Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 545/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 iulie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
G - - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata csilla împotriva încheierii de ședință din 14 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales - derlegație fila 15 dosar și interpretul de limba maghiară.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebată fiind, personal inculpata declară că înțelege limba română, dar se exprimă mai greu.
În conformitate cu dispozițiile art. 128 Cod procedură penală, raportat la art. 85 Cod procedură penală, interpretul de limba maghiară depune jurământul și urmează a efectua traducerea în/din limba maghiară pentru inculpata, care a declarat că se exprimă mai greu în limba română.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatei declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurenta inculpată susține că a declarat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Covasna în conformitate cu dispozițiile art. 3001alin. 1 raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală, a menținut legalitatea și temeinicia măsurii arestării peventive.
Consideră că legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive vizează două aspecte: primul care se referă la nelegalitatea acestei măsuri și cel de-al doilea care priveșe temeinicia.
În opinia sa, primul aspect al legalității, consideră că dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel cum este prevăzut, nu poate constitui temei al arestării. În enunțul de la art. 148 lit.f Cod procedură penală se spune că "inculpatul a săvârșit o infracțiune", ceea ce în opinia sa, acesta este un argument fără logică, fiind astfel lezat scopul prevăzut la art. 1 din Codul d e procedură penlă.
Apărătorul ales al inculpatei consideră că dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală pot constitui temei al arestării doar în cazul recidivei postcondamnatorii.
Totodată susține că măsura arestării preventive a unui inculpat poate fi luată dacă sunt întrunite două condiții principale: dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală și dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute la literele a), b), c), d), e) și f) ale art. 148 Cod procedură penală.
Prima condiție consideră că nu are suport legal, nu are logică. La cea de-a doua condiție, că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, trebuie ținut seama de scopul măsurilor preventive astfel cum este reglementat prin art. 136 Cod procedură penală, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii de la judecată, aspecte în care nu ne regăsim în cauza de față.
Relativ la temeinicie, apreciază că acest termen trebuie regândit, iar Curtea Constituțională este chemată să se pronunțe în acest sens.
Cea de-a doua chestiune pe care dorește să o expună este aceea că în acest dosar s-a epuizat faza urmăririi penale, inculpata a dat declarații, s-au administrat toate dovezile, iar acum nu înțelege care este rațiunea ca acestei inculpate să-i fie menținută starea de arest preventiv. Aceasta nu este un infractor, până la pronunțarea unei hotărâri definitive nu constituie nici un pericol pentru nimeni.
În opinia sa, oamenii trebuie să apară în fața justiției oameni liberi, excepția o constituie măsura arestării preventive, ceea ce în cauza de față este inoportună.
solicitând admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul susține cu privire la nelegalitate că în ultima vreme în practică s-a folosit expresia că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, pe baza probelor aflate la dosar.
onsideră că nu se poate ca măsura arestării preventive să fie luată doar în cazul recidivei postcondamnatorii, aceasta ar constitui o gravă inechitate, dar în acest sens Curtea Constituțională este chemată să răspundă.
Referitor la netemeinicie, măsura arestării preventive este o stare excepțională, care este de strictă interpretare. În cauza de față, inculpata a introdus în țară o cantitate de 462 de comprimate de methylendyoxyamfetamină, substanță care se regăsește în tabela I anexă la Legea nr. 143/2000, pentru consum propriu, oferind și spre vânzare unor persoane.
Apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect Tribunalul Covasnaa menținut starea de arest preventiv a inculpatei și pe cale de consecință pune concluzii de respingerea recursului declarat.
Recurenta inculpată personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 14 iulie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Covasnaa dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, motivând că subzistă temeiul care a determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata solicitând casarea ei și revocarea arestării preventive. S-a motivat că măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică, dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală fiind aplicabile numai în cazul recidivei postcondamnatorii, iar în condițiile în care a fost trimisă în judecată, fiind administrate toate probele, menținerea măsurii nu mai are nicio rațiune. De asemenea, s-a criticat și formularea cazului de arestare care face referire la săvârșirea unei infracțiuni, lezând astfel însuși scopul procesului penal, astfel cum este definit în art. 1 Cod procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 7 mai 2008, fiind acuzată de săvârșirea infracțiunilor de procurare și oferire, fără drept, de droguri de mare risc, de introducerea în țară, fără drept, de droguri de mare risc și de deținerea, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și, respectiv, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se că, la data de 3 mai 2008, procurat de la o persoană din Budapesta cantitatea de 462 comprimate de methylendyoxiamfetamină pe care la data de 5 mai 2008 le-a introdus în România, acestea fiind găsite asupra ei. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunile săvârșite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării a fost prelungită în cursul urmăririi penale de două ori, inculpata fiind trimisă în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul din 9 iulie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Covasna.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, în condițiile art. 3001Cod procedură penală, Tribunalul Covasnaa constatat că temeiul arestării subzistă și a menținut măsura.
Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpată, aceasta cumpărând în străinătate și introducând, fără drept, în România o cantitate mare de droguri de mare risc, curtea constată că sunt întrunite în continuare ambele condiții prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală. Dacă pentru condiția pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârșite este evident că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, în ce privește cea de-a doua condiție, față de faptul că infracțiunea de trafic de droguri constituie un atentat la sănătatea populației, datele și probele care privesc faptele constituie tot atâtea date și probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, acesta constând în starea de temere și insecuritate pe care asemenea fapte le induc în rândul opiniei publice.
Susținerea că temeiul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală ar viza numai o persoană care săvârșește o infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie este esențial greșită, fostul caz de arestare, prevăzut în reglementarea anterioară în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, fiind înlăturat prin Legea nr. 356/2006, astfel că starea de recidivă nu mai constituie temei al arestării preventive.
În ce privește folosirea greșită a termenului de infracțiune în formularea art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, critica este pur formală, întrucât prin decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 Curtea Constituțională a statuat că termenul de "infracțiune" folosit de legiuitor are semnificația unei fapte prevăzute de legea penală, care se încadrează într-un anumit text de lege ce o prevede și o sancționează, și nu desemnarea unei infracțiuni a cărei existență să fi fost constatată printr-o hotărâre de condamnare definitivă.
Față de cele arătate și ținând seama că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, astfel cum prevede art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel că, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul.
În baza art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 14 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpata să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul cuvenit interpretului, de 30 lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red.GR/23.07.2008
Tehnoredact.DS/23.07.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Gheorghe Radu, Simona Franguloiu
