Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 592/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 592/
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.321 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.197/P din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimatul inculpat, personal și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3963/2009, emisă de Baroul Constanța;
- intimatul inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 211/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat.
Se constată lipsa intimatelor asiguratoare Astra și BT Asigurări C
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, intimații inculpați și, arată că nu doresc să fie ascultați de către instanța de recurs, aspect consemnat în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, învederează instanței că în motivele de recurs se face trimitere la necesitatea efectuării a unei expertize tehnice auto sau a unui supliment la raportul de expertiză întocmit de INEC, avută în vedere de către instanța de apel și în concluziile căreia se arată imposibilitatea experților de a lămuri gradul de participare a inculpatului la producerea accidentului.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită respingerea probei solicitată de reprezentantul Parchetului. Arată că pe tot parcursul procesului penal Parchetul nu a solicitat o asemenea probă și nu a criticat niciodată, respectiv nu a formulat niciodată obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de INEC. Solicită a se observa și faptul că în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, valoarea probantă a expertizei INEC este superioară unei expertize efectuată de un expert tehnic auto, care nu are abilitatea profesională recunoscută de a se pronunța asupra dinamicii producerii accidentului. Precizează că raportul de expertiză INEC nu a fost niciodată criticat, iar pe de altă parte concluziile expertizei nu sunt în contradicție cu celelalte expertize tehnice auto, întrucât în acestea nu se puteau formula concluzii cu privire la dinamica producerii accidentului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea probei solicitată de reprezentantul Parchetului, având în vedere că în cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto.
Curtea, urmează a avea în vedere proba solicitată de reprezentantul parchetului cu ocazia deliberării.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.30 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că recursul vizează greșita achitare a inculpatului în baza art.10 lit.c) Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă asupra victimei. Potrivit expertizei tehnice auto întocmită în cursul urmăririi penale de către expertul aflată la fila 45 din dosarul de urmărire penală s-a reținut culpa comună atât a inculpatului cât și a inculpatului. Apreciază că această expertiză nu a fost avută în vedere de către instanță, care a dat valoare probatorie preponderent raportului de expertiză întocmit în cursul judecății în fața instanței de fond, care arată că nu se poate stabili dacă viteza autoturismului condus de inculpatul, sau modul în care acesta a acționat a condus la apariția stării de pericol sau este un factor determinant în producerea accidentului. Consideră că aceste concluzii ale raportului de expertiză nu-l exonera pe inculpatul de răspunderea penală în legătură cu accidentul produs, în raport de procesul-verbal de cercetare la fața locului, de fotografiile judiciare care atestă că accidentul s-a produs în condiții meteo nefavorabile, în condițiile în care carosabilul era acoperit cu polei, cu zăpadă, într-o zonă mai puțin circulată, dar în raport de viteza cu care circulau cei doi conducători auto și manevrele efectuate, urma a fi reținută culpa comună a celor doi inculpați.
Susține că rechizitoriul și probele administrate chiar și în cursul judecății solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, arată că, concluziile raportului de expertiză întocmit de domnul expert, erau contradictorii și de aceea a solicitat efectuarea acestei expertize, a dinamicii producerii accidentului. Consideră că aceste concluzii erau contradictorii întrucât fie trebuia reținută culpa inculpatului care nu s-a asigurat în momentul în care a efectuat manevra de virare la stânga, ori se reține culpa inculpatului care a inițiat o manevră de depășire fără a se asigura, pentru că cele două nu pot fi concurente. Dacă se reține culpa inculpatului, trebuie să se rețină că inculpatul fie nu efectua o manevră de depășire fie se afla în depășire. Dacă se reține invers înseamnă că inculpatul se afla în efectuarea manevrei de viraj.
Consideră că expertiza INEC este lămuritoare reținând culpa exclusivă a inculpatului. Pe de o parte expertiza nu a mai avut în vedere un alt aspect, respectiv că nu s-a efectuat practic o depășire. Inculpatul venea din urmă și își continua drumul, iar inculpatul a făcut o buclă, dincolo de acostament unde era un spațiu pentru stație și a inițiat manevra de virare. Astfel încât, inculpatul nu a efectuat o manevră de depășire. Continuând să ruleze pe sa de mers.
Având în vedere că inculpatul nu a inițiat manevră de depășire, iar probele administrate în cauză au evidențiat că coinculpatul nu s-a asigurat în momentul în care a efectuat manevra de virare la stânga, apreciază că soluțiile pronunțate la instanța de fond și instanța de apel sun legale și temeinice, motiv pentru care solicită menținerea acestora și respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Avocat pentru intimatul inculpat, arată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța nu-l vizează pe acesta și solicită respingerea ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat arată că nu are nimic de spus.
