Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 602/
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 4741/2009 emisă de Baroul Constanța.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea, în baza art. 301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă mai au alte cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită nemenținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea, față de circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că se află la primul conflict cu legea penală, este cunoscut în comunitate ca un om liniștit și are o vârstă înaintată, sens în care apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpatul are probleme de sănătate cardiace.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiind îndeplinite cerințele prev. art. 148 lit. f cod pr. penală, având în vedere că pedeapsa prevăzută de textul incriminator este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui si, născut la data de 03.07.1948, detinut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta.
Pentru a pronunțaaceastă încheiere, instanța a reținut că, potrivit dispoziții art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 Cod.proc.pen. în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În opinia instanței și la acest moment procesual sunt indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă de natură penală, în speță cea pentru care este cercetat în prezenta cauză, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză.
Deși la termen de judecată arătat instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se apreciază nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat.
Prin urmare, deși inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, trebuie avut în vedere gradul deosebit de ridicat al infracțiunii pentru care acesta este cercetat, determinat de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat (aplicarea unei lovituri cu toporul în zona capului), urmările produse, rezonanța socială a acestui gen de fapte, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității.
În condițiile în care a apreciat că în cauză nu a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, menținerea acestei măsuri apare ca fiind justificată și la acest moment procesual, în raport și de dispozițiile art.136 Cod.proc.pen.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 Cod.proc.pen. instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs, fără a-l motiva în scris, inculpatul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În concluziile dezvoltate oral în fața instanței de recurs, inculpatul, prin apărător, a arătat generic că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar față de circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că se află la primul conflict cu legea penală, este cunoscut în comunitate ca un om liniștit și are o vârstă înaintată, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpatul are probleme de sănătate cardiace.
Curtea, examinand încheierea atacata, in raport de actele și lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. C.P.P. constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
cu soluționarea cauzei, până la termenul de judecată în fond, în baza art. 3002Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive în termen de 60 de zile de la ultima verificare efectuată în cauză de către instanța de fond.
Conform art. art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial arestat în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune gravă.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 16 august 2009, în jurul orei 19,00, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu toporul în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, constând în crearea unei plăgi a scalpului și leziuni traumatice la nivelul aripilor nazale și buzelor, prin lovire cu corp dur contondent și plagă a septului nazal prin lovire cu corp dur cu margini tăioase.
Mijloacele de probă care au susținut și susțin concluzia existenței indiciilor temeinice de comitere a faptei sunt procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 17.08.2009, declarații martorilor, procesul verbal din data de 17.08.2009 conținând rezultatele provizorii ale examinării medico-legale a părții văătmate.
Față de probele aflate la dosar până în acest moment, și având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului este de natură a crea un impactul puternic opiniei publice, o rezonanța socială negativă și un sentiment de nesiguranță personală, astfel încât circumstanțele particulare ale cauzei și efectele acesteia în plan social îndreptățesc la privarea de libertate a inculpatului, mai ales că fapta a fost comisă în cadrul familiei, de aceea impactul unor asemenea fapte este major, astfel încât se justifică, curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 2 luni, având în vedere și complexitatea cauzei.
Cum, în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate și, câtă vreme recurentul nu a invocat și depus probe directe și concludente care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, așa cum a fost expusă mai sus, curtea constată că incheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică si, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va oblig pe recurent la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea av., din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea av., din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. -
2 ex./19.10.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Maria Uzună, Eleni Cristina
