Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 286
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1962, fiul lui și, născut la 09 martie 1978, fiul lui și, născut la 23 martie 1980, fiul lui și, născut la data de 22 noiembrie 1969, fiul lui și, născut la data de 20 aprilie 1947 și fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977, toți aflați în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 14 aprilie 2009 în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală și art. 23 alin. 6 din Constituție a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, și, toți aflați în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpați, nefiind întrunite condițiile prev. de disp. art. 139 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații: asistat de avocat din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale nr. -/2009 aflată la fila 18 dosar și avocat din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale nr. 75/2009 aflată la fila 17 dosar, și, ambii asistați de avocat din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale nr. -/17.04.2009 aflată la fila 18 dosar, și toți asistați de apărătorul desemnat din oficiu din cadrul Baroului P conform delegației nr- aflată la fila 23 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței apărătorii au luat legătura cu inculpații și având cuvântul pentru aceștia arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru inculpatulsolicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în baza disp. art. 139 rap. la art. 145 Cod proc. penală să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Se arată că inculpatul nu a falsificat acte, acesta doar a cumpărat o mașină de la. S-a prezumat că face parte dintr-un grup infracțional organizat fără a se proba în vreun fel acest lucru.
Avocatavând cuvântul pentru inculpatularată că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, nu există criterii obiective care să fie avute în vedere la stabilirea pericolului public pe care se presupune că l-ar reprezenta acesta. Inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Avocat având cuvântul pentru inculpații șisolicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
Precizează că inculpatul este bolnav, este singurul întreținător al familiei, având 2 copii minori.
Din declarațiile date la data de 14.04.2009 nu rezultă că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional organizat, acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la inculpatul arată că acesta nu a contractat niciun împrumut, ci doar a cumpărat un autoturism. Nu face parte dintr-un grup infracțional organizat.
Solicită ca în baza disp. art. 139 rap. la art. 145 Cod proc. penală să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru inculpații, șisolicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia și în baza disp. art. 139 rap. la art. 145 Cod proc. penală înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că inculpații au recunoscut faptele comise și nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
Să se aibă în vedere de instanță vârsta înaintată a inculpatului, faptul că inculpatul s-a prezentat singur în fața organelor de urmărire penală precum și că inculpatul are patru copii din care unul minor.
În cauză au fost luate declarații părților, s-au administrat probatorii cu martori iar la acest moment inculpații nu mai pot influența martorii.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că inculpații au declarat recurs împotriva încheierii din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost menținută starea de arest a acestora.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținându-se că aceștia s-au asociat într-un grup infracțional organizat în vederea obținerii în mod fraudulos de credite bancare.
Față de aceștia subzistă în continuare temeiurile inițiale ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, având în vedere infracțiunile comise, modalitatea de săvârșire a faptelor, prejudiciul cauzat părților civile și faptul că o parte dintre inculpați s-au sustras de la urmărirea penală.
Concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și de menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că doar a cumpărat o mașină, nu a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate menționând că are în întreținere doi copii minori.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că se află în arest de șapte luni, nu este vinovat de comiterea niciunei infracțiuni, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată s-a prezentat la organele de urmărire penală, nu a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, precizând că se va prezenta la termenele fixate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin 3 Cod procedură penală și art.23 alin.6 din Constituție, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților a dispus, printre altele, menținerea acestei măsuri față de inculpații, fiul lui și, născut la 10 iunie 1962, în V, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 9 martie 1978 în G, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în G, județul D, CNP -, -, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1969 în Câmpulung, județul A, CNP -, fiul al, născut la 20 aprilie1947 în, județul V, CNP - și, fiul lui și, născut la 23 martie 1980, în Târgoviște, CNP -, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.
Prin aceiași încheiere s-au espins cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Totodată, s-a luat act că inculpații au declarat că înțeleg să exercite calea de atac a recursului împotriva menținerii arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații recurenți sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1- 3 și alin. 5, cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru, art.26 rap. la art.215 alin.1-3 și 5, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.290 și art.291 cod penal și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora.
De asemenea, s-a apreciat că denunțurile inculpaților, procesele verbale de sesizare, de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și percheziție informatică, dosarele de creditare de la instituțiile specializate, procesele verbale de căutare și depistare a inculpaților, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, corpurile delicate predate de către inculpatul, declarațiile martorilor și ale inculpaților, care au recunoscut participarea la redactarea actelor înaintate către părți sau prezentarea la bancă cu alte persoane în vederea obținerii sau ridicării unor credite, constituie indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor deduse judecății.
Totodată, instanța mai arată că sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 Cod procedură penală, literele a, b și f, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a sustras de la urmărirea penală, stând ascuns, deși cunoștea că este căutat de către organele de cercetare penală, pe numele său fiind emis chiar un mandat de arestare în lipsă, la data de 20.10.2008.
De asemenea, se arată că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât din conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă date că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, căutând modalități prin care să deturneze cursul anchetei, existând, prin urmare, posibilitatea să încerce și în continuare să găsească modalitățile de influențare a celorlalți inculpați sau a martorilor din acte, ceea ce ar îngreuna cercetarea judecătorească care se efectuează în cauză.
