Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 351/2009
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
- - -JUDECĂTOR 3: Alina
- - judecător
-grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentată prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate la 20 mai 2009 de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales. Se prezintă și avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, față de prezența apărătorului ales al inculpatului solicită a se lua act de încetarea mandatului de asistență juridică obligatorie.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
În motivare învederează că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt din anii 2001-2002, astfel că în prezent nu este oportun a se reține pericolul public ca temei al menținerii măsurii arestării preventive, având în vedere că în acest timp inculpatul a lucrat în Spania, iar în plus față de inculpat operează prezumția de nevinovăție.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului este lovită de nulitate, întrucât în considerentele acesteia s-au reținut dispozițiile art.385/17 al.4 și art.383 al.2 Cod procedură penală, ambele articole fiind în prezent abrogate.
Solicită lăsarea în libertate a inculpatului pentru ca acesta să beneficieze de o apărare complexă, arătând că părțile vătămate sunt plecate în străinătate. Totodată arată că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare.
Precizează că menținerea arestului preventiv a inculpatului este nelegală, iar dispozițiile art.522/1 Cod procedură penală nu sunt incidente în cauză, inculpatul nefiind extrădat.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prin rechizitoriul întocmit de
Precizează că inculpatul a fost arestat în baza mandatului de executare a pedepsei nr.1164/31.03.2009, mandat care și- încetat efectele prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că mandatul de arestare preventivă nr. 101/2005 a început să-și producă efectele, soluția de menținere arestării preventive fiind legală și temeinică.
Avocat, apărătorul inculpatului recurent, în replică învederează că în ceea ce privește mandatul de executare nu se poate invoca temeiul legal al pericolului public pe care-l prezintă inculpatul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat. Arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 20.05.2009 în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 160 ind. b rap. la art. 300 ind. 2.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului (fost ), deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că nu s-au schimbat și nici nu au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a invocat nulitatea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care în considerentele acesteia s-au reținut prevederile art. 385 ind. 17 al. 4 și art. 383 al. 2.pr.pen. ambele articole fiind în prezent abrogate.
S-a apreciat că cercetarea sa în stare de libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost săvârșite în anii 2001-2002, timp în care conduita sa a fost adecvată.
S-a arătat totodată că menținerea arestului preventiv este nelegală, deoarece dispozițiile art. 522 ind. 1.pr.pen. nu sunt incidente în cauză, nefiind extrădat.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă, conform încheierii penale nr. 149/2005 a Tribunalului Hunedoara, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 101/2005, valabil pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii lui în executare, la luarea acestei măsuri preventive fiind reținută incidența prevederilor art. 148 al. 1 lit. c, f, h și i pr.pen.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 32D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. reținându-se în sarcina sa că în perioada iulie-august 2005, împreună cu inculpatul, le-a recrutat prin înșelăciune și constrângere psihică pe părțile vătămate, și, după care, în luna septembrie 2005, le-a transportat în Spania, știind că acestea urmează să fie exploatate și vândute în vederea practicării prostituției.
Prin sentința penală nr. 94/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pentru infracțiunea menționată.
Totodată, instanța de fond a dispus menținerea dispoziției de arestare preventivă a inculpatului, cu începere de la data punerii în executare a mandatului emis în cauză.
Prin decizia penală nr. 47/A/27.05.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, definitivă prin nerecurare, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Au fost demarate formele de executare a sentinței penale de condamnare, fiind emis de către Tribunalul Hunedoara mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 105/2008 din 25.06.2008.
În baza acestui mandat, IGPR - Direcția de Investigații Criminale a procedat la arestarea inculpatului la data de 17.10.2008.
După încarcerare, inculpatul a formulat recurs peste termen împotriva deciziei penale nr. 47/A/27.05.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, recurs admis prin decizia nr. 1164/31.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care hotărârile primelor instanțe au fost casate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal, în vederea citării legale a inculpatului și a respectării dreptului acestuia la apărare.
Prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, conform prevederilor art. 385 ind. 17 al. 4 rap. la art. 383 al. 2.pen. și art. 350.pr.pen.
După înregistrarea dosarului în rejudecare, Tribunalul Hunedoaraa procedat la verificarea legalității și temeiniciei stării de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu prezentul recurs.
Raportat la criticile aduse de inculpat, Curtea constată că primul motiv formulat de inculpat, vizând nulitatea absolută a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește menținerea arestului, nu poate fi primit.
În primul rând, inculpatul a criticat o dispoziție cuprinsă într-o hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, chestiunile stabilite nemaiputând fi examinate în prezenta cale de atac.
În al doilea rând, prevederile legale arătate în decizie nu sunt abrogate, articolul 385 ind. 17 al. 4.pr.pen. reprezentând o normă de trimitere la art. 383 al. 2 și 4.pr.pen. și la art. 350.pr.pen. care se aplică în mod corespunzător și în recurs.
În privința temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, Curtea constată că în mod corect prima instanță a constatat că o parte din acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În urma desființării mandatului de executare a pedepsei, ca efect al casării hotărârii de condamnare, mandatul de arestare preventivă a fost repus în ființă, judecata fiind reluată în primă instanță.
La dosar există indicii temeinice, în accepțiunea art. 143 și 68 ind. 1.pr.pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat
Curtea mai constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar raportat la natura faptei, modalitatea concretă de comitere și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă și la faptul că acesta s-a sustras cercetărilor, apreciază că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen.(art. 148 lit. h pr.pen. în reglementarea în vigoare la momentul dispunerii măsurii preventive).
Menținerea stării de arest este justificată și prin prisma scopului reglementat de art. 136 al. 1.pr.pen. pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
Cum nici celelalte critici aduse de inculpat nu sunt fondate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 20.05.2009 în dosarul nr-, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate la 20 mai 2009 de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu va fi avansată către Baroul d e Avocați A din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/31.05.2009
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Leontin Coraș, Alina