Având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 197/P din data de 4 februarie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Medgidiaa hotărât:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod pr. pen. a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 cod pen.
În baza art. 178 alin. 2 cod pen. cu aplicarea art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. d cod pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 cod pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform disp. art. 82 pen.
În baza art. 71 cod pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c cod pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 cod pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 cod pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea civilă - despăgubiri materiale - formulată de partea civilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.03.2006 inculpatul conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - iar inculpatul conducea microbuzul marca Ford cu nr. de înmatriculare B 42.
Aceștia se deplasau pe DN 3 pe ruta inculpatul aflându-se în spatele mașinii conduse de către inculpatul.
La intersecția DN 3 cu DC 47 spre sat inculpatul a făcut o manevră dreapta, cu scopul de a-și asigura posibilitatea de a vira la stânga, moment în care inculpatul s-a angajat în depășirea microbuzului. În acest moment inculpatul a schimbat direcția de mers și a virat la stânga fără a se sigura în mod corespunzător.
În acest moment inculpatul a acționat sistemul de frânare însă nu a putut evita impactul cu microbuzul condus de.
În urma coliziunii a rezultat decesul victimei.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto pentru stabilirea întocmai a condițiilor producerii accidentului rutier, concluziile acesteia fiind următoarele:
"- de deplasare a autoturismului cu nr. CT.06. în premomentul impactului a fost de 54 ~ 57 km/. adică cu o medie de = 15,42 m/sec.
- de deplasare a autoturismului FORD cu nr. 42. în premomentul impactului a fost de - 20 ~ 30 km/. adică cu o medie de = 6,94 m/sec.
- producerea accidentului a avut drept cauză, efectuarea virajului la stânga de către microbuzul FORD fără o asigurare corespunzătoare, precum și ca urmare a începerii procesului de depășire de către conducătorul autoturismului fără a se asigura ca manevra poate fi executata in siguranță.
- evitarea producerii accidentului se putea face atât de către conducătorul microbuzului Ford care trebuia sa se asigure la efectuarea virajului la stânga, precum și de conducătorul autoturismului, care trebuia să se asigure corespunzător la efectuarea procesului de depășire. Au fost încălcate prevederile art. 160 privind efectuarea virajului la stânga precum și ale art. 150 privind efectuarea depășirii."
În cursul judecății în fața instanței de fond s-a efectuat o nouă expertiză criminalistică de către INEC - Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B, cu nr. 342/26.11.2008, având ca obiective dinamica producerii accidentului, vitezele autovehiculelor în premomentul producerii accidentului, posibilitățile de evitare prevenire a evenimentului rutier, cauza producerii accidentului.
S-au concluzionat următoarele:
- dinamica producerii accidentului este cea descrisă la punctul 1 constând în aceea că inculpatul, ajuns în zona km 150+750 s-a angajat în depășirea microbuzului marca Ford condus de inculpatul. În acele momente inculpatul a schimbat direcția de mers spre stânga intenționând să pătrundă pe DC 47. Cu toate că inculpatul a acționat intens sistemul de frânare s-a produs o coliziune între cele două autovehicule.
- Nu se pot determina vitezele autovehiculelor implicate în accident, în premomentul producerii accidentului.
- Se consideră că, producerea accidentului putea fi prevenită daca, inculpatul s-ar fi asigurat la schimbarea direcției de mers prin iraj spre stânga.
- Nu se pot pronunța asupra posibilităților de evitare a impactului de cătr e conducătorul autoturismului cu nr. -.
- Se considera că, producerea accidentului în condițiile analizate, s-a datorat pătrunderii intempestive, a microbuzului condus de numitul, pe o traiectorie de intersectare cu direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. -.
- Nu se poate stabili dacă, un factor determinant sau, favorizant în producerea accidentului, îl putea constitui viteza autoturismului condus de sau, modul în care acesta a acționat la apariția stării de peri col.
Instanța de fond a reținut cea de a doua expertiză efectuată de către INEC - Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B, cu nr. 342/26.11.2008, întrucât acesta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în prezenta cauză.
În consecință, față de inculpatul instanța de fond a reținut că fapta nu a fost săvârșită de el.
În cauză, potrivit expertizei criminalistice cu nr. 342/26.11.2008 efectuată de către INEC - Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B, nu se poate stabili dacă, un factor determinant sau, favorizant în producerea accidentului, îl putea constitui viteza autoturismului condus de sau, modul în care acesta a acționat la apariția stării de peri col.
Astfel, nu s-a putut stabili cu certitudine că și inculpatul a avut vreo culpă în producerea accidentului cu consecința decesului victimei.
