Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 555/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 555/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.116/A din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul, asistat de avocat ales, inculpații și, asistați de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată, ca nefondat, și menținerea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Arad, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpaților și, solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, și menținerea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Arad
Inculpatul, având cuvântul, arată nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluzii apărătorului său ales.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluzii apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 1308/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 19.09.1952 în comuna, jud. A, CNP -, cu domiciliul în A,-, jud. A, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.01.1955 în comuna, jud. A, CNP -, cu domiciliul în localitatea A, str. 6 -, -. B,. 3, jud. A, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.04.1947 în com., jud. A, CNP -, domiciliat în loc A,-, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, cu domiciliul în loc. Chișineu C,-, jud. A, în cadrul procesului penal.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată să plătească inculpatului, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA Aas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 30.12.2005, și, în calitate de reclamanți au solicitat instanței să oblige pârâții jr. și jr. să încheie un contract translativ de proprietate cu privire la imobilul situat pe-. Prin sentința civilă nr.2454/09.05.2006, după ascultarea în calitate de martori a inculpaților, Judecătoria Arada obligat pârâții în nume personal și în calitate de moștenitori ai lui sr. și sen, să încheie contractul translativ de proprietate reținând că între părinții pârâților și reclamanți s-a încheiat la data de 05.03.1983 un antecontract de vânzare cumpărare pentru 1/2 din imobil, contra sumei de 120.000 lei, sumă din care s-a achitat suma de 60.000 lei la data încheierii acestuia, iar suma de 50.000 lei la data de 21.08.1983, când s-a întocmit un al doilea proces verbal. Pentru plata sumei de 10.000 lei, restul din prețul stabilit în acest antecontract, s-a reținut că aceasta rezultă din sentința civilă nr. 2198/30.04.1989 a Judecătoriei Arad, din ultimul antecontract încheiat de părți (04.02.1989) și din declarația martorului.
Prin sentința civilă menționată că între reclamanți, sen, jr. (partea vătămată) și jr. s-a încheiat un al doilea antecontract de vânzare cumpărare, pentru cealaltă Jaa celuiași imobil, la data de 04.02.1989, pentru suma de 20.000 lei, și că această sumă a fost achitată de reclamanți, aspect ce rezultă din intenția comună a părților și nu după sensul literal al termenilor din acest antecontract și declarațiile martorilor, care a semnat acest antecontract, și.
Cu privire la inculpatul, prima instanță a reținut că la data de 02.05.2006, fiind ascultat în calitate de martor în dosarul civil nr. 15135/2005 al Judecătoriei Arad, acesta a declarat că,în anul 1985 eu i-a împrumutat reclamantei suma de 10.000 lei. Eu i-am predat reclamantei suma respectivă în curte. Alături de reclamantă, în curte mai era o femeie căreia reclamanta i-a dat cei 10.000 lei."
Fiind reaudiat la data de 11.04.2006, același martor, declară în fața instanței civile:, În 1985, reclamanta mi-a cerut să-i împrumut suma de 10.000 lei. Aceasta mi-a spus că trebuie să plătească diferența de preț pentru imobilul din A,-. Am mers cu reclamanta la imobilul respectiv. Eu i-am dat cu împrumut reclamantei suma de 10.000 lei, iar aceasta în prezența mea i-a predat numitei sen. suma respectivă.
În cursul actelor premergătoare, inculpatul a declarat, la data de 20.07.2006, că își menține declarația dată în fața instanței, în forma și conținutul ei, deși din anul 1985 și până în prezent a trecut mult timp.
În cursul procesului penal, inculpatul a declarat că își menține declarația dată în fața instanței civile dar că nu își amintește cu exactitate anul în care a dat lui suma de 10.000 lei, între anii 1981 și 1985.
