Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 304/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR.6624/2/2009
1708/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.304
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulata de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 12 mai 2009 dată in dosarul nr.187/P/2007 al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI privind pe intimații, și .
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 28.10.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 4.11.2009 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1708/2009 la 26.06.2009 petenta a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală împotriva rezoluției din 4.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, dată în dosarul nr. 1871/P/2007.
Din examinarea actelor și lucrărilor administrate în cauză, Curtea constată că prin Ordonanța din 12 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 1871/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.246 Cp, art.289 Cp. art.291 Cp. art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplic, art.13 Cp. și art.26 rap. la art.215 al. 2 și 3 Cp. cu aplic, art.33 lit. a Cp.
2. Neînceperea urmăririi penale față de avocatul și avocatul sunt aspectul infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art.289 Cp. art.26 rap. la art.291 Cp. art.26 rap. la art.215 al. l, 2, 3 Cod penal și art.26 rap. la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 3 Cp. cu aplicarea art.33 lit. a Cp.
3. Disjungerea cauzei și declinarea competențe: în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B sub aspectul infr. prev. de art.215 al.l, 2, 3.Cp.
art.289, art.291 Cp. și art.12 din Legea nr.87/1994 față^de numiții, și.
3. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție Parchetul a reținut că la 18.10.2007 numita a formulat plângere împotriva numiților, și, precum și față de notarul public, avocat și avocat sub aspectul săv. infr. prev. de art.215 Cp. art.289 Cp. art.291 Cp. art. 12 din Legea nr.87/1994 și art.6 din nr.OUG 12/1998, fapte săvârșite cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.2220/18.08.2005.
Persoana vătămată a sesizat în esență faptul că numita i-a sustras actele de proprietate ale imobilelor din B,-, respectiv nr.20, sector 3, pe baza cărora au fost întocmite contractele de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public sub nr.2220/18.08.2005, respectiv 2006/06.09.2006, prin care în calitate de vânzător ar fi vândut nepoților săi cele două imobile, deși personal nu ar fi consimțit la aceste tranzacții.
Persoana vătămată a criticat și mențiunile din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare prin care notarul public precizează că s-a deplasat la domiciliul cumpărătoarei constatându-se că deși e bolnavă și netransportabilă, este lucidă, sesizând că acesta nu era în măsură să se pronunțe asupra discernământului său.
De asemenea, persoana vătămată a sesizat că prețul de vânzare al celor două imobile se situează sub valoarea minimă a acestora la data efectuării tranzacției, iar taxele încasate de către notarul public sunt disproporționat de mari față de suma stabilită ca preț de vânzare.
În declarația din data de 19.11.2008, persoana vătămată a arătat că nu a semnat contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2220/2005 și nr.2006/2006, negând totodată primirea sumei reprezentând prețul vânzării.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că vânzarea imobilelor din str.-.-, nr. 18. respectiv nr.20, s-a făcut la inițiativa și insistențele persoanelor, vătămate către nepoata acesteia, fiica surorii sale, urmare a temerii că nepotul de frate ar putea intra în posesia acestor imobile prin manopere dolosive.
Urmare a acestei înțelegeri, soțul numitei, a apelat la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" pentru redactarea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în B, -.-, nr. 18, sector 3, la aceeași societate apelând și ulterior și pentru redactarea contractului privind imobilul situat în B, -. -, nr.20, sector 3.
În cauză au fost audiați avocat și avocat care au declarat că în baza contractului de asistență nr. -/18.08.2005 încheiat cu, respectiv contractul nr.-/06.09.2006 încheiat cu au redactat fiecare un contract de vânzare-cumpărare, a cărui formă finală a fost stabilită inclusiv prin consultarea notarului public, prin deplasarea la sediul biroului notarial.
S-a constatat astfel în cauză că prin contractul autentificat de notarul public sub nr.2200/18.08.2005, redactat de către avocat, numita în calitate de vânzătoare a revândut numiților și, în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra imobilului din B,-, sector 3.
Prin contractul autentificat de către notarul public sub nr.2006/06.09.2006 redactat de avocat, numita a vândut numitei cota indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 3.
Așa cum reiese din fotocopiile actelor din dosarul notarial, atât pe contractul de vânzare-cumpărare la rubrica vânzător, cât și pe cererea adresată notarului public;4 alături de semnătura numitei apare și mențiunea olografă "am citit".
Față de aspectele sesizate în plângere de către persoana vătămată, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafologice.
Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 30.01.2009 s-a concluzionat că semnătura în litigiu executată în partea dreaptă a mențiunii "Am citit, am primit prețul și vând imobilul" de pe cererea adresată "DOMNULE NOTAR" nr.2220/18.08.2005, semnătura în litigiu executată sub mențiunea "Am citit, am primit prețul și vând cota de 1/3" de pe cererea adresată "DOMNULE NOTAR" nr.2006/06.09.2006 semnăturile în litigiu de la rubrica -VÂNZĂTOARE" de pe cele două exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2006 la data de 06.09.2006 la Biroul Notarial "ACORD", semnăturile în litigiu de pe rubrica "VÂNZĂTOARE" de pe cele două exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2220, la data de 18.08.2005, la Biroul Notarial "ACORD". au fost executate de către numita.
Așa cum reiese din actele premergătoare efectuate, pentru a lua consimțământul numitei, notarul public s- deplasat la domiciliul acesteia, constatând că este netransportabilă.