Prin decizia penală nr. 321/26.06.2009, în baza art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală Tribunalul Constanța a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentintei penale nr. 197/04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, deși în dezvoltarea motivelor de apel ale Ministerului Public se arată că prima instanță a preluat nemotivat concluziile exprimate prin raportul de expertiză întocmit de B, în care descrierea pătrunderii microbuzului în "condițiile analizate" nu este redată cu maximă precizie, este evident că producerea accidentului s-a datorat intrării acestui autovehicul pe o traiectorie de intersectare cu direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpatul, așa cum se arată în concluziile de la fila 5 (fila 255 din dosarul primei instanțe).
Drept urmare, dinamica și cauzele producerii accidentului fiind expuse pe larg în conținutul aceluiași raport, nu exista nici motiv pentru ca acesta să fie înlăturat ca mijloc de probă, iar aprecierea potrivit căreia concluziile sale au fost preluate nemotivat în considerentele sentinței apelate nu poate fi primită, câtă vreme acestea au fost evaluate critic, în contextul întregului material probator.
Pe de altă parte, din procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și fotografiile judiciare rezultă că urmele de frânare imprimate de autoturismul erau paralele cu axul drumului, pe sensul de mers -, ceea ce duce la concluzia că inculpatul a acționat sistemul de frânare în chiar momentul în care s-a declanșat starea de pericol.
Prin urmare, chiar dacă se acceptă ca posibilă variantă teza potrivit căreia microbuzul condus de inculpatul a încetinit, după o prealabilă semnalizare, această manevră a fost una intempestivă, fiind efectuată fără o asigurare corespunzătoare cu privire la mașinile ce se deplasau din spate, autoturismul aflându-se, la momentul frânării, deja pe contrasens, în depășirea microbuzului, așa se cum reține prin raportul întocmit de (fila 4).
De asemenea, nu este exclusă nici ipoteza ca microbuzul condus la inculpatul să fi încetinit brusc, în condițiile în care manevra de intrare pe drumul lateral nu a putut fi executată în timp util, din declarația martorului rezultând că în dreptul intersecției cu localitatea drumul era blocat cu zăpadă, ceea ce determinat plecarea de pe loc spre direcția stânga.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticându-se greșita achitare, în baza art.10 lit.c) Cod procedură penală, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă asupra victimei și s-a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendare condiționată.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțas -a arătat că potrivit expertizei tehnice auto întocmită în cursul urmăririi penale de către expertul aflată la fila 45 din dosarul de urmărire penală s-a reținut culpa comună atât a inculpatului cât și a inculpatului și s-a apreciat că această expertiză nu a fost avută în vedere de către instanță, care a dat valoare probatorie preponderent raportului de expertiză întocmit în cursul judecății în fața instanței de fond, care arată că nu se poate stabili dacă viteza autoturismului condus de inculpatul, sau modul în care acesta a acționat a condus la apariția stării de pericol sau este un factor determinant în producerea accidentului.
S-a mai arătat că aceste concluzii ale raportului de expertiză nu-l exonera pe inculpatul de răspunderea penală în legătură cu accidentul produs, în raport de procesul-verbal de cercetare la fața locului, de fotografiile judiciare care atestă că accidentul s-a produs în condiții meteo nefavorabile, în condițiile în care carosabilul era acoperit cu polei, cu zăpadă, într-o zonă mai puțin circulată, dar în raport de viteza cu care circulau cei doi conducători auto și manevrele efectuate, urma a fi reținută culpa comună a celor doi inculpați.
În recurs, la termenul din data de 15.10.2009, intimații inculpați și au arată că nu doresc să fie ascultați de către instanța de recurs.
În recurs nu s-u administrat mijloace de probă noi.
Examinând hotărârile recurate, în raport de moitivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat în cauză nu este fondat, pentru următoarele:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut în mod corect starea de fapt și au făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând doar vinovăția inculpatului sub forma culpei prev. de art. 19 pct 2 lit. b Cod penal.
Astfel, Curtea are în vedere atât rima p. expertiză, în care se reține că producerea accidentului a avut drept cauză, efectuarea virajului la stânga de către microbuzul FORD fără o asigurare corespunzătoare, precum și ca urmare a începerii procesului de depășire de către conducătorul autoturismului fără a se asigura ca manevra poate fi executata in siguranță, cât și cea de a doua expertiză efectuată de către INEC - Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B, cu nr. 342/26.11.2008, prin care s-a concluzionat că producerea accidentului în condițiile analizate, s-a datorat pătrunderii intempestive, a microbuzului condus de numitul, pe o traiectorie de intersectare cu direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. -, că producerea accidentului putea fi prevenită daca, inculpatul s-ar fi asigurat la schimbarea direcției de mers prin iraj spre stânga, neputându-se pronunța dacă un factor determinant sau, favorizant în producerea accidentului, îl putea constitui viteza autoturismului condus de sau modul în care acesta a acționat la apariția stării de pericol și nici asupra posibilităților de evitare a impactului de cătr e conducătorul autoturismului cu nr. -.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de recurs constând în faptul că raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale nu a fost avut în vedere de către instanțe și că, concluziile celui de al doilea raport de expertiză nu-l exonera pe inculpatul de răspunderea penală în legătură cu accidentul produs
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 62 Cod procedură penală "În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe." iar potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția."
Curtea constată că, în mod temeinic, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că cea de a doua expertiză efectuată de către INEC - Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B, cu nr. 342/26.11.2008, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în prezenta cauză.
Astfel, inculpatul a declarat că autoturismul din spate nu era angajat în depășire atunci când a semnalizat stânga și impactul a avut loc chiar la intrarea pe drumul comunal.
Martorul, aflat în autoturismul marca Ford, a declarat că nu a văzut ce manevra efectuat șoferul doar a simțit impactul. El împreună cu ceilalți copii se aflau în spatele mașinii.
Martorul nu a văzut producerea accidentului ci a fost martor la cercetarea la fața locului, venind după eveniment.
Martorul a declarat că se afla în microbuz și nu era atent la manevrele șoferului dar, după impact a văzut că funcționează semnalizarea.
Însă, din declarațiile unor martori rezultă că inculpatul a virat la stânga după ce inculpatul a inițiat acțiunea de depășire a microbuzului condus de inculpatul .
În acest sens reține declarația martorului aflat în microbuzul condus de care a arătat că: atunci când au ajuns în dreptul intersecției cu loc., a încetinit foarte mult și a oprit mașina spunând că vrea să întoarcă mașina, drumul spre fiind blocat de zăpadă. Apoi a plecat după loc spre stânga spre și în acel moment s-a auzit o bubuitură.
Martorul, aflat în microbuz, a declarat că a stat pe scaunul de lângă șofer și a auzit țăcănitul semnalizării, a luat puțin dreapta a făcut o buclă dar nu suficient de mare ca să inducă în eroare șoferul carte conducea mașina din spate. Instanța nu va lua în considerare aprecierea personală a martorului nespecialist acre a arătat că bucla nu a fost atât de mare încât să inducă în eroare șoferul mașinii din spate.
Astfel, declarația acestuia se coroborează și cu declarația inculpatului care a arătat că în fața sa se deplasa un autoturism Ford care mergea încet și astfel s-a angajat în depășirea acestuia. Acesta a acționat frâna și i-a lăsat astfel, impresia că îi facilitează depășirea. Totodată acesta a făcut o scurtă manevră la dreapta după care brusc a virat stânga și impactul a fost inevitabil.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, față de locul urmelor de frânare și locul producerii impactului, situat la intersecția drumului principal cu drumul comunal, reiese că producerea accidentului putea fi prevenită numai de inculpatul, acesta având obligația legală de a se asigura la schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga.
Față de ansamblul argumentelor prezentate, Curtea constată că în mod temeinic s-a făcut aplicarea în cauză a principiului in dubio pro reo față de inculpatul, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.6 paragraful 2 din "fiecare acuzat beneficiază de prezumția de nevinovăție", din exigența acestei dispoziții legale reieșind că membrii unei instanțe nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, sarcina probei revenind acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat.
Prin urmare, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză reiese că există un puternic dubiu că inculpatul ar fi putut evita producerea evenimentului rutier, în condițiile în care virajul microbuzului de intrare pe drumul comunal a fost unul intempestiv, iar viteza de deplasare a autoturismului, în efectuarea manevrei de depășire, s-a încadrat în limitele legale, fiind estimată la 54- 57 km/, potrivit raportului de expertiză inițial, în condițiile în care manevra de viraj stânga efectuată de inculpatul a avut loc fără o prelabilă asigurare, semnalizarea intervenind cu întârziere, după ce autoturismul se află deja în depășire, astfel încât nu se poate stabili ca factor determinant sau favorizant în producerea coliziunii nici viteza acestui din urmă autoturism și nici modul în care inculpatul a acționat la apariția stării de pericol.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 38515alin.(1) pct.(1). lit.b) Cod procedură penală, Curtea urmează să respingă ca nefundat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva deciziei penale nr.321 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.197/P din data de 4 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Medgidia privind pe inculpații și.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În conformitate cu prevederile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.(1) pct.(1). lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.321 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.197/P din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În conformitate cu prevederile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art. 309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond: I
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./09.11.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Adriana
