Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 287
Ședința publică din data de 18 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 04 februarie 1980, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care constându-se ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, aceasta a fost menținută.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu inculpatul.
Având pe rând cuvântul apărătorul desemnat din oficiu și reprezentantul Ministerului Public precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost menținută starea de arest a acestuia.
Acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie, din declarațiile martorilor aflate la filele 26-27 dosar fond rezultând că între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație, acesta a părăsit imobilul unde se afla partea vătămată iar bunurile despre care se susține că au fost sustrase, un telefon mobil și o borsetă au fost găsite în apropierea imobilului. În prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică.
Arată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, acesta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie. Măsura arestării preventive este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere de instanță la luarea acesteia.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că în urma unei altercații, partea vătămată i-a dat o palmă iar el l-a împins. Ulterior a părăsit imobilul dar partea vătămată l-a acuzat de furtul unui telefon mobil și a unei borsete. Nu a sustras bunurile părții vătămate, acestea fiind găsite în imobil.
Precizează că are o situație familială grea, mama sa fiind decedată iar tatăl este bolnav. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9.04.2009 Tribunalul Buzăua constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul fiul lui și, născut la 04 februarie 1980, deținut în Penitenciarul Focșani și a menținut această măsură.
Pentru pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 223 din 05.03.2009 Judecătoria Buzău, dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1,2 lit.b și alin.2/1 lit. c cu aplic. art. 37 lit. b, 74 alin.2 - 76 alin.1 lit. b Cod pen. art.80 Cod penal menținându-se măsura arestării preventive.
S-a mai arătat că împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, cauza fiind pe rolul Tribunalului Buzău, care, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 3001Cod procedură penală, a reținut că inculpatul a fost arestat prin încheierea de ședință nr.33 din data de 14.11.2008 motivele fiind acelea că fapta comisă este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
S-a constatat că la luarea măsurii preventive au fost respectate dispozițiile procedurale și au fost întrunite cerințele art. 148 lit f Cod procedură penală. Pericolul pentru ordinea publică reiese din modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, pe timp de noapte, într-o locuință, inculpatul având trecut infracțional fiind condamnat pentru același gen de fapte.
În final, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și în baza art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în esență că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, ci doar a avut o altercație cu partea vătămată dar nu a deposedat-o de nici un bun.
Inculpatul recurent a mai arătat că are o situație familială grea, că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și a solicitat în final, admiterea cererii sale, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive luată împotriva sa.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie art. 300/1 si 160/b C.P.P. ca și de dispozițiile art. 385/16 alin ultim, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie faptă prev. si ped. de art. 211 al.1 si 2 lit. b și al.2/1 lit. c cu aplic. art. 37 lit. b, constând în aceea că in noaptea de 25/26 octombrie 2008 deposedat prin violență pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 112, de suma de 100 lei și o borsetă cu acte de identitate.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 33 din 14.10.2008 constatându-se îndeplinite cerințele prev. de art. 143 C.P.P. temeiul arestării fiind art. 148 lit. f
C.P.P.Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința penală nr. 223/5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, instanța dispunând și menținerea arestării preventive a acestuia in conformitate cu art. 350
C.P.P.În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Buzău investit cu judecarea apelului inculpatului, având termen la data de 23 aprilie 2009.
Inculpatul recurent susține că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât nu a deposedat-o pe partea vătămată de nici un bun, ci că a avut o altercație cu aceasta.
Curtea constată însă că în cauză sunt probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, acestea constând în declarațiile părții vătămate date atât în cursul urmăririi penale, cât și la prima instanță și în declarațiile martorilor și.
Curtea consideră că în mod justificat tribunalul a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fiind în continuare îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit. f C.P.P. atât în ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului( ce depășește 4 ani închisoare), cât și existența pericolului concret pentru ordinea publică, dat fiind faptul că inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate și că există riscul ca lăsat în libertate, acesta să săvârșească alte fapte penale.
Astfel, acest risc este relevat de antecedentele penale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior de două ori pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, ultima dată la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24/8.02.2000 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia 3806/14.09.2001 a Curții Supreme de Justiție.
Așa fiind, în conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 04 februarie 1980, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. GD
Tehnored.
4 ex./ 21.04.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond /G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Mihai Viorel
