Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 559/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale din 21.05.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procurorul depune la dosar motivele de recurs privind încheierea Tribunalului Timiș din data de 21 mai 2008.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită a se avea în vedere motivele de recurs depune în scris la dosar, motive care sunt întemeiate, admiterea recursului, care este fondat, încheierea Tribunalului Timiș fiind nelegală și netemeinică, solicitând a fi desființată. A se reține că, din data de 06.05.2008 și până în data de 21 mai 2008, când s-a înlocuit măsura arestării preventive, în dosar nu s-a întâmplat nimic în plus, decât s-a depus un raport al IML T, privind starea de sănătate a inculpatului unde se arată că, afecțiunile de care suferă inculpatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor. S-au mai audiat părțile vătămate și martori, alte probe noi nu s-au mai efectuat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a întocmit în fals documente, a înșelat mai multe societăți comerciale, prejudiciul cauzat fiind foarte, 988.495, 98 lei RON. Inculpatul a întocmit și a semnat în fals documente, obligând și alte persoane să semneze în fals. Inculpatul nu este recidivist însă a săvârșit mai multe infracțiuni de înșelăciune de la vârsta de 23 de ani, rechizitoriul a fost întocmit și inculpatul a fost trimis în judecată.În anul 2004 fost pus în libertate, iar în data de 15.01.2007 a fost din nou arestat în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, iar cercetările s-au derulat în mai multe dosare penale, acesta comițând în continuare alte infracțiuni, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. A se reține art.5 paragraful 5 din CEDO, cu privire la starea de sănătate a inculpatului a se reține raportul de expertiză medico - legală întocmit în cauză și solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, deoarece de la penultimul termen și până la ultimul termen nu s-a întâmplat nimic care să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive, neexistând nici un dubiu care să conducă la schimbarea probelor administrate.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită a se înlătura susținerile parchetului, susțineri care sunt eronate, în acest dosar s-au audiat la fiecare termen câte 15 - 20 de martori, arestarea inculpatului a fost una excesivă, acesta nu are antecedente penale. În perioada anilor 2002, 2003, 2004 inculpatul se afla în stare de arest preventiv, deci nu putea săvârși în același timp și alte infracțiuni, cum greșit s-a reținut, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție, atâta timp cât nu este condamnat. acte materiale pe care i le impută parchetul și se susține că au fost săvârșite de către inculpat, instanțele nu au căzut de comun acord în acest sens. În acest dosar nu este dovada săvârșirii vreunei infracțiuni sau a vreunui prejudiciu, infracțiunile pentru care a fost cercetat și pentru care a fost trimis în judecată sunt diferite. Nu s-a demonstrat prejudiciul și nu este constituire de parte civilă a Statului Român. S-au dat soluții de neîncepere a urmăririi penale, iar apoi s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru fapte din 2002 - 2004, când inculpatul era arestat, invocând ca practică judiciară cazul Livius - Versus Belgia. În acest dosar nu este justificat faptul ca inculpatul să rămână în stare de arest, nu există pericol social concret, în țară, sunt cazuri mult mai grave și sunt date alte soluții.
Solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea soluției primei instanțe, starea de libertate fiind o stare normală.
Inculpatul, având cuvântul, solicită menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș, care este temeinică și legală, este trimis în judecată pentru un așa presupus prejudiciu de 10 miliarde lei, care nu este dovedit, nu există parte civilă. Nici un martor și nici o parte vătămată nu l-au recunoscut și solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.05.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, formulată de inculpat, prin apărător ales.
Fără cale de atac.
În baza art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp, s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de același inculpat, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător ales.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 18.05.1978 în T, domiciliat în T, strada - (fostă ) nr. 8, scara A,. 22, cetățenie română, absolvent a 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara ) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/16.01.2007 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, din analiza celor două cereri formulate de către inculpatul, prin apărător ales, respectiv cererea de revocare a măsurii arestării preventive luată față de acest inculpat, în principal, și cererea de înlocuire a acestei măsuri privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în subsidiar, a constatat următoarele:
Plecând de la dispozițiile Codului d e procedură penală prevăzute în art. 139 alin. 2, potrivit cărora: "când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.", tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16.01.2007, emițându-se de către Tribunalul Timiș mandatul de arestare nr. 4/16.01.2007. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale, menținută la trimiterea inculpatului în judecată, în condițiile art. 300 ind. 1.C.P.P. menținută înăuntrul termenului legal de 60 zile prevăzut de Codul d e procedură penală, în condițiile art. 300 ind. 2.C.P.P. pe parcursul judecății cauzei, până în prezent. Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii unor infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, comisă în formă continuată, și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, aflate în concurs real, prevăzute și pedepsite de disp. art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, și art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, pentru care pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea între 10 și 20 ani. Sub acest aspect, respectiv al bănuielii, al presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile pentru care este judecat, tribunalul apreciază că probatoriul administrat până în prezent, respectiv administrarea probei testimoniale, oferă indicii privind săvârșirea infracțiunilor, chiar în situația necesității lămuririi aspectelor legate de cuantumul sau realitatea prejudiciilor constatate de către organele de cercetare penală, în condițiile în care, la acest moment procesual, ca urmare a dispozițiilor instanței, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea întregului prejudiciu, motivat de faptul că această probă nu a fost administrată în faza de urmărire penală, aspect care nu i se poate imputa inculpatului, ar putea conduce la întinderea procesului penal pe o perioadă mai mare de timp până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, având în vedere complexitatea cauzei și numărul mare de părți civile.
