Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.483
Ședința secretă de la 21 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Valerica Niculina
- -
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL BACĂUa fost legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații, -A, -, și G, împotriva încheierii din 24 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința secretă din 20.08.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-au dispus următoarele:
- Respingerea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv formulata de inculpatii, ( ), -A, -, ().
- Respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulata de inculpatul, ( ), -A, -, ().
Respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul -.
In temeiul art. 3002pr.pen. s-a constatat că măsura arestului preventiv privind pe inculpații:, ( ) -A, -, () Gaf ost legal si temeinic luata si in consecinta:
In temeiul art. 160balin.3 rap la art. 3002pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, ( ) -A, -, ()
S-a constat că inculpații si au fost asistați de aparatori alesi.
S-a fixat termen de judecata pentru data de 18 septembrie.2008 ora 9,00 complet 4 special pentru când să fie citați inculpații cu aducere si celelalte părți.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat cu privire la măsura arestului preventiv privind pe inculpați, că aceasta a fost legal și temeinic luată, motivele invocate prin apărători în sensul că nu subzistă temeiurile care au stat la baza arestării nu pot fi luate în considerare, pentru următoarele argumente:
- Raportându-se la datele și indiciile existente în cauză până la acest moment, în conformitate cu dispozițiile prin care este reglementată luarea și menținerea arestării preventive, s-a apreciat că rezultă fără echivoc că subzistă temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest a inculpaților și nu a intervenit nici un element nou care să determine instanța să revoce sau să înlocuiască măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Existența de indicii ( din actele dosarului ) că inculpații ( în special inculpatul, au încercat sa influențeze cursul cercetării judecătorești, prin influențarea părților vătămate de a-și schimba declarațiile date in sensul de a arata ca nu au fost traficate, aspect ce rezulta cu prisosință din conținutul interceptărilor aflate la dosarul cauzei si mai mult decât atât părțile vătămate Elisa si au depus la dosarul cauzei certificate medicale cu care au dorit sa dovedească faptul ca au fost agresate fizic pe motiv ca au dat declarație împotriva inculpaților si si a celorlalți inculpați.
- Conținutul interceptărilor telefonice si aflate la dosarul cauzei (filele 217-242 dosar fond) au relevat fără echivoc ca in perioada 7- 9.04.2008, la solicitarea expresă a lui, inculpații si au contactat victimele, și, le-au luat cu mașina din domiciliile lor și le-au transportat în afara orașului la un restaurant, unde le-au luat declarații extrajudiciare, pe care le-au depus ulterior la dosarul cauzei, înainte de termenul stabilit de către Tribunal (22.05.2008) pentru audierea victimelor referitor la modalitatea în care trebuie să își modifice depozițiile astfel încât să rezulte o situație favorabilă lui și a celorlalți membri ai grupării.
- Datele si indiciile aflate până la acest moment la dosarul cauzei relevă și reflectă faptul că prin judecarea acestora in stare de libertate li s-ar da posibilitatea reală să influențeze probele care trebuie administrate in cauză și ar impieta clar buna desfășurare a procesului penal, așa încât in raport de aceste aspecte nici cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu se justifică, aprecierea temeiniciei unei astfel de cereri trebuie făcută in raport de natura si gravitatea concreta a faptelor comise de inculpați si de complexitatea cauzei,ori dat fiind pericolul social concret al faptelor săvârșite, multitudinea părților, existenta unor declarații contradictorii,instanța a apreciat ca neîntemeiate cererile formulate.
Nici susținerea potrivit căreia se încalcă durata termenului rezonabil si prin aceasta dreptul la un proces echitabil nu fost primită, pe motiv că CEDO a apreciat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie sa se facă urmând a se analiza circumstanțele concrete ale fiecărui caz in parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute in vedere:complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun mod eforturile magistraților de a lamuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât si acuzării mijloacele de probă si explicațiile pe care le considera necesare (cauza c Austriei, cauza -Elveției), comportamentul părților precum si orice alte aspecte de natura a avea relevanta asupra aprecierii termenului rezonabil.
Ori in cauza având in vedere faptul că speța de față este cu un grad de complexitate ridicat, că inculpații si prin apărătorii lor termen de termen au formulat cereri de recuzare, au invocat excepții de natură a duce la tergiversarea soluționării cauzei,cereri de amânare sau alte asemenea solicitări tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba de o încălcare a termenului rezonabil si orice tergiversare a soluționării cauzei intr-un mod sau altul nu este nicicum imputabila instanței, ca să poată fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor CEDO.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana in cauza este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Pct.4 al recomandării specifică in plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica,in mod excepțional, in anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă. S-a apreciat că din probele administrate până la această dată în cauză rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile ptr. care au fost trimiși in judecată, infracțiuni ptr. care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret ptr. ordinea publică, pericol apreciat de instanță si prin prisma faptului ca aceștia deși in stare de arest au reușit să ia legătura cu diferite persoane din exterior si să le determine sa influențeze declarațiile părților din dosar așa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise și la influența pe care o au nu ar face decât să impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Instanța de fond a considerat că pentru nici unul dintre cei șapte inculpați nu se poate aprecia că au dispărut temeiurile care au stat la baza arestării lor, motivele invocate în apărare cu aproximație identice pentru toți inculpații in sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării lor, că nu există probe de vinovăție, că nu există date din care să rezulte ca încearcă să zădărnicească aflarea adevărului nu au putut fi primite de instanță, realitatea datelor si indiciilor existente în cauză reflectând contrariul.
