Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 532
Ședința publică din data de 24.07.2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 23.01.1982, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 14.07.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare, la instanța de fond a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și solicită a se avea în vedere și aspectele personale ale inculpatului, faptul că este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive.
Consideră că și în prezent subzistă temeiurile are au fost avute în vedere la luarea acesteia, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.penală, acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea comiterii faptei, perseverența infracțională a acestuia și comportarea sa pe parcursul cercetării judecătorești iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că este nevinovat, nu știa că acea fată practica prostituția, nu a avut foloase de pe urma acestei infracțiuni și consideră că este un abuz împotriva sa.
Precizează că el nu este proxenet, deși a solicitat confruntarea cu respectiva fată cererea sa a fost respinsă și față de toate acestea solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și pregătească apărarea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților ( fiul lui si, născut la data de 01.09.1978 in B, jud B, domiciliat in mun B- jud B, CNP -) și ( fiul lui si, născut la 23.01.1982 in mun C jud C, domiciliat in mun B- bis, jud B, CNP -) ambii aflați in stare de arest preventiv in Penitenciarul Focșani, menținându-se în continuare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua reținut că prin sentința penala nr. 572/ 18.06.2009, Judecătoria Buzău a dispus condamnarea inculpaților la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzuta de art. 329 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzuta de art. 329 alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 37 lit b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a celor doi inculpați si s-a dedus la zi reținerea si arestul preventiv de la 6.01.2009 pentru inculpatul si respectiv o zi reținere ( 6.01.2009) si apoi arestul preventiv începând cu 08.01.2009 pentru inculpatul.
S-a reținut că inculpatul a îndemnat-o pe partea vătămata sa practice prostituția in Spania si Italia in perioada iulie - decembrie 2008, activitate din care a beneficiat de 7250 Euro, iar inculpatul a îndemnat in perioada martie 2005 - decembrie 2008 trei persoane care au practicat prostituția in Italia si Spania, obținând foloase de pe urma acestora in suma de 26.819 Euro.
Inculpatul a fost arestat preventiv la 7.01.2009, iar inculpatul la 08.01.2009, măsura fiind ulterior prelungită și menținuta cu respectarea dispozițiilor procedurale.
A reținut tribunalul că din probele administrate pana in această faza a procesului penal rezultă că inculpații sunt prezumtivii autori ai infracțiunilor pentru care au fost deduși judecații, in cauza fiind întrunite cerințele art. 143 si 148 lit f Cod procedura penala care să justifice luarea măsurii arestării preventive in raport de mijloacele folosite de inculpați pentru racolarea viitoarelor prostituate, persoane tinere, fără mijloace financiare de existență, fără profesii si provenind din familii destrămate, de inducerea in conduita acestora a necesitații de face bani si a menține relațiile cu ei ca proxeneți prin amenințarea cu răzbunarea pe membrii familiei.
Pericolul public al acestora rezultă din modul in care au acționat, perioada mare de timp pentru care au tras foloase de pe urma activității infracționale, aspecte care arata ca măsura fost legala si temeinica.
Pe parcursul judecații, parte din martori au depus declarații extrajudiciare la dosar prin care își schimbă radical poziția față de cea avuta anterior la urmărirea penala iar alții au încunoștințat instanța ca nu se vor prezenta datorita poziției familiei inculpatului, aspecte ce relevă că starea de pericol persista, rezonanta avuta in comunitate impunând menținerea in continuare a măsurii arestării preventive conform art. 160 Cod procedura penala.
Așa fiind, prima instanță a apreciat că pericolul pentru ordinea publica rezultă, pe de o parte din gravitatea si natura specifice faptelor pentru care sunt deduși judecații, dar si din comportamentul inculpaților pe perioada judecații, măsura preventiva fiind necesara pentru protejarea interesului public, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente pentru protejarea eficientă a acestui interes.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus menținerea arestării sale preventive, câtă vreme nu a exercitat nici un fel de constrângere sau amenințare împotriva victimei, beneficiind pe deplin de prezumția de nevinovăție, iar în plus este unicul întreținător al unei familii având 2 copii minori în întreținere.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, restrictivă și nu privativă de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea,
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul a fost condamnat prin hotărârea Judecătoriei Buzău la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, reținându-se în esență că în perioada iulie - decembrie 2008 îndemnat-o pe martora să practice prostituția pe teritoriul Spaniei și Italiei, obținând în folosul său suma de 7250 euro, prin aceeași sentință fiind condamnat și un alt inculpat, în sarcina căruia s-a reținut comiterea aceleiași infracțiuni în legătură cu trei victime.
A mai reținut prima instanță că recurentul a fost condamnat pe timpul minorității la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar apărările sale privind nevinovăția au fost înlăturate după o motivare amplă și riguroasă de către judecătorul fondului.
Încheierea recurată în prezent a fost pronunțată în aplicarea disp. art.300/1 pr.penală, Tribunalul Buzău fiind sesizat cu apelurile declarate de recurentul și de către celălalt inculpat împotriva hotărârii pronunțată în prim instanță.
Potrivit acestor texte de lege, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța verifică din oficiu legalitatea și temeinicia arestării, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În mod judicios Tribunalul Buzăua făcut aplicarea disp. art.300/1 alin.3 pr.penală potrivit căruia, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține arestarea preventivă prin încheiere motivată.
S-a reținut astfel că în cauză, recurentul a fost arestat preventiv la 7.01.2009, Curtea observând că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpatului la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul judecății în primă instanță, dar și în cursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit de către judecătorie, comiterea de către recurent a faptei ce formează obiectul judecății.
Este adevărat că, așa cum susține recurentul, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție, însă, atâta vreme cât în cauză au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurentului la săvârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Or, în speță așa cum a reținut de altfel și prima instanță în motivarea soluției ce a adoptat-o, există suficiente probe care dovedesc participația acestuia la săvârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecății, observându-se că infracțiunea de proxenetism, aducând atingere libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, dar și a moralității, reprezintă prin ea însăși o faptă de o gravitate sporită, afectând în mod direct chiar libertatea individuală, astfel că și temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.penală subzistă în continuare, impunând menținerea recurentului în stare de arest.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și pe cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului, acesta fiind sancționat anterior, pe timpul minorității pentru o infracțiune comisă cu violență, iar fapta dedusă judecății în prezent fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză, știut fiind că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest (a se vedea cauza Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4 mai 2006).
În condițiile în care, așa cum a reținut și prima instanță, pe parcursul cercetării judecătorești, împotriva unora dintre martori au fost desfășurate acte de intimidare sub presiunea cărora o parte dintre aceștia au înregistrat chiar o modificare a depozițiilor adoptate inițial, este evident că prin lăsarea în libertate a recurentului unul din scopurile procesului penal, acela al stabilirii în întregime al vinovăției și antrenării răspunderii penale a persoanelor vinovate, ar fi în mod semnificativ periclitat, astfel că desfășurarea în bune condiții a procesului ar fi pusă în mod serios sub semnul îndoieli.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive împotriva recurentului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, iar aspectele vizând existența unei situații socio-familiale ce ar justifica prezența recurentului alături de membrii familiei sale, nu reprezintă suficiente argumente pentru a se aprecia că aceste temeiuri ar fi suferit modificări esențiale de natură a antrena înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate.
În consecință recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 23.01.1982, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 14.07.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Cr.
5 ex./27.07.2009
f-
Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu Gabriela
