Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 503/2009 )
DECIZIA PENALA NR. 385
Ședința publică de la 9 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul vizează încheierea de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală pe care o consideră nelegală și netemeinică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea recurentului în stare de arest. De asemenea, nu există probe din care să rezulte că odată lăsat în libertate inculpatul ar impieta buna desfășurare a procesului penal în continuare. În încheiere solicită a se avea în vedere împrejurarea că starea de arest reprezintă excepția, iar starea normală a unei persoane este cea de libertate.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că subzistă în continuare temeiurile de drept și de fapt ce au dus la luarea măsurii arestării preventive și apreciază că instanța de fond in mod just a menținut măsura arestării preventive. Față de materialul probator și de cerințele exprese ale art.300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală consideră încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală legală și temeinică, solicitând menținerea acesteia și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților și.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză relevă indicii temeinice, în senul art.143 alin.1 și art.681Cod procedură penală, din care a rezultat că presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
Relevante în acest sens au fost următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese verbale de investigații și supravegheri, procese-verbale de redare a rapoartelor si declarațiilor investigatorului cu nume de cod " ", procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratorul cu nume de cod " ", cu inculpații și, înregistrări audio-video efectuate în mediul ambiental, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare la camera de corpuri delicte, declarații inculpați, declarații martori asistenți și.
Deasemenea, au fost îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art.148 lit. f Cod procedură penală, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, presupus a fi fost comise de aceștia, împrejurările concrete și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor deduse judecății, sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile și urmările produse, aspecte care justifică și impun o reacție fermă din partea automaților statului, în contextul pentru ordinea publică.
Tribunalul a constatat că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați au fost respectate toate dispozițiile legale în materie.
Tribunalul a mai considerat că, în acest moment procesual, în raport de probele administrate, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând temeiuri noi care să impună înlocuirea sau revocarea acestei măsuri.
Dealtfel, potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi revocată atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde și scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acesteia în libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că în acest stadiu procesual nu este depășită durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art.5 par.3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de CEDO.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând judecarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea sa în stare de arest, neexistând probe că, odată lăsat în libertate, ar impieta buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, procesele-verbale de investigații și supravegheri, procesele-verbale de redare a rapoartelor și declarațiilor investigatorului cu nume de cod " ", procesele-verbale a convorbirilor purtate de colaboratorul cu nume de cod " " cu inculpații și, înregistrările audio-video efectuate în mediul ambiental, rapoartele de constatare tehnico-științifică, dovezile de predare la camera de corpuri delicte, declarațiile inculpaților și ale martorilor asistenți și.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, dar și modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariu apărător din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./17.03.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
