Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.509/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, împotriva încheierii penale fără număr din data de 30 iulie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, ambii avocați cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art.195 Cod pr.pen. a se dispune îndreptarea erorii materiale din încheierea de la termenul anterior în sensul că dosarul a avut termen de judecată în data de 11 august 2009 și nu 11 iulie 2009 cum greșit s-a consemnat.
Apărătorii inculpaților solicită îndreptarea erorii materiale.
Instanța, având în vedere că în cuprinsul încheierii de la termenul anterior s-a strecurat o eroare pe prima pagină a încheierii în sensul s-a menționat data desfășurării ședinței ca fiind data de 11 iulie 2009 în loc de 11 august 2009, dispune îndreptarea erorii materiale și în consecință reținerea că termenul anterior de judecată a fost la data de 11 august 2009.
Inculpații, întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate în cauză și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi soluții, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpată, cu consecința punerii de îndată în libertate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei. Inculpata fost deja trimisă în judecată, fiind sesizată instanța de fond prin rechizitoriu, tot probatoriul a fost administrat în faza de urmărire penală astfel că, este în interesul inculpatei de a se prezenta la instanță pentru a propune probe în apărare. Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar afecta bunul mers al procesului penal. Susținerile referitoare la zădărnicirea aflării adevărului întrucât instanța a văzut că inculpata a șoptit unui aparținător din sală să-i aducă martori, este o afirmație pur afirmativă, întrucât este vorba de apărare, inculpata având dreptul procesual de a-și efectua apărarea.
În considerentele încheierii recurate s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din pericolul social al faptei și că lăsată în libertate inculpata ar reveni în sfera infracțională, este o afirmație situată în sfera posibilității. De asemenea, s-a arătat că nu s-a putut lua declarație inculpaților dată fiind lipsa procedurii cu una dintre părțile vătămate, însă aceasta este o împrejurare pur obiectivă și nu are legătură cu inculpații.
Pentru toate aceste motive, solicită, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a măsurii, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar în temeiul art.1361alin.1 lit.b sau c Cod pr.pen. luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara. Totodată, solicită să se țină seama că inculpatul are în întreținere doi copii minori care în prezent se află la bunica lor care nu are condiții de a-i îngriji.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii primei instanțe, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de cei doi inculpați, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Există indicii temeinice sub aspectul săvârșirii de cei doi inculpați a infracțiunilor de trafic de minori, infracțiune sancționată cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare. S-au avut în vedere la dispozițiile art.148 lit. f pr.pen. respectiv că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică,
Totodată, spolicită obligarea inculpaților în baza art.192 alin.2 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită să fie judecată în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 30.07.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, zis "", fiul lui și, la data de 06.07.1978, în C-N, CNP -, și, fiica lui G și, la data de 06.03.1975, în C-N, CNP -, ambii aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, în temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod Procedură Penală.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.l, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut prin actul de sesizare al instanței, că cei doi inculpați, concubini, în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, le-au racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-au obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 2 iulie 2009, fiind înregistrată sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
La primirea dosarului, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în conformitate cu art.3001Cod Procedură Penală.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, potrivit dispozițiilor art. 3002Cod Procedură Penală, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate, procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite pe numele părții vătămate Șancar, procese verbale de constatare a contravențiilor comise de partea vătămată, declarațiile martorilor, G și.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor e probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, s-a stabilit, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului infracțional de acest gen, când pe fondul unei situații economico-financiare și a unor aspecte ce concretizează vulnerabilitatea unor persoane, altele socotesc de cuviință, ca prin diverse metode să le exploateze, într-un mod ce afectează însăși demnitatea umană a celor exploatați. Situația este cu atât mai tragică în cazul în care victimele exploatării sunt proprii copii ai exploatatorilor, cum este cazul de față, partea vătămată Șancar fiind fiul inculpatei. Desigur că apărările inculpaților, reale sau imaginare, vor fi verificate, din nou, pe parcursul cercetării judecătorești, în condiții de oralitate și contradictorialitate. La acest moment există indicii și probe care justifică luarea față de inculpați a unei măsuri preventive atât de severe.