În ceea ce privește "existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", s-au constatat următoarele:
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană a drepturilor omului, impunând, datorită importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a drepturilor omului cu privire la orice măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
Articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului instituie două condiții ca o asemenea măsură privativă de libertate să fie conformă cu Convenția: ea trebuie să fie luată în conformitate cu dreptul intern al statului în cauză și să poată fi inclusă în cel puțin una dintre ipotezele prevăzute de articolul 5 paragraful 1.
Revenind la existența pericolului concret pentru ordinea publică, acesta poate fi constatat în măsura în care "prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat. Lăsarea în libertate trebuie să în mod real ordinea publică. Numai în aceste circumstanțe, un asemenea element ar putea justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. Un asemenea element însă, nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient dacă nu se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică. În afară de aceasta, detenția, arestarea preventivă nu poate fi legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, această condiție nu mai subzistă, în măsura în care nu mai putem vorbi de un pericol actual, de o amenințare efectivă a ordinii publice, raportându-ne la perioada reținută ca fiind cea în care se presupune că au fost efectuate activitățile infracționale - anii 2002-2005, și o faptă reținută în data de 15.01.2007, neexistând elemente care să conducă la concluzia că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar comite o nouă infracțiune sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal, prin influențarea martorilor din prezenta cauză, în condițiile în care au fost audiați, sau prin sustragerea sa de la judecată. Când vorbim de pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere momentul la care a fost solicitată arestarea preventivă a numitului, anul 2007, putem concluziona că acest pericol s-a atenuat, chiar a dispărut de-a lungul timpului, încât privarea de libertate a acestuia nu se mai justifică din acest punct de vedere (cazul LETELLIER contra Franței - prezervarea ordinii publice).
Revenind la cererea de revocare formulată în cauză, tribunalul a apreciat, în urma analizei prezentată, că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, dar că nu putem vorbi că nu mai există niciun temei care să justifice menținerea stării de arest preventiv, motiv pentru care va respinge cererea.
Însă, având în vedere aceleași considerente expuse mai sus, cele referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică la acest moment, prin raportare la durata arestului preventiv reținută în sarcina inculpatului până în prezent, respectiv 1 an și 4 luni, precum și la starea precară de sănătate a acestuia, afecțiunile de care suferă inculpatul necesitând tratamente de specialitate și investigații suplimentare care, deși pot fi efectuate în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, conform concluziilor expuse în raportul de expertiză medico-legală solicitat, prin caracteristicile pe care le prezintă, reclamă și oferă posibilitatea unei mai rapide ameliorări în clinici de profil, cu inculpatul aflat în stare de libertate. Pe de altă parte, în condițiile în care proba testimonială a fost epuizată în mare măsură, martorii neaudiați fiind cei care nu mai locuiesc la adresa indicată în rechizitoriu sau nu mai sunt în țară (4 martori din totalul de 67 martori), iar efectuarea expertizei contabile, obligatorie în cauză, expertiză care impune o analiză minuțioasă în raport cu numărul mare al părților civile, ar putea antrena o perioadă de timp mare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel încât, pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea respectării dreptului inculpatului la tratament egal, la un proces echitabil, și în respectarea principiului prezumției de nevinovăție, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitată de inculpat, apare ca oportună, măsură preventivă, restrictivă de libertate, dar mult mai blândă.
Astfel, în baza art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp, tribunalul a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător ales.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, ca urmare a dispunerii acestei măsuri, inculpatul a fost obligat ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/16.01.2007 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva încheierii penale din 21.05.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, arătând că hotărârea recurată este netemeinică prin greșita înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a criticat hotărârea recurată sub aspectul faptului că din datele dosarului și din cuprinsul încheierii nu rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, s-ar fi schimbat, astfel încât înlocuirea măsurii arestării preventive apare ca nejustificată.
S-a mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar bolile care au fost depistate inculpatului, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico - legală a IML T, pot fi tratate în rețeaua sanitară a administrației națională a penitenciarelor, solicitându-se în final, admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatului.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța de fond raportându-se la durata arestului preventiv de 1 an și 4 luni, prin prisma jurisprudenței naționale și a CEDO, dar luând în considerare și starea de sănătate a inculpatului, care a fost reflectată prin raportul medico - legal întocmit de IML T, stabilindu-se că inculpatul necesită tratamente de specialitate, respectiv stadiul procesual în care se află cauza dedusă judecății, în mod corect a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, neprivativă de libertate și anume măsura obligării de a nu părăsi țara.
Un argument esențial pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara a fost aceea că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile și raportat la complexitatea acestei lucrări și la posibilitatea de a se face obiecțiuni sau suplimente la această expertiză, durata întinderii acestui act procedural poate fi mai lungă, timp în care inculpatul ar fi trebuit să suporte consecințele măsurii arestării preventive, depășindu-se o durată rezonabilă a unei astfel de măsuri, fiind justificată în aceste condiții înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, o măsură suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, inculpatul urmând să respecte o serie de măsuri impuse prin hotărâre.
De altfel, cu trecerea timpului, pericolul concret pentru ordinea publică se diminuează, aspect acceptat în unanimitate atât de doctrină cât și de jurisprudență, aspect care se constată și în cazul de față, argument care este în favoarea soluții adoptate de către Tribunalul Timiș.
Văzând că nu există motive de casare a încheierii penale recurate, argumentele arătate de către parchet, nefiind întemeiate instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale din 21.05.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/05.06.2008
Dact: 2 exempl/ 30 Mai 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