Între reclamanți și proprietarii imobilului a avut loc un proces în cursul anului 1984, finalizat prin sentința civilă nr.2198/30.04.1984 a Judecătoriei Arad, prin care s-a respins acțiunea civilă a proprietarilor imobilului și pentru rezoluțiunea primului contract de vânzare cumpărare, reținându-se că nu există nici o culpă a cumpărătorilor (B) și care au achitat prețul de 110 000 lei și au făcut o ofertă pentru restul de 10 000 lei, din prețul stabilit pentru acest antecontract, prin executorul judecătoresc. Sentința a rămas definitivă, nefiind atacată de proprietarii imobilului care dacă nu ar fi primit restul de preț puteau pretinde aceasta. Prin procesul verbal semnat de, fiica sa și petent la data de 04.02.1989 (f:26), pentru cel de-al doilea antecontract, se menționează că proprietarii imobilului nu mai au nici o pretenție, în afara celor 20.000 lei, stabiliți ca preț pentru cel de-al doilea antecontract, nefăcându-se nici o mențiune cu privire la cei 10.000 lei, din contractul anterior, ceea ce conduce la concluzia că aceștia au fost achitați, concluzie care a stat și la baza pronunțării sentinței civile nr. 2454/09.05.2006 a Judecătoriei Arad, cu privire la cel de-al doilea antecontract (f:14-18).
Cu privire la inculpatul s-a reținut că în fața instanței civile acesta a afirmat că,În 1989 familia a vândut reclamanților și cealaltă J din imobil. Vânzătorii au fost atunci pârâții jr. jr. și sen. Atunci când s-a întocmit înscrisul din 1989, reclamanții au predat vânzătorilor suma de 20.000 lei așa cum s-au înțeles, ca preț al întregii cote cumpărate în 1989. Eu am fost de față la întocmirea înscrisului din 1989, însă nu l-am semnat ca martor."
În cursul actelor premergătoare, inculpatul a afirmat că, Referitor la contractul încheiat în 1989, am fost de față, s-a întocmit actul dar nu am văzut când s-au dat banii, nici când acel act a fost semnat de către învinuitul junior, care din discuțiile ce le-am auzit, să se deplaseze în cartierul pentru a-l semna și junior."
Fiind ascultat în calitate de inculpat, în ședință publică, declară că a fost de față la predarea banilor și întocmirea și semnarea contractului din 1989, păstrându-și declarația dată în fața instanței civile și susținând că declarația dată în fața lucrătorilor poliției i-a fost dictată și că în realitate, a participat, alături de la întocmirea, semnarea acestui înscris, precum și la plata sumei de bani, așa cum a declarat în fața instanței civile.
Cu privire la inculpatul s-a reținut că în fața instanței civile acesta a afirmat că,La întocmirea înscrisului din 1989 și predarea celor 20.000 lei, au fost de față reclamanții care au predat banii, sen. și cei doi copii ai acesteia, eu și un alt martor,.
În cursul urmăririi penale, martorul a arătat că își menține declarația dată în fața instanței civile iar în calitate de inculpat a declarat că a fost de față la întocmirea înscrisului și predarea banilor în curtea imobilului cu numărul 11 situat pe strada - -, menținând aceeași declarație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 312/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis apelul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 1308/05.06.2007 a Judecătoriei Arad.
S-a desființat în întregime hotărârea atacată iar în rejudecarea cauzei:
S-a admis plângerea formulată de petent împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată a intimaților, și, dată în dosarul 1841/II/2/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
S-a desființat ordonanța atacată și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca suma de 300 lei, onorariu al apărătorilor din oficiu să fie virată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Prin decizia penală nr. 169/R/15.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-au admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată, inculpații, împotriva deciziei penale nr. 312/24.10.2007 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
S-a casat decizia penală recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului formulat de partea vătămată, la Tribunalul Arad.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că instanța de apel prin soluția pronunțată a încălcat autoritatea de lucru judecat dat fiind că plângerea a fost odată admisă, în sensul trimiterii cauzei spre judecare în fond și că nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei, respectiv judecarea apelului părții vătămate.
