Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 597/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 597
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 22.05.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, apreciind că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive nu se mai justifică. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Timiș, probele acuzării au fost administrate, chiar și o parte din probele propuse în apărare, unele din acestea din urmă fiind respinse ca neconcludente. Inculpatul nu este recidivist, a recunoscut faptele, astfel că nu mai subzistă scopul pentru care inculpatul să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât autorii sunt cercetați în stare de libertate. Apreciază că temeiurile care au justificat arestarea preventivă nu mai subzistă, în condițiile în care inculpatul are domiciliul stabil, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici să influențeze martorii.
Procurorul a pus concluzii de respingere recursului ca nefondat, întrucât chiar și după sesizarea instanței de fond, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, baza art. 3001p Cod Penal s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 3001alin.3 p Cod Penal raportat la art. 160bp Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată de instanță la primul termen de judecată, respectiv 27.05.2009.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin încheierea penală nr. 31/CC din 13.03.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 27/13.03.2009, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal, că sunt suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani și că, raportat la modalitatea de comitere și natura faptei, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această măsură a fost prelungită ulterior, prin încheierea nr. 58/CC din 08.05.2009 a Tribunalului Timiș.
La data de 21.05.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș rechizitoriul T Biroul Teritorial Timiș nr. 25/D/P/2009, prin care, au fost trimiși în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de risc, deținere de droguri pentru consum propriu și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor stupefiante, iar inculpatul, pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc, deținere de droguri de risc pentru consum propriu.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prima instanță, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestora și modalitatea de săvârșire, a apreciat că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii privative de libertate și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care, din datele existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activități cu repercursiuni grave asupra relațiilor sociale și ar avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, dată fiind poziția contradictorie a inculpatului față de cea a învinuiților.
Împotriva încheierii de ședință din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 3084.1/30 din 2.06.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic și consum de droguri de risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/5.06.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.06.2009
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Constantin Costea
