Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 598
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 27.05.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, apreciind că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive nu se mai justifică. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Timiș, probele acuzării au fost administrate, chiar și o parte din probele propuse în apărare, unele din acestea din urmă fiind respinse ca neconcludente. Inculpatul nu este recidivist, a recunoscut faptele, astfel că nu mai subzistă scopul pentru care inculpatul să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât autorii sunt cercetați în stare de libertate. Apreciază că temeiurile care au justificat arestarea preventivă nu mai subzistă, în condițiile în care inculpatul are domiciliul stabil, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici să influențeze martorii.
Procurorul a pus concluzii de respingere recursului ca nefondat, întrucât chiar și după sesizarea instanței de fond, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002C.P.P. raportat la art. 160bp Cod Penal s-a menținut starea de arest inculpatului, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/13.03.2009, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia, gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire, a apreciat că temeiurile care au justificat luarea măsurii privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului și o bună desfășurare a procesului penal.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a reținut că, fiind vorba de o operațiune de trafic de droguri de risc, lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice, este susceptibilă de a conduce la tulburarea ordinii publice.
În opinia tribunalului, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, dată fiind poziția contradictorie a inculpatului față de a învinuiților, menținerea acestuia în stare de arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză, evitându-se riscul intrării în contact a tuturor persoanelor cercetate în cauză în vederea realizării unei poziții comune.
Împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 27.05.2009 în dosarul nr- din 21.05.2009 a declarat recurs inculpatul și apărătorul ales, av., recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 02.06.2009. Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă gravă, periculoasă pentru viața sau sănătatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat presupusa activitate infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului, numărul persoanelor implicate în traficul de droguri, felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost traficate.
Curtea observă că este fără relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent mențiunea apărătorului acestuia referitoare la faptul că autorii infracțiunii sunt cercetați în stare de libertate în timp ce complicele (inculpatul-recurent) este arestat preventiv. Art. 136 alin. 8.pr.pen. prevede că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 27.05.2009 în dosarul nr- din 21.05.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 27.05.2009 în dosarul nr- din 21.05.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /05.06.2009
Tehnored. /2 EX/12.06.2009
PRIMA INSTANȚĂ: Trib.T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Constantin Costea
