Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 285
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 20.01.1985 în prezent aflată în Penitenciarul împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de aceasta și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata ia personal și asistată de apărătorul desemnat din oficiu din cadrul Baroului P conform delegației nr. 2036/2009 aflată la fila 13 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu inculpata și având cuvântul pentru aceasta, precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpată arată că aceasta a declarat recurs împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpată iar în cazul admiterii recursului, inculpata va respecta măsurile impuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
Se arată că inculpata este cercetată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri și există probe că lăsarea în libertate a acesteia ar prezenta pericol pentru ordinea publică. și în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de modalitatea de comitere a faptei.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2009 dată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților A, fiul lui și, născut la 4 noiembrie 1980, fiul lui G și, născut la 5 aprilie 1984, ambii aflați în penitenciarul Ploiești și ia,fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985, în prezent aflată în Penitenciarul și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv față de toți inculpații.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților ia, A și, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, în sensul că există indicii temeinice și probe verosimile că inculpații au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea nr.143/2000, pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
De asemenea, s-a motivat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f cod proc. penală, deoarece infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referindu-se la această din urmă condiție, tribunalul a reținut că pericolul concret reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății prin riscul de a fi afectat dreptul acestora la sănătate, totodată, dat fiind faptul că se întreprind demersurile pentru audierea martorilor cu identitate protejată, există pericolul ca lăsați în libertate, inculpații să încerce pe diverse căi identificarea și influențarea lor în scopul schimbării declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
Împotriva încheierii din 7 aprilie 2009 declarat recurs în termen inculpata ia, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Prin apărător desemnat din oficiu, inculpata a criticat încheierea primei instanțe, susținând că în mod greșit a fost menținută starea de arest preventiv, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialul probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.7/D/P/2007 din 8 iunie 2007 al - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei ia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.10 din aceeași lege și art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic. finală a disp.art.33 lit.a cod penal, constând în aceea că în perioada 2004-2007, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat droguri de mare risc - în varianta deținerii, respectiv cocaină și în același interval de timp a inițiat, organizat și condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe trafic internațional de droguri de mare risc (cocaină).
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 21 martie 2007, reținându-se incidența disp. art.143, art.146 și art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile pentru care era cercetată, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Prahova, ca instanță de fond, formând obiectul dosarul nr-, cu termen de judecată la 28 aprilie 2009.
Măsura preventivă a arestării a fost prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea de ședință din 24 februarie 2009.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata ia, în raport de materialul probator administrat până la momentul pronunțării încheierii recurate și dispozițiile legale incidente, respectiv art.3002rap. la art.160bcod proc. penală, în mod temeinic și legal instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, apreciind în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, măsura arestării preventive a fost verificată periodic, în termenul prev. de art.160balin.1 cod proc. penală, ultima oară prin încheierea din 24 februarie 2009, dată de la care nu au apărut temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate, așa cum a solicitat inculpata, iar cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat.
Dimpotrivă, declarațiile unuia dintre coinculpați și ale martorilor, în special a celor cu identitate protejată o indică pe inculpată ca având rol determinant în cadrul grupului infracțional, activitatea desfășurată având caracter transfrontalier și vizând cantități importante de droguri de mare risc, precum și implicarea unui număr mare de cărăuși, ceea ce conduce la concluzia că în mod corect s-a reținut că lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, au fost întreprinse demersuri în vederea audierii tuturor martorilor cu identitate protejată, așa încât, și sub acest aspect, lăsarea în libertate a inculpatei, urmare revocării măsurii arestării preventive, ori a înlocuirii acesteia cu o altă măsură dintre cele arătate sub art.136 cod proc. penală nu se justifică, întrucât ar exista riscul ca pe diverse căi și mijloace să ia legătura cu aceste persoane și să încerce influențarea acestora în scopul schimbării declarațiilor, dovadă în acest sens fiind faptul că prin memoriul adresat instanței la 17 martie 2009 aceasta face cunoscut că urmare informațiilor primite de la tatăl său a aflat numele martorului cu identitate protejată în persoana numitului, sens în care a solicitat audierea acestuia.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că în raport de complexitatea cauzei și atitudinea procesuală a părților, care au provocat întreruperea cursului judecății prin invocarea unor excepții de neconstituționalitate și cereri de strămutare, derularea procesului se desfășoară în termen rezonabil în înțelesul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar privarea de libertate a inculpatei este conformă disp. art.5 din Convenție.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică iar criticile inculpatei nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985, în prezent aflată în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./21 aprilie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
