Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 160
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, punerea în libertate a inculpatului, arătând că de la arestarea preventivă a inculpatului au trecut mai bine de 12 luni și nu există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii primei instanțe ca temeinică și legală, în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile legale prev. de art. 300 ind. 2 și 160 ind. C.P.P.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art.300 ind.2 Cpp raportat la art.160 ind.b alin.3 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații: 1. -;2. -;3.;4., urmând ca legalitatea și temeinicia arestării preventive să fie verificată în termenul legal de 60 de zile, respectiv 29.03.2010.
În baza art.300 ind.2 Cpp raportat la art.160 ind.b alin.2 Cpp a fost revocată măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a următorilor inculpați:1.;2.;3..
În baza art.160 ind.8 Cpp au fost admise în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:,.
În baza art.160 ind.8a alin.2 Cpp au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților:,.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpații, au fost obligați să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județului T; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; c) să se prezinte la Poliția municipiului T - secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția Municipiului L, secția în a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 Cpp s-a atras atenția inculpaților, că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp s-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei încheieri o copie a dispozitivului se va trimite administrației locului de deținere și organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc inculpații liberați provizoriu.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.4 Cpp și art.145 alin.2 ind.1 Cpp s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, câte o copie certificată de pe încheiere se va comunica inculpaților liberați provizoriu, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
S-a constatat ca rămase fără obiect cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare a arestării preventive formulate de inculpații:, și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a arestării preventive formulate de inculpații:,.
A fost admisă cererea formulată de martora.
În baza art.169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către martora a bunurilor ridicate de la aceasta cu ocazia percheziției domiciliare, bunuri enumerate în procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 18.02.2009 (filele 194-200, vol.III, dosar de urmărire penală), cu obligația pentru martora de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.168 alin.2 teza a II a Cod procedură penală dispoziția de restituire a bunurilor s-a constatat că este executorie.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind. 2.C.P.P. n cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivitart. 160^.
Potrivit art. 160 ind. b C.P.P. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
S-a reținut că măsura arestării preventive față de cei 12 inculpați a fost dispusă și menținută în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f
C.P.P.Din coroborarea celor două texte de lege s-a reținut că rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai M de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cei 12 inculpați aflați în prezent în stare de arest preventiv, atât cu ocazia arestării preventive cât și în procedurile subsecvente de prelungire și menținere a arestării a fost verificată prima condiție referitoare la existența unor indicii temeinice. S-a stabilit astfel că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale oferă indicii serioase care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații sunt implicați în săvârșirea faptelor de natură penală reținute în sarcina acestora în actele de inculpare și de trimitere în judecată, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani. S-a reținut că ultima verificare a stării de arest preventiv a fost efectuată la data de 11.12.2009 și confirmată prin decizia instanței de recurs.
Instanța de fond a reținut că din acea dată și până în prezent au fost audiați toți inculpații arestați preventiv, cu excepția inculpaților (care s-a prevalat de dreptul la tăcere) și (care a solicitat să fie audiat doar în prezența avocatului titular). În esență, s-a reținut de prima instanță că inculpații audiați au negat săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. S-a considerat că poziția inculpaților este expresia dreptului lor de a-și formula apărările pe care le consideră necesare în cursul procesului penal, însă prin ele însele nu pot avea efectul de a înlătura indiciile temeinice existente în prezent în legătură cu implicarea în comiterea faptelor de natură penală. În consecință, s-a apreciat că prin audierea celor 10 inculpați arestați preventiv nu s-au modificat primele două condiții impuse de art.143 raportat la art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
În legătură cu pericolul social concret pentru ordinea publică, au fost avute în vedere de către tribunal: gravitatea faptelor de care sunt suspectați inculpații, gradul de implicare a fiecăruia, consecințele potențiale sau care se presupune că s-au produs, antecedentele penale, circumstanțele personale, comportamentul inculpaților în cursul procesului penal, efectul pe care faptele de care sunt suspectați inculpații le-au avut asupra concetățenilor și asupra opiniei publice.
