Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 450/2009

Ședința publică din 23 Iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

Judecător - -

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.190/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul declară că nu este vinovat și solicită achitarea sa. Precizează că deși nu erau faptele sale, el a achitat prejudiciul.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că nu există probe privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că prin probatoriul administrat a fost dovedită vinovăția și arată că apărările inculpatului au fost avute în vedere și verificate în celelalte cicluri procesuale.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că nu este vinovat.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 157/2009 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la:

- 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,i și alin.2 lit.b pen. cu aplic. art. 41 alin.2 pen. art. 37 lit. b și art.74 și 76 lit.c pen.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.

În baza art. 346 pr.pen. a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate, - și - au fost recuperate integral prin restituire și plată.

În baza art. 191 pr.pen. a obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a stabilit să fie plătit anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:

1. În data de 25.06.2008, inculpatul a sustras din magazinul aparținând SC SRL, situat pe Bd. -, un telefon mobil Nokia 73, în val. de 500 lei. În cursul urmăririi penale, respectiv în data de 27.10.2008, inculpatul i-a achitat părții vătămate -, vânzătoare la acest magazin și care a achitat inițial valoarea acestui telefon patronului magazinului, astfel încât aceasta nu se constituie parte civilă în cauză( 29).

2. În data de 2.08.2008, inculpatul se afla în magazinul second - hand situat la parterul blocului nr.4 de pe Bd. - din, și la un moment dat, profitând de neatenția părții vătămate -, i-a sustras din poșetă un telefon mobil marca Nokia în valoare de 200 lei, pe care l-a vândut ulterior. Inculpatul i-a achitat părții vătămate suma de 200 lei, astfel că, partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.(33)

3. În data de 19.08.2008, inculpatul s-a deplasat la sediul din, unde, profitând de neatenția părții vătămate, cer era la rând în fața sa, i-a sustras din poșetă cartea de identitate și suma de 1.155 lei, ieșind apoi din sediu. Prezența inculpatului în sediul respectiv a fost dovedită cu filmarea camerelor de supraveghere pe suport magnetic(25), care a și ajutat la identificarea inculpatului.

Inculpatul i-a restituit părții vătămate suma sustrasă, aceasta neconstituindu-se parte civilă în cauză(17).

4. În data de 16.10.2008, inculpatul a intrat în magazinul SC SRL, unde a observat pe una din lăzile frigorifice poșeta părții vătămate, din care a sustras un telefon Motorola, portmoneul în care se aflau cartea de identitate a acesteia, 2 carduri și suma de 50 lei. Telefonul l-a vândut la scurt timp unei persoane necunoscute, portmoneul cu acte l-a aruncat, iar suma a cheltuit- Acțiunea de sustragere a fost surprinsă de camerele de supraveghere(10). Inculpatul i-a achitat părții vătămate suma de 250 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză(8).

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, valoarea totală a prejudiciului, persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, este recidivist, a plătit integral prejudiciul cauzat părților vătămate.

Împotriva acestei sentințe, în termen, a declarat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr.190/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.157/2009 a Judecătoriei Petroșani și s-a făcut aplicarea art.192 alin.2 privind C.P.P. plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În motivare instanța a reținut că prin sentința atacată inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208. 1, 209 alin. 1 lit."e și i" și alin. 2.Cod Penal, cu apl. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 37 lit."b" și Cod Penal art. 74 și 76 lit."c".

Cod Penal

În perioada 25.06.2008-16.06.2008, inculpatul a săvârșit un număr de patru acte materiale de furt de la mai multe persoane vătămate, așa cum rezultă din actul de sesizare a instanței și cum a fost reținut și de către prima instanță.

Inculpatul, în faza de urmărire penală și în prezența apărătorului ales, inițial nu a recunoscut săvârșirea actelor materiale reținute în sarcina sa și care au fost dovedite cu declarațiile părților vătămate, -, -, declarațiile martorilor, -, recunoașterile de pe planșe fotografice realizate de părțile vătămate și -, după care a revenit asupra poziției inițiale și a recunoscut toate actele materiale care intră în conținutul faptei reținute în sarcina sa.

În fața primei instanțe de judecată inculpatul a recunoscut trei din cele patru acte materiale, mai puțin cel în dauna părții vătămate -. În fața instanței de apel inculpatul nu mai recunoaște nici un act material motivând, neplauzibil, că a recunoscut săvârșirea actelor materiale pentru a-l ajuta pe polițistul care a instrumentat cazul.

De remarcat a fost faptul că inculpatul a achitat despăgubirile civile pentru prejudiciul cauzat părților vătămate, inclusiv cel cauzat părții vătămate - cu motivarea, pentru aceasta din urmă că "așa a vrut".

Motivarea inculpatului cu privire la achitarea prejudiciului nu a putut fi considerată ca având caracter de excludere a răspunderii penale în condițiile în care toate probele administrate au demonstrat vinovăția inculpatului, așa cum corect a reținut și prima instanță.

În considerarea stării de fapt reținute, și văzând că individualizarea pedepselor s-a făcut în mod judicios și după o apreciere coroborantă a probelor administrate în cauză, Tribunalul a constatat că motivul de apel vizând achitarea inculpatului este nefondat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate în sensul suspendării condiționate a executării acesteia, ca motiv subsidiar de apel, s-a constatat că nici acesta nu este fondat față de starea de recidivă a inculpatului, reținută în condițiile art. 37 lit."b" și Cod Penal față de disp. art. 81 al. 1 lit."b" Cod Penal, interpretate per a contrario.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul solicitând a fi achitat întrucât nu este autorul faptelor de care este acuzat, prejudiciul recuperându-l pentru că așa a dorit.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală și în cea de judecată, dovedesc faptul că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.

Cu toate că acesta a negat inițial săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, a recunoscut apoi, încă din faza de urmărire penală, toate cele patru acte materiale de care este învinuit, atât prin declarația olografă din 27.10.2008 cât și cea dată în prezența apărătorului ales din data de 13.01.2009. Apoi în faza de cercetare judecătorească, în fața primei instanțe a recunoscut doar trei dintre actele materiale, iar în fața instanței de apel și de recurs a negat orice implicare în săvârșirea faptelor.

Atitudinea oscilantă a inculpatului apare ca fiind nejustificată, în condițiile în care inculpatul a achitat în integralitate prejudiciul cauzat părților vătămate iar declarația sa, în care a recunoscut infracțiunea, se coroborează cu declarațiile părților vătămate, -, -, cu declarațiile martorilor, -, și cu recunoașterile de pe planșele fotografice realizate de părțile vătămate și -.

În consecință, în mod corect instanțele au stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părților vătămate, -, - și au aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.190/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

În baza dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.190/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.07.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - - -

CONCEDIU -

semnează președintele completului

Judecător - - -

Grefier,

Red. / Tehnored.

2 ex./ 28.07.2009

jud. apel,

jud. fond

Președinte:Maria Elena Covaciu
Judecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Alba Iulia