Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 603/
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea, în baza art. 301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă mai au alte cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită nemenținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea, acestea au încetat, au trecut 6-7 luni de la arestare, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un sentiment de insecuritate în comunitate, față de circumstanțele personale ale inculpatului, cu precizarea că din actele depuse la dosarul de fond, respectiv adeverințe de la locul de muncă și caracterizări, rezultă că inculpatul nu este un element negativ, ci a fost provocat de partea vătămată. Precizează că atât partea vătămată, cât și martorii, fac parte dintr-un grup de braconieri, de fapt, în zona localității locuitorii se ocupă cu braconajul, iar inculpatul este șeful pazei piscicole, motiv pentru a intrat în conflict cu locuitorii. Arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu împietează desfășurarea cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât atitudinea pe care a avut-o inculpatul nu reprezintă o stare de normalitate a acestuia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Arată că pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA există un dosar având ca inculpat pe partea vătămată, iar inculpatul este victima. Și ceilalți martori și partea vătămată au dosare penale pentru braconaj. Totodată, arată că inculpatul are familie și copii minori în întreținere.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât există probe din care rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, având în vedere și actele medicale ale părții vătămate, din care reies leziunile grave produse și zonele vizate, astfel că se impune pribvarea de libertate în continuare a inculpatului. Totodată, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii cu obligarea de anu părăsi localitatea, iar trecerea unei perioade mai mari de timp de la arestare nu duce instanța la concluzia că fapta își pierde din pericolul social.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită judecarea în libertate, cu precizarea că are doi copii minori în îngrijire.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 12.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, s-a dispus următoarele: în baza art. 3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și născut la data de 11.04.1970, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut ca temeiurile care avute în vedere la arestarea preventiva a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate. S-a motivat ca lăsarea in libertate a inculpatului arestat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcină prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii, urmările produse, rezonanța sociala a acestui gen de fapte, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea in rândul colectivității.
Împotriva acestei încheieri, in termen legal a declarat recurs nemotivat inculpatul.
In ședința, oral, recurentul prin apărător ales, solicita admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și lăsarea în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, iar in subsidiar, se cere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se învederează ca față de timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive (7 luni), lăsarea in libertate a inculpatului nu generează un sentiment de insecuritate in rândul colectivității, raportat și la circumstanțele personale ale recurentului, infractor primar, tată a doi copii minori, cu caracterizări pozitive de la locul de munca.
La curtea de apel Constanta, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, in raport de criticile aduse și din oficiu, conform art. 385/6 cod pr. penală, curtea constata ca recursul declarat de inculpatul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta nr- din 24.07.2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i cod penal, constând in aceea ca, la data de 5.04.2009, in jurul orelor 13 - 14,oo, în timp ce se afla in fata barului SC - 2000 SRL din Dunarea, a lovit cu o in zona capului, a abdomenului si picioarelor și la tăiat cu un cuțit in zona gâtului, pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-50 de zile, si care l-au pus in primejdie prin plaga craniana, fractura cu înfundare osoasa, neumo-encefal cu soluție de continuitate până la nivel meningian.
In cursul cercetării judecătorești, instanța i-a audiat pe inculpat și partea vătămata, urmând a fi administrată proba cu martorii din lucrări.
Potrivit art. 300 in C.P.P. cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata este datoare sa verifice in cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 al. 3 cod pr. penală.
Când instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate, sau ca exista temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Prin încheierea din 12.10.2009, în mod corect Tribunalul Constanța, constatând că dispozițiile legale mai sus enunțate sunt aplicabile in cauză, pentru ca exista motive verosimile de a bănui ca inculpatul a comis fapta penala pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, iar lăsarea in libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, a menținut arestarea preventiva a inculpatului.
Din examinarea materialului probator existent la dosar, rezulta că în acest moment procesual subzista temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f cod pr. penală, neexistând motive de revocare a măsurii arestării preventive și nici de înlocuire cu alta măsura preventiva mai puțin restrictiva.
Se constata că menținerea arestării preventive dispusa față de recurentul inculpat este legală și temeinica, fiind in deplină concordanță și cu cerințele art. 5 din CEDO.
Ca urmare, Curtea în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii recurate, in temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b cpp va respinge recursul ca nefondat, cu consecința obligării la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală, obligă pe recurentul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 300 alin. 3 cod pr. penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16.10.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.rec.jud.-
Dact.IC.2 ex./21.10.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Maria Uzună, Eleni Cristina