În cazul inculpatului, s-a reținut că acesta este suspectat de a fi liderul unei organizații care avea drept domeniu de activitate: intimidarea persoanelor, recuperări de bani, șantaje, proxenetism, săvârșirea de acte de violență la comandă, coordonarea acestei activități realizându-se, potrivit rechizitoriului, sub aparența unor activități onorabile (director al unei societăți comerciale, consilier local). Inculpatul este bănuit totodată de implicarea directă în acțiuni concrete de șantaj și lipsire de libertate (cazul persoanelor vătămate, A). Gravitatea faptelor de care este bănuit inculpatul și calitatea acestuia de presupus lider al grupului infracțional organizat, s-a apreciat că implică și în prezent existența unui pericol concret pentru ordinea publică și, totodată, justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
În cazul inculpatului, s-a observat de către prima instanță că acesta este bănuit de infracțiuni grave de violență (tentativă de omor față de persoana vătămată ), șantaj și lipsire de libertate (cazul persoanelor vătămate, A), fiind suspectat și de deținerea fără drept a unei arme de foc de tip militar cu muniția aferentă. Din fișa de cazier judiciar s-a reținut că acest inculpat are antecedente penale are atrag starea de recidivă postexecutorie.
În raport de gravitatea faptelor de care este bănuit, de gradul de implicare, de consecințele pe care acțiunile sale le-au avut asupra părților vătămate sau care s-ar fi putut produce (punerea în pericol a vieții mai multor persoane), de circumstanțele personale, Tribunalul Timișa apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent, astfel încât se justifică menținerea stării de arest preventiv.
În cazul inculpatului, s-a constatat că acesta este bănuit de tentativă de omor (față de persoana vătămată ) în contextul unei agresiuni reciproce între două grupări, agresiune care ar fi avut loc în localitatea și care a implicat un număr M de persoane și utilizarea de arme albe (băte, săbii), fiind de natură să pună în pericol viața și integritatea corporală a cetățenilor din localitatea respectivă care au asistat la actele de violență. Totodată s-a reținut că este suspectat de fapte de șantaj, lipsire de libertate (față de persoanele vătămate, ), proxenetism. Din fișa de cazier judiciar s-a reținut de asemenea că acest inculpat are antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie.
În raport de aceste elemente, tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent, astfel încât se justifică menținerea stării de arest preventiv și respingerea, totodată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În cazul inculpatului s-a reținut că acesta este bănuit de șantaj, lipsire de libertate (față de persoanele vătămate, ), acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care conferă un grad sporit de pericol social și care s-a considerat că justifică și în prezent menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În cazul inculpaților, s-a constatat că aceștia sunt bănuiți de șantaj, lipsire de libertate (față de persoana vătămată ), acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care conferă un grad sporit de pericol social și care s-a considerat că justifică în prezent respingerea cererilor de revocare arestului preventiv.
În cazul inculpaților și s-a reținut de prima instanță că și aceștia sunt bănuiți de șantaj, lipsire de libertate, acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care s-a apreciat că conferă un grad sporit de pericol social și justifică în prezent respingerea cererilor de înlocuire a arestului preventiv.
În situația inculpaților, și tribunalul a apreciat că se impune revocarea stării de arest preventiv și punerea în libertate.
Astfel, s-a reținut că acești 3 inculpați sunt suspectați de faptul că au îndemnat mai multe tinere să practice prostituția, înlesnind întâlnirile fetelor cu clienții (pe care acestea îi racolau prin anunțuri în ziare) prin punerea la dispoziție a unor apartamente închiriate, din banii încasați de fete primind și ei o parte. Activitatea s-ar fi desfășurat în cursul anului 2007 până luna mai 2008, dată la care ar fi avut loc un incident între două fete și doi clienți într-un apartament din T, b-dul - -. Din declarațiile persoanelor vătămate prima instanță a considerat că nu rezultă că inculpații au acționat cu violență asupra fetelor pentru a le determina să practice prostituția, aceștia speculând lipsa de resurse financiare a persoanelor vătămate și propunându-le un mijloc facil de procurare a unor sume de bani. S-a reținut că în cursul urmăririi penale au fost audiați atât inculpații cât și persoanele vătămate, iar în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații.