Pericolul pentru ordinea publică constă și din numărul mare de persoane racolate pentru care s-au întocmit documente false, contracte de muncă și adeverințe de venit, pe baza cărora au obținut în mod fraudulos împrumuturi.
Tribunalul reține că nu s-au încălcat dispozițiile art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât menținerea stării de arest este necesară pentru aducerea inculpaților în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că aceștia au săvârșit infracțiuni și exist motive temeinice care impun necesitatea de a împiedica pe aceștia să comită o altă infracțiune sau să se sustragă de la cercetări.
Tribunalul a reținut că în acest sens este și jurisprudența potrivit căreia menținerea stării de arest a inculpaților este necesară atunci când datorită gravității deosebite a faptelor comise, reacția publicului față de aceste persoane ar determina tulburări sociale, ceea ce ar putea afecta grav ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri toți inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu se mai justifică menținerea stării de arest, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, că au copii minori în întreținere și suferă de anumite boli (cum a arătat recurentul ), menționând totodată că nu au făcut parte din nici un grup infracțional.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin rechizitoriul nr. 59/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații recurenți, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni aflate în concurs real, constând în aceea că la începutul lunii mai 2008, inculpatul împreună cu inculpații, și au constituit un grup infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme, credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri. La acest grup au aderat și recurenții, (precum și inculpații, și ) și în mod repetat, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, au falsificat contracte de muncă și adeverințe de serviciu, acte pe care ulterior le-au acordat altor persoane pentru obținerea în mod fraudulos de credite, produse și bunuri electrocasnice.
Față de probatoriile administrate în cauză, denunțurile inculpaților, procesele verbale de sesizare, de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și percheziție informatică, dosarele de creditare de la instituțiile specializate, procesele verbale de căutare și depistare a inculpaților, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, corpurile delicate predate de către inculpatul, declarațiile martorilor și ale inculpaților, Curtea constată că în mod judicios s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă, care impun în continuare privarea de libertate și prin urmare în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.139 cod proc. penală pentru înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
De asemenea, din conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, în mod indirect prin influențarea martorilor din acte, ceea ce demonstrează că lăsarea lor în libertate ar zădărnici aflarea adevărului și ar îngreuna cercetarea judecătorească.
Până în acest moment au fost audiați o parte din martorii menționați în actul de acuzare și pentru stabilirea gradului de vinovăție al fiecărui inculpat, instanța de fond urmează să audieze și alți martori pe situația de fapt la propunerea inculpaților, astfel că lăsarea lor în libertate ar fi inoportună și ar periclita buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului.
Modalitatea de concepere și săvârșire a infracțiunilor, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme, credite bancare, precum și numărul mare de persoane racolate pentru obținerea împrumuturilor pe baza actelor falsificate, cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei RON, precum și antecedente penale ale inculpaților, relevă faptul că lăsarea în libertate a acestora ar constitui un pericolul concret pentru ordinea publică, în sensul că s-ar crea o temere în rândul opiniei publice că autoritățile judiciare nu i-au măsuri ferme împotriva acelora care comit fapte grave, cu consecințe asupra respectării ordinii de drept și a asigurării credibilității instituțiilor statului.
Drept urmare, susținerea inculpaților recurenți că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive este neîntemeiată.
Tribunalul a reținut în mod corect că nu s-au încălcat dispozițiile art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece există motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit o infracțiune și arestarea lor este necesară în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare competente.
Referirea recurenților inculpați la problemele familiale, în sensul că sunt întreținători de familie și suferă de anumite afecțiuni, nu constituie un motiv de revocare a măsurii arestării preventive, aceste aspecte urmează a fi analizate de instanță în procesul de individualizare a pedepsei în ipoteza pronunțării unei soluții de condamnare.
Potrivit art.1391cod proc. penală starea de boală excede analizei îndeplinirii condițiilor prev. de art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală, legiuitorul a prevăzut că în cazul în care din actele medicale se constată că persoana arestată preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a penitenciarelor, acesteia i se asigură tratament medical sub pază permanentă.
În cauză susținerile recurenților că suferă de anumite boli nu sunt probate prin acte medicale, instanța de recurs fiind îndrituită să verifice respectarea cerințelor legale privind menținerea stării de arest a inculpaților.
Înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive se poate dispune când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există nici un temei care să justifice menținerea acestei măsuri, așa cum legiuitorul a prevăzut expres în art.139 cod proc. penală.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că la luarea acestei măsuri s-au respectat prevederile legale și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, astfel că în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererile de revocare a măsurii preventive precum și de înlocuire cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Așa fiind, susținerile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, pe motiv că nu au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sunt neîntemeiate.
În raport de considerentele învederate, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, instanța de fond în mod corect a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, art.143, art.148 lit.a, b și f rap. la art.160balin.3 cod proc. penală subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest.
În consecință, criticile inculpaților formulate fiind neîntemeiate, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la 23 martie 1980, fiul lui și, născut la 09 martie 1978, fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977, fiul lui și, născut la 20 aprilie 1947, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1969 și fiul lui și, născut la 10 iunie 1962, toți deținuți la enitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:, și la câte 50 lei iar inculpații, și la câte 150 lei, din care câte 100 lei reprezentând onorariu apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
15 ex./ 21 aprilie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
