Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4526/2/2009
1182/2009
SENTINȚA PENALĂ NR. 303
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 29.08.2005 dată în dosarul nr.1731/P/2009 și a rezoluției nr.431/II-2/2009 din 09.04.2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 04.11.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din 29.08.2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1731/P/2005 și a rezoluției din 9.04.2009 a aceleiași unități de Parchet, dată în dosar nr.431/II-2/2009, solicitând desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor penale.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul petentului a precizat că se impunea efectuarea unei expertize grafoscopice, precum și a unei expertize medico-legale privind starea de sănătate a numitului.
Conform art.2781alin.3 Cod procedură penală au fost atașate dosarele Parchetului în care au fost date rezoluțiile contestate de petent, iar conform art.2781alin.4 Cod procedură penală a fost citat intimatul, care nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Numitul a formulat plângere penală împotriva notarilor publici și, a executorului judecătoresc, a expertului tehnic, a numitului, precum și împotriva inspectorului principal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, art.289, art.215 alin.1 și 3 și art.291 Cod penal.
În plângere, susnumitul a arătat că a fost indus în eroare cu ocazia încheierii a două contracte de împrumut în care s-a menționat în mod nereal suma împrumutată, iar numitul, unul dintre creditori, și-a folosit influența pe care o avea ca polițist al Secției 5 din B, pentru a-l deposeda de imobilul proprietatea sa.
În urma cercetărilor, prin Ordonanța dată de Parchetul Național Anticorupție în dosarul nr.71/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici și, a executorului judecătoresc, a expertului tehnic, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.256 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru efectuarea cercetărilor referitor la celelalte infracțiuni.
Prin Ordonanța din 7.01.2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.3337/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, art.289 și art.26 raportat la art.215 alin.1 și 3 Cod penal și disjungerea cauzei față de executorul judecătoresc, expertul tehnic și numiții și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.194, art.215 alin.1 și 3, art.246 și art.291 Cod penal și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, dosarul fiind înregistrat sub nr.122/P/2005.
Având în vedere că inspectorul principal avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, actele premergătoare în ceea ce îl privește au fost efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Prin rezoluția din 29.08.2005 dată în dosarul nr.1731/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIs-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal sub aspectul infracțiunilor prev. de art.194, art.215 alin.1 și 3, art.246, art.289 și art.291 Cod penal.
Petentul a formulat plângere în temeiul art.278 alin.3 Cod procedură penală iar prin rezoluția din 9.04.2009 dată în dosarul nr.431/II/2/2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins plângerea ca neîntemeiată.
Din actele premergătoare rezultă că numitul a încheiat două acte de împrumut autentificate la notar pentru sumele de 5600 USD și 2500 USD cu numitul și pentru suma de 5000 USD cu numitul. Debitorul nu a restituit la scadență, integral, sumele împrumutate, așa încât a fost declanșată procedura de executare silită, individual, de către fiecare din cei doi creditori iar ulterior cauzele au fost renumite și prin procesul-verbal de licitație imobiliară încheiat de executorul judecătoresc în data de 24.06.2004, s-a constatat câștigarea licitației de către numitul pentru suma de 690.000 lei ce a fost achitată integral. Ulterior, a fost întocmit actul de adjudecare din 6.07.2004, ce atestă că titlul de proprietate asupra imobilului a fost transferat către cumpărătorul adjudecatar.
Debitorul a formulat două contestații la executare ce au fost respinse prin sentințe civile rămase definitive. De asemenea, deși avea cunoștință de existența actului de adjudecare și de faptul că nu mai este proprietarul imobilului, numitul nu a înțeles să îl părăsească de bună-voie, așa încât adjudecatarul a declanșat procedura executării silite și, datorită atitudinii debitorului care la termenele fixate nu s-a prezentat în vederea întocmirii procesului-verbal de intrare în posesie a noului proprietar, executorul judecătoresc a solicitat prezența lucrătorilor de poliție printr-o cerere scrisă înregistrată sub nr.- din 4.02.2005, iar prin procesul-verbal din 9.02.2005, executorul judecătoresc a constatat punerea în posesie a numitului cu privire la imobilul situat în B,-, sector 1, procesul-verbal fiind întocmit în prezența organelor de poliție.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză nu există indicii cu privire la săvârșirea de către numitul a unei fapte prevăzute de legea penală, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică.
Așa cum rezultă din plângerea penală (fila 21-24) dar și din declarația dată de petentul (fila 25), acesta a recunoscut că a semnat ambele contracte de împrumut, precizând că ceea ce contestă este conținutul acestora, respectiv faptul că în realitate nu a împrumutat sumele de bani menționate în actele autentice, în primul contract suma consemnată reprezentând suma împrumutată și dobânda pe care a stabilit-o cu creditorul, iar suma din al doilea contract nu a fost împrumutată, el convenind cu debitorul să încheie actul autentic pentru ca să-l păsuiască și să nu înceapă executarea silită.
Cât privește partea din creanță pe care a achitat-o debitorului și suma rămasă de restituit, petentul susținând că în realitate mai avea de plată 4100 dolari și nu 4900 dolari, se constată că petentul face referire la o mențiune efectuată pe verso-ul primului contract de împrumut (fila 29), mențiune ce-i aparține având un caracter unilateral și din acest motiv este lipsită de valoare probatorie, așa încât nu a fost avută în vedere nici de către instanțele civile care au soluționat contestațiile formulate de debitor. Diferența de 800 dolari invocată de petent este nerelevantă și din perspectiva temeiului declanșării procedurii de executare silită, din moment ce existența unei creanțe cu mult mai mare decât această sumă, respectiv 4100 USD, nu este contestată de către petent.
Rezultă, așadar, că în cauză nu se impunea efectuarea unor acte premergătoare suplimentare, mai precis efectuarea unei expertize grafoscopice - întrucât așa cum s-a arătat petentul nu contestă semnătura sa pe cele două acte autentice și nici efectuarea unei expertize medico-legale care să ateste existența discernământului petentului la momentul întocmirii actelor autentice - întrucât petentul a relatat în mod conștient modalitatea de întocmire a actelor autentice și nu a depus acte medicale care să ridice îndoieli asupra discernământului său.
Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici implicarea numitului în procedura de executare silită a actului de adjudecare al imobilului, urmare a licitației câștigate de numitul. Așa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosarul Parchetului (fila 65-74), prezența organelor de poliție a fost solicitată de către executorul judecătoresc, urmare a imposibilității punerii în posesie a adjudecatarului ca urmare a neprezentării debitorului, așa încât punerea în posesie a numitului prin schimbarea încuietorilor a avut loc în prezența lucrătorilor de poliție.
Drept urmare, constatând că plângerea formulată de petent este neîntemeiată, Curtea urmează să o respingă în conformitate cu dispozițiile art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală și să mențină soluția de neîncepere a urmăririi penale.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, cu domiciliul indicat în B,-, sector 1,cu reședința aleasăîn B, șos. - nr.85,.86.A,.2,.10, sector 2.
Menține rezoluția din 29.08.2005 dată în dosarul nr.1731/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.12.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera
