Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1564/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2458/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1564
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.86/A din data de 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/19.2009, lipsind intimatele-părți-vătămate, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită în temeiul art.3859pct. 14 Cod de procedură penală, admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr.86/A din data de 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr- și redozarea pedepsei de 7 ani aplicată inculpatului, considerând-o prea mare în raport de fapta săvârșită.
Să se aibă în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului care are doi copii minori în întreținere a recunoscut și regretat fapta.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, apreciind că pedeapsa de 7 ani este corect individualizată, față de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior - tot pentru fapte de tâlhărie, săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie. De asemenea, să se aibă în vedere că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, și nu are nicio ocupație.
Recurentul-inculpat, personal, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la recursul formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.228 din 6 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Alexandria, a fost condamnat inculpatul, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 42 Cod penal (3 fapte), art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 alin 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.144/2006 a Tribunalului Giurgiu, liberare dispusă prin sentința penală nr.423/2009 a Judecătoriei Gherla, contopind restul neexecutat de 462 zile, cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a ll-a și lit. b Cod penal.
S-a dedus prevenția de la 16.04.2009 la zi, menținându-se arestarea preventivă.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de, inculpatul fiind obligat să-i plătească suma de 740 lei, despăgubiri civile.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, în ziua de 10.04.2009, în stradă, inculpatul a lovit partea vătămată, încercând să o deposedeze de geantă, fără a reuși, după care a fugit. Urmare loviturilor, partea vătămată a avut nevoie de 2-3 zile îngrijiri medicale.
În ziua de 11.04.2009, același inculpat a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată, aflată în fața ușii apartamentului copiilor săi, pe care a deposedat-o astfel de geanta în care se aflau: suma de 500 lei, un telefon mobil, acte și alte bunuri, după care s-a îndepărtat în fugă. Cu excepția sumei de bani, celelalte bunuri au fost recuperate, expertiza dactiloscopică demonstrând că pe geantă au fost găsite amprentele inculpatului. Leziunile cauzate părții vătămate nu au necesitat îngrijiri medicale.
La data de 15.04.2009, ora 15,00, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată în apropierea ușii de la intrarea în locuință, smulgându-i din mână un portofel cu suma de 931,50 lei și un telefon mobil. Leziunile cauzate victimei nu au necesitat îngrijiri medicale. Pe parcursul cercetărilor, au fost recuperate telefonul mobil și suma de 201 lei, care au fost restituite părții vătămate.
A concluzionat instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.211 alin. 1, alin 2 lit c Cod penal, cu aplic art,41, 42 Cod penal. S-a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal, în raport de pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.144/2006 a Judecătoriei Giurgiu, având un rest neexecutat de 462 zile, pentru care s-au aplicat dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, de starea de recidivă a inculpatului, de atitudinea parțial sinceră, de modul de săvârșire a faptelor - asupra unor femei - s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse deasupra minimului special, cu executare în penitenciar. S-a aplicat pedeapsa accesorie și s-a menținut arestarea, deducându-se prevenția la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului neacoperit față de partea civilă, potrivit art.14 și 346 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul, solicitând o pedeapsă mai redusă.
Prin decizia penală nr.86/A din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.228 din 6 iulie 2009 Judecătoriei Alexandria; s-a dedus prevenția executată de la 16.04.2009 la zi și s-a menținut starea de arest; cu obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că din examinarea motivului invocat cât și potrivit art.371 Cod procedură penală, apelul declarat apare ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a aplicat inculpatului minimul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată, în condiții de recidivă postcondamnatorie, deși avea posibilitatea de a aplica și un spor conform art.61 Cod penal, existând un rest neexecutat de 462 zile închisoare, inculpatul dovedind perseverență infracțională și o atitudine parțial sinceră.
Situația de fapt a fost bine reținută, a existat o corectă încadrare juridică, iar pedeapsa aplicată este legală, deși exista posibilitatea aplicării unui cuantum sporit, în raport de antecedentele inculpatului.
S-a mai reținut că latura civilă a fost bine soluționată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată.
În motivarea orală a recursului, apărătorul desemnat din oficiu arată că față de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului care are doi copii minori în întreținere, precum și împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta, se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzute de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din situația de fapt - corect reținută de instanța de fond și menținută de Tribunal - rezultă că, în zilele de 10 aprilie, 11 aprilie și respectiv 15 aprilie 2009, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comis infracțiunea de tâlhărie, în dauna părților vătămate, și.
Deși prejudiciul nu a fost acoperit în totalitate, partea vătămată a înțeles să nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Critica vizând individualizarea pedepsei este privită de C ca fiind nefondată, constatându-se că pedeapsa de 7 ani închisoare, corespunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptei, - în formă continuată - și periculozitatea socială a inculpatului determinându-se nu numai prin raportare la circumstanțele personale, ci și la elementele ce țin de materialitatea faptei ca atare, dar și de posibilitatea inculpatului de a se reeduca.
Astfel, Curtea arată că împrejurările invocate în favoare au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina reducerea pedepsei.
Din fișa de cazier judiciar (filele 80,81-), rezultă că inculpatul perseverează în activitatea infracțională, multiplele condamnările anterioare la pedepse cu închisoarea în regim penitenciar, pentru fapte de același gen, dovedindu-se a fi insuficiente pentru reeducarea sa, astfel că având în vedere și circumstanțele reale de săvârșire a faptei de tâlhărie, evidențiate ca atare în hotărârile instanțelor de fond și de apel, precum și faptul că inculpatul nu a ezitat să lovească, la intervale scurte de timp, trei femei, deci persoane lipsite de apărare, profitând și de lipsa posibilității ca acestea să opună rezistență, prin violență, a comis deposedarea acestora de bunuri.
Curtea mai reține că toate cele trei acte materiale au fost comise în timpul zilei, inculpatul neavând nici măcar vreo temere că poate fi văzut și recunoscut.
Apărarea inculpatului că ar fi recunoscut și regretat comiterea faptei este contrazisă de actele de la dosar, respectiv declarațiile date la urmărirea penală și la instanța de fond, în care a arătat că nu recunoaște fapta.
Curtea, reținând nu numai că în speță nu poate fi vorba de circumstanțe personale favorabile inculpatului, dar față de faptul că ultima pedeapsa la care a fost condamnat era de 7 ani și 4 luni închisoare, se putea aplica o pedeapsă peste acest cuantum, însă acest lucru nu se poate realiza în recurs, în lipsa unei căi de atac a Parchetului.
Referitor la situația familială invocată, Curtea apreciază că recurentul nu face decât să se folosească de aceasta, sperând în clemența instanței, singurul care trebuia să se gândească la copii trebuia să fie inculpatul, care știa foarte bine care vor fi urmările faptelor sale, față de faptul că trecuse de nenumărate ori prin astfel de situații.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, situată sub mediul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, se învederează a asigura reeducarea sa, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Urmează a deduce din pedeapsa astfel aplicată, perioada prevenției pentru recurentul inculpat, începând cu data de 16.04.2009, la zi.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei nr.86/A/29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală.
Deduce prevenția executată de recurentul inculpat, începând cu data de 16.04.2009, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
