Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.639/2009
Sedința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Leontin
- - judecător
- grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea în libertate a acestuia.
În susținere învederează că în prezent nu mai subzistă temeiurile și indiciile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum sunt acestea prevăzute de legislația în vigoare și în accepțiunea CEDO.
Mai precizează că în cauză urmează a se mai efectua anumite investigații, iar referitor la inculpatul arată că din datele oferite de autoritățile spaniole rezultă că acesta a mai fost cercetat, pentru același gen de infracțiuni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt precizează că în Spania a fost cercetat pentru aceleași fapte. Arată că prezentul dosar este unul fabricat iar martorii nici măcar nu-l cunosc.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea penală pronunțată la data de 14.10.2009 în dosarul nr- Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b al. 3.pr.pen. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificată și completată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea cauzei, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă prin încheierea penală nr.149/2005 a Tribunalului Hunedoara, constatându-se că sunt întrunite cerințele art. 148 lit. al.1 lit.c, f, h și i pr.pen.( reglementarea în vigoare la momentul emiterii mandatului de arestare), potrivit cărora arestarea preventivă poate fi dispusă când există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior prin rechizitoriul nr.32/D/P/2006 al - Biroul Teritorial Hunedoara inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.12 al.1, al.2 lit. din Legea 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în perioada iulie - august 2005, împreună cu inculpatul, le-a recrutat prin înșelăciune și constrângere psihică pe părțile vătămate, și, după care în luna septembrie 2005 le-a transportat în Spania, știind că acestea urmează să fie exploatate și vândute în vederea practicării prostituției.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și nu a intervenit nici un element de fapt sau de drept care să atragă nelegalitatea sau netemeinicia arestării preventive a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că indiciile săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat subzistă.
De asemenea, față de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul, față de gravitatea acestora și persistența lor în timp, de modalitatea de comitere a presupuselor fapte, de persoana inculpatului și de percepția inculpatului relativ la aceste fapte, nu se poate concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret.
Față de cele expuse, în temeiul art. 160 și 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia, neintervenind modificări care să impună punerea în libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din modalitatea comiterii faptelor precum și gravitatea deosebită a acestora.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul repetării unor astfel de activități infracționale, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Curtea constată că măsura luată corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și este conformă dispozițiilor art. 5 CEDO, durata acesteia încadrându-se în termenul rezonabil al arestării preventive, măsura fiind luată la data de 17.10.2008.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. S
Dact. 2 ex
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Ștefan Făt, Leontin
