Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 55/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 55/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 iulie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
G - - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales în substituire avocat ales - delegație fila 11 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat susține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602și urm. Cod procedură penală și pe cale de consecință solicită admiterea recursului în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c raportat la art. 1609alin. 7 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță a reținut că inculpatul nu poate beneficia de această măsură dată fiind natura infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
În opinia sa, apărătorul ales al inculpatului, susține că tribunalul a comis o eroare în sensul că suprapune pericolul pentru ordinea publică astfel cum este înțeles în sensul art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, cu pericolul social al infracțiunii, astfel cum este prevăzut de art. 17 alin. 1 și art. 18 Cod penal.
Noțiunea de pericol social în înțelesul art. 17 alin. 1 și art. 18 Cod penal, are în vedere acea acțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile sociale pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Pentru noțiunea de pericol pentru ordinea publică trebuie să rezulte acea primejdie pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică, deci având o altă semnificație în legea penală, fiind vorba despre acea stare care asigură echilibrul pentru ordinea publică.
Astfel, în sensul prevăzut de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, care ar fi atunci primejdiile pentru ordinea publică: săvârșirea unei noi infracțiuni, zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, experți și distrugerea unor mijloace de probă.
Apărătorul ales al inculpatului susține că este exclus ca inculpatul la acest moment să mai săvârșească o altă infracțiune.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul de la vârsta de 16 ani a rămas fără părinți, fiind adoptat și este student la Facultatea de Științe Politice din
În sensul prevăzut de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, legea se referă la zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți din proces. Părțile din procesul penal sunt în mod clar enumerate ca fiind, inculpat, parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente. Existența acelui "" despre care se face vorbire, nu este suficientă, nu-l definește ca participant, ci doar îl desconspiră, ceea ce nu este suficient. Ceea ce pretinde 1602alin. 2 Cod procedură penală, este condiția ca persoana cu care există riscul de aoi nfluența trebuie să aibă calitatea de parte în proces, condiție neîndeplinită în speța de față.
De asemenea, existența riscului ca inculpatul să compromită mijloacele de probă, respectiv cardurile. constituie corp delict și acestea nu se mai află la îndemâna inculpatului, ceea ce denotă că nu mai pot fi distruse, compromise.
Totodată, apărătorul ales al inculpatului menționează că inculpatul a formulat mai multe cereri de liberare provizorie sub control judiciar, ultima chiar la data de 13 iunie 2008, iar de la această dată nu a văzut ca dosarul să mai fi sporit cu vreo piesă.
Ministerul Publica precizat faptul că este necesară adunarea de probe întrucât se dorește finalizarea urmăririi penale și identificarea unui grup organizat.
Având în vedere cele 30 de zile infructuoase, de faptul că inculpatul a fost cel care s-a predat, solicită a se reflecta asupra situației inculpatului și a proceda în consecință.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul susține că cele două noțiuni de pericol social nu se suprapun, iar în cauză nu este întrunită condiția subiectivă pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Susține că organele de cercetare cu ajutorul poliției și jandarmeriei au procedat la percheziția domiciliară a inculpatului, dar nu ca fiind vorba despre un grup organizat, întrucât competența atunci ar reveni Serviciului Teritoral DIICOT Respingerea cererii nu poate fi pusă pe seama că ar avea legătură cu acel "", dar se are în vedere complexitatea acestei cauze, respectiv că există date certe că inculpatul prin premeditare a săvârșit această infracțiune, cu un grad ridicat de elaborare.
Pe cale de consecință, nefiind întrunită condiția subiectivă pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal, pune concluzii de respingere a recursului.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru a-și continua studiile la facultate.
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea din 16 iulie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Brașova respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, motivând că, la acest moment, temeiul care a determinat luarea măsurii arestări preventive, respectiv cazul prevăzut în art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală, este incompatibil cu liberarea provizorie, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ei și admiterea cererii de liberare provizorie, motivând că, în lipsa cazurilor prevăzute în art. 1602alin. (2) Cod procedură penală, cererea trebuie admisă.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 4 iunie 2008 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, constând în deținerea în vederea punerii în circulație a instrumentelor de plată falsificate, în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de dispozițiile art. 1 pct. 11 din aceeași lege, faptă descoperită la data de 31 mai 2008. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel cum corect a motivat prima instanță, deși temeiul de arestare prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală nu este prevăzut în art. 1602alin. (2) Cod procedură penală ca un caz cu valoare prohibitivă absolută în acordarea liberării provizorii, în situația în care sunt întrunite evident ambele condiții cerute de acest temei de arestare, cum este cazul în speță, acordarea liberării provizorii la scurt timp de la luarea măsurii arestării preventive nu este posibilă, întrucât niciuna din garanțiile de ordin procesual prevăzute de legea procesuală nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
De altfel, îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art. 1602alin. (1) Cod procedură penală și lipsa cazurilor prevăzute expres în alineatul (2) al aceluiași articol nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării provizorii dacă apreciază, ținând seama de fapta săvârșită și persoana inculpatului, că obligațiile prevăzute în art. 1602alin. (2) și (3) Cod procedură penală nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin.(2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red.GR/23.07.2008
Tehnoredact.DS/23.07.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Gheorghe Radu, Simona Franguloiu