Prin DP nr. nr.116/A din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 1308/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A fost obligată partea vătămată la plata către stat a sumei de 170 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligată partea vătămată să plătească inculpatului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, în rejudecarea apelului, a reținut că partea vătămată a solicitat desființarea hotărârii, iar după rejudecarea cauzei admiterea plângerii și condamnarea penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 cod penal. În subsidiar a solicitat desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea completării urmăririi penale, conform art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală.
Prin motivele de apel, partea vătămată a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului în care au fost interpretate declarațiile date de inculpați. A arătat că achitarea inculpaților, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală este greșită deoarece prin decizia penală 252/R/26.03.2006 a Tribunalului Arad, prin care a fost învestită Judecătoria Arad cu judecarea cauzei, s-a reținut că există mijloace de probă suficiente pentru dovedirea elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina celor trei inculpați. Această decizie a reținut în sarcina inculpaților existența obiectului, vinovăției și laturii obiective ca elemente ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar conform art. 38518alin. 2 Cod procedură penală a fost obligatorie pentru instanța de fond.
Examinând apelul în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei s-a constatat că soluția primei instanțe de achitare a inculpaților reținând lipsa laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal este legală și temeinică raportat la starea de fapt și la probele administrate în cauză.
Astfel, analizând declarațiile inculpaților date în fața instanței civile, în cursul actelor premergătoare, în cursul judecății în primă instanță, în apel, aspectele privitoare la împrejurările încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, aspecte tranșate sentința civilă nr. 2198/1984 și 2454/2006 pronunțate de Judecătoria Arad nu conduc la concluzia că afirmațiile inculpaților făcute în procesul civil sunt mincinoase, sens în care nu a putut fi reținută existența laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Soluțiile instanței au fost pronunțate pe baza ansamblului probelor administrate în cauză printre care și declarațiile inculpaților și nu exclusiv pe baza acestora. De asemenea, instanța civilă a stabilit pe baza declarațiilor martorilor audiați și perioada de timp în care a locuit în imobilul din str. - -, declarații care au fost coroborate cu declarațiile inculpaților date în procesul civil și care au susținut afirmațiile acestora.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, a respins apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 1308/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obligat partea vătămată la plata către stat a sumei de 170 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat partea vătămată să plătească inculpatului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva DP nr. 116/A din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs partea vătămată solicitând, prin motivele de recurs depuse în scris la dosar, casarea ambelor hotărâri pronunțate și condamnarea penală a celor 3 învinuiți, și, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările efectuate de recurent, de celelalte părți din proces și din oficiu, în limitele art.3856C.P.P. se constată că soluțiile pronunțate în cauză se întemeiază pe materialul probator administrat în cauză.
Astfel, declarațiile date de inculpați în fața instanței civile, privitoare la împrejurările încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, nu pot fi apreciate ca mincinoase.
Inculpatul, și-a menținut declarațiile date pe parcursul timpului cu mențiunea că datorită trecerii timpului nu-și mai amintește cu exactitate anul în care a împrumutat suma de 10.000 lei lui.
Inculpatul, a revenit asupra declarațiilor date în faza actelor premergătoare arătând în fața instanței că declarația i-a fost dictată.
Inculpatul și-a menținut declarațiile date și nu există probe care să infirme cele declarate.
Așa fiind, Curtea apreciază că în mod corect instanțele au considerat că nu s-a făcut dovada că inculpații ar fi făcut afirmații mincinoase, lipsind latura obiectivă a infracțiunii prev.de art.260 alin.1 și Cod Penal în mod corect s-a dispus, în baza art.11, pct.2, lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.d C.P.P. achitarea.
În consecință, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care potrivit art.3859C.P.P. să conducă la modificarea hotărârii, urmează ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de partea vătămată, să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. urmează ca partea vătămată recurentă să fie obligată la plata cheltuielilor judecătorești și a celor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b p Cod Penal respinge recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.116/A din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă partea vătămată recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei către inculpatul, 2000 lei către și 320 lei către.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - -
GREFIER
- -
RED: VI/05 iunie 2008.
Dact: 2 exempl/ 02 Iunie 2008
Prima instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