Este real că inculpații nu au surse de venit licite, sau cel puțin cu caracter permanent, îndeletnicirile legale având o natură cu totul ocazională, această stare de lucruri fiind de maniera a întări convingerea instanței că cercetarea inculpaților în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind nu numai posibilă ci chiar certă, reluarea aceluiași gen de activități, din care inculpații, se pare, și apropiații lor și-au făcut un mod de viață.
Pentru considerentele evocate mai sus s-a apreciat că nu este oportună înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, inculpații având posibilitatea de a se reîntoarce la același mod de viață, de exploatare a unor persoane cu nevoi. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, s-a apreciat că nu ar fi în interesul anchetei penale și al aflării adevărului cercetarea inculpaților în stare de libertate, în condițiile în care nu a putut fi declanșată cercetarea judecătorească, fiind lipsă de procedură, la termenul din 30.07.2009 cu partea vătămată de la una din adrese, și în consecință nu au putu fi audiați inculpații. S-a considerat că în cauză ar exista și riscul influențării vreunui martor, în condițiile în care, ședința fiind nepublică, conf. art.24 al.1 din 678/2001, după dezbaterea cauzei, publicul reintrând în sala de judecată, inculpata a șoptit din boxa acuzaților unui aparținător, "Martorii!", în condițiile în care la termen nu s-a discutat nici un moment despre probațiune, pentru a justifica că inculpata ar fi anunțat aparținătorii care ar fi fost temeiul amânării.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestora, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a recurenților, cerere formulată în principal.
Apărătorii apreciază în subsidiar, că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara vizată de art.145 și 1451proc.pen. față de circumstanțele personale ale inculpaților.
În privința temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.s-a învederat că acesta nu mai subzistă, iar motivarea tribunalului referitoare la menținerea stării de arest a inculpaților este lipsită de argumente convingătoare, întrucât credibilitatea justiției nu are nici o legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta recurenții și care nu este pusă în evidență prin probe sau indicii temeinice ale cauzei.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.54 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev.și ped. de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 și 42 pen.
În sarcina inculpaților s-a reținut ă există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, cei doi inculpați, le-au racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-au obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 30.06.2009, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru această infracțiune, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la 2 iulie 2009, sub nr- iar la primul termen de judecată, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința recurenților este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Deși inculpații recurenți au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, probele și indiciile temeinice rezultă din procesele verbale de constatare a contravențiilor întocmite pe numele părții vătămate Șancar, aceleași procese verbale de constatare a contravențiilor comise de partea vătămată coroborate cu declarațiile martorilor, G și.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune" măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Potrivit disp.art.3002proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpați și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurenților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurenților în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurenții ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunea imputată recurenților fiind prevăzută în legea specială 678/2001.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că fapta pentru care sunt cercetați recurenții, constituia o infracțiune la momentul în care s-a produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurenților a fost acela de a-i prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de recurenți prin apărătorii lor și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f proc.pen. Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestora.
Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpați, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care recurenții sunt învinuiți cât și din modul de concepere și de derulare a activității infracționale.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurenților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 pen. se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpaților, care prin săvârșirea faptei au vătămat grav relațiile sociale dintre membrii comunității.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul lor presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-au exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum am arătat, dreptul recurenților la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpaților, va fi respins ca nefondat.
Curtea reține că infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, fapta presupus a fi comisă de aceștia având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică pe deplin menținerea măsurii arestării preventive a recurenților, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă, conform art.145 sau1451pr.pen.
Așa fiind, recursurile inculpaților apar ca nefondate și se vor respinge conform art.38515pct.1 lit.b proc.pen
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurenții va plăti statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiica lui G și, la data de 06.03.1975 și fiul lui și, la data de 06.07.1978, arestați în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 30.07.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru fiecare inculpat.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
RED.DP/MB
24.08.09/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