Nici lipsa antecedentelor penale invocată în apărare ptr. inculpații a, nu justifică judecarea acestora in stare de libertate toate aceste aspecte trebuind a fi raportate la faptele pentru care sunt cercetați și la potențialul violent care l-ar putea reprezenta pentru întreaga ordine de drept.
Mai mult decât atât,s-a apreciat că actele dosarului reflecta fără echivoc faptul că infracțiunile ptr. care inculpații au fost trimiși in judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate in stare de libertate.
De asemenea tribunalul mai apreciază că măsura arestului preventiv este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 din CEDO, respectiv măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor si libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, motive ce subzistă si la această dată; susținerile apărătorilor inculpaților si fiind neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv subzistă, nu s-au modificat si nu au intervenit elemente noi care să determine instanța să revoce măsura arestului preventiv ptr.cei șapte inculpați sau să înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ori țara, sens in care a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulata de inculpații, ( ), -A, -, ().
In temeiul art. 3002pr.pen. Tribunalul Bacăua constatat că măsura arestului preventiv privind pe inculpații:, ( ) -A, -, () Gaf ost legal si temeinic luată și în consecință:
In temeiul art. 160balin.3 rap la art. 3002pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, ( ) -A, -, ()
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs toți inculpații, respectiv, ( ) a, și
Apărătorii inculpaților și, au criticat încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, au fost invocate următoarele motive de nelegalitate și anume:
- recursul trebuia soluționat înainte de expirarea termenului de 60 de zile, termen ce s-a împlinit la data de 17 august 2008. în susținerea acestei apărări s-a invocat decizia nr. 25 din 2 iunie 2008, pronunțată de și prin care admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că, sintagma " înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
S-a susținut că această decizie se referă la măsurile preventive, fiind aplicabilă nu numai în cazul prelungirii, ci și în cazul menținerii.
Prin prisma celor arătate, apărarea a considerat încetată de drept măsura arestării preventive pentru toți inculpații, sens în care s-a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a inculpaților.
Tribunalul Bacău, la data de 24 iulie 2008, când a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, întrucât a judecat cauza, fără dosarul de fond, care fusese înaintat pe data de 19 iunie 2008, Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în cauză.
S-a susținut că apărătorii nu au avut posibilitatea să verifice dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru a putea să-și formuleze apărările.
Întrucât încălcarea dreptului la apărare duce la nulitatea încheierii pronunțate, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
- încheierea de ședință din data de 13.03.2008, când s-a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive la primirea dosarului de la. în instanța de judecată este lovită de nulitate, întrucât aceasta s-a făcut în lipsa inculpatului, care deși nu a fost internat în spital și se afla în incinta tribunalului, nu a fost adus în sala de judecată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 3001rap. la art. 159 alin.4 Cod pr.penală.
- încheierea recurată nu este motivată pe fiecare inculpat în parte și în raport de faptele ce se rețin în sarcina acestora, fiind tratați în bloc, fără o individualizare a pericolului social concret, ceea ce conduce la nulitatea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată încheierea din 24 iulie 2008 fost criticată și pentru netemeinicie, pe motiv că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr.penală, neputându-se invoca în permanență ca argument doar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fără a se face trimitere la probele care dovedesc pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților.
S-a mai susținut că în cauză nu sunt probe și indicii temeinice, condiții cerute la luarea măsurii arestării preventive, faptele reținute în sarcina inculpaților fiind probate de organul de urmărire penală, doar prin declarațiile părților vătămate, cu o moralitate îndoielnică, luate prin constrângere și care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
A mai invocat și faptul că durata termenului rezonabil al arestării preventive a fost depășit, iar pentru toate motivele invocate pentru netemeinicie s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru inculpata a, s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât aspectele din rechizitoriu, privind activitatea sa infracțională nu sunt confirmate de nicio probă certă, iar faptele nu au fost recunoscute de aceasta.
Pentru inculpatul, s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive în principal și în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu alta prev. de art. 136 lit.b sau c din Codul d e procedură penală, pe considerentul că împotriva sa nu sunt probe de vinovăție, iar motivele invocate la arestare nu mai subzistă.
