Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1563/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10133/2/2009
2503/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1563
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: - -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că inculpatul nu prezintă pericol concert pentru ordinea publică.
Critică faptul că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, mai mult de atât inculpații aveau interese contrare în cauză. Învederează că la acea dată s-a prezentat la prima oră solicitând să se lase cauza la sfârșitul ședinței de judecată, însă instanța nu aținut cont de această solicitare. Având în vedere complexitatea cauzei, apreciază că apărătorul din oficiu nu a formulat o apărare completă pe starea de arest.
Pentru acest motiv solicită să se constate nulitatea absolută a încheierii pronunțate, având în vedere interesele contrare ale inculpaților și încălcarea dreptului la apărare.
Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere că a trecut o perioadă destul de mare 11 luni, iar singura acțiune a inculpatului a fost extragerea unei sume de bani din conturile sale care erau pe numele său. Să se constate că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au schimbat, iar inculpatul nu are cum să mai influențeze bunul mers al procesului penal, urmând a se efectua doar expertize tehnice.
De asemenea să se aibă în vedere că are în îngrijire un copil minor, avea societăți comerciale din urma cărora își câștiga licit existența.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, și revocarea măsurii arestării preventive cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat, apreciind că în cauză nu se poate reține nulitatea absolută a încheierii, întrucât instanța în mod corecta făcut aplicarea dispozițiilor art. 171 alin. 4 ind. 1 Cod de Procedură penală desemnând un apărător din oficiu pentru a pune concluzii pe starea de arest a inculpatului, considerând că apărătorul din oficiu în mod corect a formulat concluzii pe starea de arest a inculpatului.
În același sens apreciază că nici împrejurarea că inculpații ar avea interese contrare nu ar putea să afecteze în acest stadiu procesual dreptul la apărare.
Având în vedere natura și gravitatea faptelor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave instigare la fals material înscrisuri sub semnătură privată, fals și uz de fals, fapte săvârșite în stare de recidivă, apreciază că în mod corect instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concert pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de către inculpații, și, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 5 din CEDO și de prevederile art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală a constatat că se mențin în continuare temeiurile existente la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
De asemenea au fost avute în vedere de către instanța de fond și prevederile art. 136 Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal care poate fi asigurată numai cu inculpații în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât instanța de fond i-a desemnat avocat din oficiu, în condițiile în care avea apărător ales, iar în cauză existau interese contrare, astfel cum rezultă din declarațiile existente la dosarul cauzei.
A mai fost invocată de către apărător nulitatea absolută a încheierii întrucât apărătorul din oficiu în raport de complexitatea cauzei nu a făcut o apărare completă a inculpatului.
De asemenea, în raport de art. 5 alin. 3 din CEDO, inculpatul prin apărător, a arătat că a fost încălcat termenul rezonabil față de perioada de 11 luni în care inculpatul a fost privat de libertate deși nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat.
În ceea ce privește bunul mers al procesului penal, apărarea a susținut că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate, neputând influența cercetarea judecătorească întrucât în cauză urmează a se administra probe numai cu privire la expertizele tehnice solicitate.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată inculpații: cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal; - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, art. 25 rap. la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpații și au înșelat pe reprezentantul SC SRL B în persoana numitului cu suma de 138.600 lei.
La data de 26.01.2009 inculpații și împreună cu au fost depistați în flagrant în timp ce înșelau SC SRL cu suma de -,13 lei.
Critica apărării în sensul că încheierea instanței de fond este lovită de nulitate absolută întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare inculpatului, ca urmare a intereselor contrare existente în cauză, nu poate fi primită de instanța de recurs.
Din încheierea de ședință din 22.10.2009 rezultă că inculpatul a fost de acord să fie asistat de avocat din oficiu, recunoscând "partea sa de vină" cum a arătat în ultimul cuvânt.
În atare situație, atâta timp cât avocatul din oficiu a pus concluzii pe starea de arest, cu acordul inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, nu se poate vorbi de existența dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, cum susține apărarea.
Împrejurarea că inculpatul este arestat de aproximativ 11 luni de zile, în condițiile în care însăși apărarea invocă complexitatea cauzei, nu poate conduce la încălcarea art. 5 alin. 3 din CEDO în ceea ce privește termenul rezonabil.
Nici elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv activitățile comerciale desfășurate de către acesta, cât și existența unui copil minor în întreținere, nu sunt de natură a constata a fi îndeplinite dispozițiile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, privitoare la revocarea măsurii arestării preventive.
Conform fișei de cazier judiciar inculpatul a săvârșit prezentele fapte prin raportare la art. 143 Cod procedură penală, în stare de recidivă postcondamnatorie, așa încât în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În raport de cele constatate, Curtea în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /19.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