În raport de gravitatea mai redusă a faptelor de care sunt bănuiți acești 3 inculpați, de faptul că nu există date că ar încerca influențarea martorilor sau a persoanelor vătămate, de durata în timp a presupusei activități ilicite, de faptul că de la data arestării preventive (februarie 2009) și până în prezent ecoul faptelor asupra opiniei publice s-a diluat în timp, Tribunalul Timișa apreciat că în momentul de față nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, motiv pentru care a dispus revocarea măsurii preventive și punerea în libertate a inculpaților.
În privința cererilor de liberare sub control judiciar, formulate de inculpații, s-a constatat de prima instanță că acestea sunt admisibile în principiu, infracțiunile intenționate pentru care aceștia sunt trimiși în judecată nefiind pedepsite de lege cu închisoarea mai M de 18 ani.
În ce privește temeinicia acestora, s-a reținut că instanța are posibilitatea să acorde liberarea provizorie, cu excepția ipotezelor prevăzute de art.160 ind.2 alin.2 Cpp (există date că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului), dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie (art.136 alin.2 Cpp).
S-a reținut astfel, că toți inculpații care au formulat cereri de liberare provizorie, menționați mai sus, sunt bănuiți, printre altele, și de săvârșirea unor infracțiuni de șantaj, care, în concret, au presupus, prin acte de violență fizică sau psihică, intimidarea persoanelor vătămate. În raport de acuzațiile aduse inculpaților, s-a considerat că a fost justificată concluzia inițială că, în ipoteza punerii în libertate a acestora, persoanele vătămate sau martorii ar putea fi intimidați, amenințați, agresați, în scopul de a-și retrage sau schimba declarațiile din faza de urmărire penală. S-a apreciat că această concluzie, după trecerea unui an de la momentul arestării preventive (februarie 2009), nu mai poate fi susținută exclusiv prin prisma acuzațiilor care li se aduc, fără să existe alte împrejurări din care să rezulte o astfel de intenție a inculpaților. Or, până în prezent s-a apreciat că nu există alte elemente în raport de care să se poată trage concluzia că inculpații, în ipoteza punerii în libertate, ar acționa direct sau prin intermediul unor alte persoane în sensul influențării martorilor sau a persoanelor vătămate. De asemenea, s-a reținut de către tribunal că nu există date că ar încerca săvârșirea unor alte infracțiuni.
Potrivit art.136 alin.1 Cpp măsurile preventive au drept scop: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal; împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori executarea pedepsei.
În cazul de față, s-a apreciat că scopul arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie a unora dintre inculpați, respectiv:, avându-se în vedere gradul mai redus de pericol social pe care faptele concrete ale inculpaților le-au avut față de persoanele vătămate (vătămări corporale) și de intervalul de timp cât au fost privați de libertate (aproximativ un an de zile), cu precizarea primei instanțe că liberarea provizorie implică respectarea unor obligații legale tocmai în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Tribunalul Timișa apreciat că în prezent nu este oportună liberarea provizorie a inculpaților și, având în vedere argumentele expuse în paragrafele referitoare la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive față de aceștia.
În privința cererilor de liberare provizorie formulate de inculpații și, s-a constatat că acestea au rămas fără obiect în contextul în care s-a dispus revocarea arestării preventive.
În privința cererii de restituire a bunurilor formulată de martora, s-a constatat că în cursul urmăririi penale, după punerea sub învinuire a numitei, s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința acesteia, ocazie cu care au fost ridicate o serie valori (sume de bani, bijuterii) și alte bunuri, enumerate în procesul verbal de percheziție. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitei și citarea acesteia în calitate de martor în prezentul dosar, în baza art.10 lit.d Cpp, pentru infracțiunile prevăzute de art.7 din 39/2003 și art.329 Cod penal, fără ca procurorul să dispună asupra restituirii valorilor și lucrurilor ridicate la percheziție în condițiile art.249.Cpp raportat la art.245 alin.1 lit.b Cpp, situație în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererii în temeiul art.169 Cpp.