Pentru inculpatul, apărătorul acestuia a solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare invocând aceleași motive de nelegalitate ca și apărătorii inculpaților și, cu precizarea că măsura arestării a încetat de drept.
În subsidiar s-a solicitat revocarea măsurii susmenționate, întrucât motivele avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă. S-a făcut precizarea că acest inculpat a fost inclus de organul de urmărire penală în acest lot infracțional. întrucât deținea acțiuni la societatea inculpatului.
Pentru inculpatul, s-a solicitat punerea de îndată în libertate întrucât măsura arestării preventive a expirat de drept la data de 17 august 2008.
În subsidiar s-a invocat netemeinicia încheierii recurate, arătându-se că inculpatul nu a săvârșit faptele pentru care este judecat, solicitându-se admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii.
Apărătorul inculpatului G, a susținut că în ceea ce-l privește pe acesta, motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, solicitând revocarea și punerea în libertate.
Instanța de control judiciar, analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați și din oficiu conf. art. 3856alin.3 Cod pr.penală, precum și prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constată că aceasta este temeinică și legală, recursurile inculpaților fiind nefondate din următoarele considerente:
- Recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 25 din 2 iunie 2008, nu este aplicabil în cauză, acesta referindu-se doar la prelungirea arestării preventive, în cursul urmăririi penale, precizându-se în concret cum trebuie interpretată sintagma de la art. 159 alin.8 fraza a II-a respectiv, "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate".
Ori în cauza dedusă judecății, se verifică, într-o altă fază procesuală, aceea a judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, temeiul legal fiind art. 3002raportat la art. 160 Cod pr.penală, ambele articole nefăcând referire la aplicabilitatea art. 159 alin.8 din Codul d e procedură penală.
- Ultima verificare din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive s-a făcut de către instanța de fond la data de 24 iulie 2008, pronunțându-se încheierea ce a fost recurată de toți inculpații.
Din preambulul acestei încheieri, rezultă că toți inculpații au fost asistați de apărători aleși, precum și din oficiu, iar la pagina 3 din încheiere, când instanța a pus în discuție obligativitatea verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv, nici unul din avocați nu a făcut vreo obiecție cu privire la această problemă, nu s-a solicitat termen pentru lipsa dosarului, iar în cuvântul acestora (filele 5-8) nu se face nicio referire la încălcarea dreptului la apărare, motivat de imposibilitatea studierii dosarului.
Mai mult decât atât, se constată că instanța de fond în momentul trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, a xeroxat tot dosarul nr- (două volume ""), precum și ds.21/D/2007 al T (rechizitoriu).
În atare situație, Curtea apreciază că lipsa dosarului nu constituie un impediment pentru ca instanța să verifice legalitatea și temeinicia stării de arest, în condițiile existenței "urmei" dosarului, această operațiune fiind legală în condițiile unei dispoziții exprese și anume art. 303 al.6 din Codul d e procedură penală.
Referitor la nelegalitatea menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpatul, prin încheierea din 13.03.2008, din cuprinsul acesteia rezultă clar motivele pentru care acesta nu a fost prezent în instanță, pentru care a pus concluzii același apărător ales care a invocat în recurs această excepție și care de fapt a fost verificată anterior, hotărârile respective fiind definitive.
În ceea ce privește motivul de casare referitor la nemotivarea pentru fiecare inculpat a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și neindividualizarea gradului de pericol social pentru fiecare, această critică nu poate fi luată în considerare.
Sub aspectul susmenționat, examinând considerentele încheierii recurate, rezultă referiri concrete referitoare la toate temeiurile care au determinat luarea împotriva inculpaților a măsurii arestării preventive, care subzistă și în continuare și care determină menținerea acesteia.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, temeiurile faptice care au fost avute în vedere la arestarea tuturor inculpaților, nu au dispărut, neputând fi înlăturate de înscrisurile extrajudiciare depuse la dosar de către aceștia.
Totodată, instanța de fond a mai constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a arestării (art. 148 lit.b Cod pr.penală), continuă să-și găsească incidența, disp. art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală, acuzațiile ce planează asupra acestora fiind infracțiuni ce sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele comiterii faptelor, natura acestora și circumstanțele personale ale inculpaților.
Cât privește acest din aspect, instanța de control judiciar apreciază că infracțiunea de trafic de persoane, aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și siguranța persoanei.
Față de considerentele arătate, în conformitate cu disp. art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ( ) a, și G, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurenții inculpați și, au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 189 Cod pr.penală, dispune plata din fondurile a onorariilor apărătorilor din oficiu, în sumă de 40 lei fiecare, către Baroul
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe recurenții inculpați și să plătească statului câte 100 lei, iar pe ceilalți recurenți inculpați câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
- -
Red. înch.
Red. dec.
Tehnored.
Ex.2
25/25.08.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Valerica Niculina
