Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 508/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28 iulie 2009 Tribunalului Cluj, casarea în întregime a încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În ce privește temiurile care au stat la baza luării, prelungirii și menținerii măsurii arestului preventiv, arată că în cauză este incident cazul prev. art. 143 Cod pr.pen. având în vedere că sunt probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută, fapte pe care le și recunoaște, însă în ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. apreciază că nu mai subzistă raportat la faptul că încă din primul moment inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, și-a menținut declarațiile la instanța de fond și datorită lui s-a organizat un flagrant, care a dus la prinderea a altor doi inculpați, își asumă responsabilitatea faptelor sale și este conștient că trebuie să "plătească", nu dorește să obstrucționeze procesul penal. În acest moment nu se poate reține că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau să împieteze buna desfășurarea procesului penal având în vedere că în cauză s-au luat măsuri ferme și rapide, iar raportat la declarațiile tuturor inculpaților și martorilor din cauză rezultă că, cauza nu are o complexitate așa de mare pentru menținerea măsurii arestului preventiv.
De asemenea, solicită să se țină seama de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, nu posedă antecedente penale, este absolvent de studii superioare, are sprijinul familiei sale pentru reintegrarea în societate, nu este un infractor periculos.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, apreciind că instanța de fond în mod legal și temeinic a menținut măsura arestului preventiv, măsura fiind luată cu respectarea dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f proc.pen. respectiv există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune sancționată cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere cantitatea semnificativă de droguri. Nu contestă atitudinea extrem de sinceră a inculpatului și faptul că acesta a colaborat cu organele de poliție, însă aceste circumstanțe vor fi valorificate la individualizarea judiciară a pedepsei.
În concluzie, apreciază că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă enorm cele întâmplate și situația în care se află și solicită să se țină seama că a fost sincer, a colaborat cu organele de anchetă, nu a fost conștient la ce se expune. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 28 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982 în municipiul C-N, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 8 clase și școala profesională, recidivist,. în municipiul C-N,-, jud.C, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 06.05.1985 în municipiul O, jud. B, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, în municipiul C-N, Calea nr.109,.41, jud.C, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în municipiul O, jud. M,. în Chișinău C,-, jud.A, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: - și,
-, fiul lui și, născ. la 02.12.1988 în C-N,. în municipiul C-N,-,.6, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 4 clase, fără antecedente penale CNP: -, în prezent toți cinci arestați în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut măsura arestului preventiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită prin încheierea penală nr. 40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de câte 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și înaintarea dosarului potrivit prevederilor art.264 pr.pen. spre competentă soluționare acestei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 30 iunie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. împotriva inculpaților sunt indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și depozițiile testimoniale) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acesta din urmă, fără a fi identic cu pericolul social abstract și concret al infracțiunii de trafic de droguri de risc, este reflectat de acestea. Infracțiunea de trafic de droguri pentru care sunt trimiși în judecată inculpații este sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani ceea ce înseamnă că pericolul social abstract al acesteia este mare. La fel de mare este și pericolul social concret al infracțiunii de trafic de droguri de care sunt acuzați, deoarece din dosarul cauzei rezultă că inculpații ar fi comis un număr ridicat de fapte, au distribuit unii prin intermediul altora cantități însemnate de rezină de cannabis unui număr ridicat de persoane, pe gratis sau contra cost, alcătuind o rețea de distribuție de droguri care chiar dacă nu întrunește condițiile unui grup infracțional organizat a avut ca și scop obținerea unui profit material. Tot din dosarul cauzei a rezultat că niciunul dintre ei nu are un loc de muncă stabil, că inculpatul este recidivist, că inculpații au avut contact cu alți inculpați, învinuiți sau martori din alte dosare al căror obiect este traficul de droguri și că, pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea acestora în stare de arest preventiv. Împrejurarea că în cauză urmează a fi audiați un număr mare de martori (dintre care o parte sunt consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri) nu denotă decât întinderea activității infracționale a inculpaților și nu vedem rațiunea pentru care, exact pentru acest motiv, ar trebui puși în libertate. Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpați vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO.
Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, tribunalul a considerat că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit luarea unei alte măsuri neprivative de libertate. De vreme ce temeiurile care au stat la baza arestului preventiv nu s-au schimbat, nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, nemaisubzistând temeiurile arestării vizate de art.148 lit.f pr.pen.
În privința temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen. s-a învederat că acesta nu mai subzistă, iar motivarea tribunalului referitoare la menținerea stării de arest a inculpatului este lipsită de argumente convingătoare, întrucât credibilitatea justiției nu are nici o legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta recurentul.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.29 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 totul cu aplic.art.33 lit.a pen.reținându-se ca temei al arestării disp.art.148 lit.f pr.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a oferit, a pus în vânzare și a vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care acesta nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-a constituit-o împreună cu inculpații, și .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj din 22 mai 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj sub nr- iar la primul termen de judecată, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Probele și indiciile temeinice care pun în evidență presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele, rezultă din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică întocmite în speță și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpat sunt droguri de risc, rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora coroborate cu conținutul proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate legal și cu declarațiile martorilor I, A, și cu declarațiile inculpatului.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune" măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Potrivit disp.art.3002proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Curtea apreciază că măsura arestării preventive este legal menținută de către prima instanță, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este bănuit inculpatul.
Față de tulburările aduse relațiilor sociale ca urmare a încălcării de către recurent a normelor care combat infracțiunile vizând traficul de droguri, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească.
Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurentului fiind prevăzute în Legea specială 143/2000.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că fapta pentru care este cercetat recurentul, constituia o infracțiune la momentul în care s-a produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul ales și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f proc.pen. Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia.
Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit cât și din modalitatea de comitere și derulare a acestora.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 și art.16 din Legea nr.143/2000, se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum am arătat, dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Așa fiind, cererea vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa condițiilor cerute de art.148 lit.f pr.pen. va fi respinsă ca nefondată.
Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele presupus a fi comise de inculpat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică pe deplin menținerea măsurii arestării preventive a recurentului, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă.
Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515pct.1 lit.b proc.pen
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurentul va plăti statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale, din 28 iulie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
RED.DP/MB
24.08.09/5 ex.
JUD.FOND.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