Avându-se în vedere că în prezent numita are, potrivit rechizitoriului, calitatea de martor în prezentul dosar, astfel încât restituirea bunurilor ridicate nu stingherește aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, prima instanță a considerat că se impune restituirea valorilor și lucrurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
Împotriva încheierii penale din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând să se dispună judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și părților vătămate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Este adevărat că atât legislația națională, cât și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene prevăd menținerea motivelor plauzibile că o persoană a comis o infracțiune ca o condiție sine qua non pentru validitatea continuării privării de libertate; însă noțiunea de motive plauzibile, indicii temeinice, depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz; esențial fiind ca organul judiciar să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă instanțele cu privire la existența acestor indicii temeinice. Acest lucru nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula o acuzare completă a inculpatului din momentul arestării ( și ), și cu atât mai puțin, să existe probe cu caracter de certitudine ca cele care permit condamnarea.
Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale). În acest sens se reține că prin rechizitoriu în speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj, proxenetism, lovire și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art.20 raportat Cod Penal la art.174, 175 lit.a, i Cod Penal, art.321 alin.1, 2.Cod Penal, art.189 alin.1, 2 și 5.Cod Penal, art.194 alin.1 Cod Penal, art.329 alin.1 și 2.Cod Penal, art.180 alin.2 și Cod Penal art. 279 alin.1 și 3.Cod Penal, constând în aceea că începând cu anul 2006 aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea unor acte de violență la comandă și alte fapte de intimidare, a racolat, îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere, trăgând foloase de pe urma acestei activități. De asemenea, în rechizitoriu s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de 25/26.04.2008 s-a deplasat pe str. - cel M din T înarmat cu o sabie și a exercitat violențe asupra părții vătămate provocându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în pericol, pentru ca la data de 30.10.2008, împreună cu alți membri ai grupării, prin acte de violență și amenințare să sechestreze părțile vătămate și, pe care i-a transportat în portbagajul mașinii până la marginea municipiului T, unde a continuat să-i agreseze în scopul de a obține suma de 15.000 euro drept despăgubire pentru mașina pe care inculpatul a cumpărat-o și nu a putut fi înmatriculată datorită intervenției celor doi. În același sens, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 12/13.05.2008, împreună cu alți membri ai grupului, a adus atingere bunelor moravuri și a tulburat ordinea publică prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, pentru ca la data de 18.02.2008 cu prilejul efectuării unei percheziții domiciliare la locuința sa să fie găsite mai multe arme albe și săbii, precum și o armă de foc letală, de tip militar, împreună cu 4 gloanțe de foc letale.
Numărul faptelor imputate inculpatului și natura infracțiunilor, precum și împrejurarea că din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta are antecedente penale, conturează un anumit profil psihologic și un anumit mod de percepere a acestuia de către terțe persoane, respectiv abilitatea de a comite fapte caracterizate prin violență, o anumită perseverență infracțională ceea ce face ca pericolul concret pentru ordinea publică să-și mențină caracterul de actualitate. Intervalul de timp între faptele descrise în rechizitoriu este un element care conduce la concluzia că trecerea timpului de la ultima faptă nu este o garanție că asemenea evenimente nu s-ar mai putea repeta și că în rândul opiniei publice nu mai subzistă starea de temere ce a condus la luarea măsurii arestării preventive. Prin urmare, în cauză pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în stare de libertate derivă nu numai din pericolul social generic al faptelor reținute în sarcina inculpatului recurent (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a, i pen. lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2.pen. vătămarea corporală prev. de art. 181.pen. vătămarea corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1.pen. șantaj prev. de art. 194.pen. lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată prev. de art. 189 alin. 1, 2 și 5.pen. distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 și 2.pen. proxenetism prev. de art. 329 alin. 1.pen. nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. 1, 3.pen.); dar și din aspectele concrete al faptelor și personalitatea inculpatului ( modul de operare - caracterul organizat al activității infracționale, numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și a celor care au suportat consecințele acesteia; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul infracțional - caracterul de durată al activității infracționale și forma continuată a unora dintre infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, antecedente penale constând în comiterea de fapte penale cu violență).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului prin actul de sesizare a instanței aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța fizică și psihică a persoanei, și chiar și demnității acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a drepturilor persoanelor, măsuri rezonabile și adecvate. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.
Având în vedere, considerentele expuse anterior rezultă că nici o lată măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu oferă garanții suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.LB /12.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/22.02.2010
Prima instantă: Trib. T: -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