Față de aspectele sesizate de persoana vătămată în privința constatărilor notarului public, se impune a fi reținut că art.60 din Legea nr.36/1995 prevede că în sarcina notarului public obligativitatea de a apela la opinia unui medic specialist în privința discernământului părților în situația în care are dubii cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale acestora, această obligație nefiind raportată la o anumită etate a părților sau la existența unor boli care fac imposibilă deplasarea acestora.
În privința modului de calcul al taxelor de timbru dinanalizaactelor notariale încheiate, precum și a extrasului de pe de prețuri orientative ale proprietăților imobiliare pentru Municipiul B, se constată că stabilirea taxelor de timbru s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.5 al.l teza a II-a din nr.OG 12/1998, astfel cum a fost modificată.
Tocmai stabilirea taxelor notariale în funcție de valoarea de circulație a imobilelor la data efectuării tranzacției, deși părțile s-au înțeles la un preț de vânzare mai mic, conduce la concluzia că în cauză nu se poate reține în sarcina notarului public sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în sensul disp. art. 12 din Legea nr.87/1994, și în raport de acest aspect procurorul a constatat că fapta nu există.
Având în vedere cele expuse, în cauză nu au reieșit indicii care să confirme încălcarea dispozițiilor legale privind autentificarea actelor notariale de către notatul public cu prilejul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare, constarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului cu ocazia întocmirii acestora, cu atât mai mult existența unei conivențe infracționale în sensul inducerii în eroare a persoanei vătămate cu prilejul încheierii actelor menționate.
De asemenea, s-a constatat că nu există indicii privind săvârșirea infr. prev. de art.289 Cp. art.291 Cp. și ar 215 al. 1, 2 și 3 Cp. de către avocații și, activitatea acestora rezumându-se la redactarea contractelor de vânzare-cumpărare conform clauzelor unui contract de asistență juridică în condițiile în care acesta își produce efectele numai prin semnarea lor de către părți în anumite condiții.
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția din 4 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 777/II-2/2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva soluției emise la 12.05.2009 în dosarul nr. 1871/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI considerând că toate susținerile petiționarei sunt infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză.
Împotriva acestor soluții petenta a formulat plângere la instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
Examinând probatoriul efectuat în cauză, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Petenta a sesizat Parchetul cu o plângere în care arată că numita i-a sustras actele de proprietate a 2 imobile pe care le-a deținut și că folosindu-le, a încheiat acte false de vânzare-cumpărare către nepoții petentei aceste acte fiind redactate de avocatele și și autentificate de notarul.
Petenta invocă faptul că notarul a cunoscut intenția frauduloasă a numitei și, cunoscând că petenta este netransportabilă, a atestat în mod fals că s-a deplasat la domiciliul vânzătoarei și constatând că e lucidă a încheiat contractele de vânzare-cumpărare.
Petenta invocă drept dovadă a falsului produs de notarul public, aspectul că acesta menționează în act că s-a deplasat la adresa din-, unde nu locuiește nimeni, adresa corectă fiind la nr. 18 al străzii.
Curtea apreciază că acest fapt nu probează aspectul că notarul nu s-a deplasat la domiciliul petentei, mențiunile privind adresa la care s-a deplasat fiind făcute în raport de cele comunicate de cumpărători, care l-au condus pe notar la această adresă, neexistând probabil o plăcuță cu adresa completă la fiecare din porțile imobilelor de pe acea stradă, plăcuță pe care notarul să o fi văzut, astfel încât să știe cu siguranță nr. imobilului unde a intrat. De asemenea este foarte posibil ca în consemnarea făcută de notar să se fi strecurat o eroare materială.
Petenta a declarat că nu a semnat nici unul din actele de vânzare, însă din constatarea tehnico-științifică dispusă în cauză de Parchet, rezultă că petenta este cea care a semnat actul și care a făcut și mențiunea olografă "am citit, am primit prețul și vând imobilul".
Petenta invocă de asemenea că prețul la care au fost vândute imobilele sunt mai mici decât prețurile pieții, însă nici acest aspect nu probează faptul că aceasta nu și-a exprimat consimțământul pentru vânzarea imobilelor. Chiar dacă prețurile ar fi mai mici decât cele ale pieții, se constată că ele nu sunt derizorii și nu puteau reprezenta un indiciu al fraudei nici pentru notar, atâta timp cât vânzătoarea și cumpărătorii sunt rude. Existența unor prețuri mai mici decât cele practicate pe piața liberă pot constitui, dimpotrivă, un argument în favoarea faptului că vânzările sunt reale și au fost făcute cu consimțământul petentei, pentru că dacă ar fi fost vânzări fictive, cumpărătorii ar fi avut interesul să treacă un preț cât mai mare, în ipoteza că pentru aceste contracte se va solicita ulterior anularea în instanță, de către celelalte rude ale petentei.
Petenta mai acuză faptul că taxele de timbru fixate de notar și menționate în aceste contracte sunt excesive. Curtea constată că aceste taxe se înscriu în limitele prevăzute de lege și ele nu probează în vreun fel infracțiunile pe care petenta pretinde că le-ar fi săvârșit notarul public și avocatele și, care au redactat cele 2 contracte.
De aceea, Curtea apreciază că soluția dată prin Ordonanța din 12 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și menținută de procurorul ierarhic superior prin Rezoluția din 16 aprilie 2008 din dosarul nr. 713/P/2008 este corectă, motiv pentru care va respinge plângerea ca nefondată și va obliga petenta în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Respinge, ca nefondată plângerea formulată de petenta - domiciliată în B,-, sector 3 -, împotriva rezoluției din 4.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, dată în dosarul nr. 1871/P/2007.
Obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.
5 ex.-12.01.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru
