Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.86/A/2009
Sedința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Stefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora
- -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva deciziei penale nr.109/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind restul părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al părții civile intimate .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul apelant învederează instanței că nu dorește să dea declarație în cauză.
Reprezentantul parchetului, apărătorul ales al inculpatului apelant și apărătorul ales al părții civile intimate învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare:
- a se înlătura pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.c Cod penal;
- a se stabili durata pedepsei complementare;
- a se menține aplicarea circumstanțelor atenuante la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului însă a se schimba modalitatea de executare a acesteia în detenție.
În susținerea apelului învederează că sentința atacată este nelegală întrucât în mod greșit s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, iar referitor la pedeapsa complementară aceasta nu fost stabilită pe o anumită durată.
Sub aspectul netemeinicie hotărârii atacate precizează că raportat la infracțiunea gravă pentru care este cercetat inculpatul (tentativă la infracțiunea de omor calificat) se impune aplicarea unei pedepse cu detenție.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 al.1,2, Cod penal combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.182 Cod penal.
La individualizarea pedepsei solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.74 al.1, 76 al.1 Cod penal, iar cuantumul acesteia să fie orientat spre minimul special prev. de lege, cu aplicarea art.86/1 Cod penal.
Sub aspectul infracțiunii prev. de art.11pct.1 din Legea 61/1991 solicită a se menține pedeapsa aplicată, a se face aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și a se menține dispozițiile art.86/1 Cod penal.
Solicită însă a se înlătura dispoziția prev. de art.86/3 Cod penal lit. întrucât inculpatul dorește să lucreze în străinătate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei solicită a se stabili daunele morale la suma de 20.000 lei, întrucât instanța acordat daune mai mari decât s-a solicitat.
Cu privire la apelul parchetului solicită a fi respins acesta ca nefondat, întrucât instanța de fond avut în vedere împrejurarea că partea vătămată și prietenii acesteia au provocat scandalul, lovindu- pe inculpat cu pumnii și picioarele,iar acesta în încercarea de a se apăra a scos cuțitul.
cheltuieli judiciare.
Avocat, apărătorul ales al părții civile intimate. Solicită admiterea apelului parchetului și a se respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Învederează că inculpatul nu conștientizează gravitatea și urmărire faptei săvârșite, nu a dat dovadă de regret, întrucât până în prezent nu a achitat nici o parte din obligațiile civile. Mai precizează că despăgubirile acordate de instanță nu sunt exagerate, fiind respinsă cererea de acordare a despăgubirilor periodice, deși partea civilă se află în incapacitate de muncă pe o perioadă de 1 an.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că regretă fapta săvârșită.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.109/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr.4006/2008 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i în Cod Penal infracțiunea prev. de art. 182.
Cod PenalÎn baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c, art. 76 alin. 1 lit. b a Cod Penal condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.05.1987 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP -, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, muncitor, cu domiciliul în com. T, nr. 124, jud. Sibiu, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II, b, c
Cod PenalÎn baza art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991 a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 b a Cod Penal contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861.Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 863.Cod Penal pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 864.Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 5.Cod Penal pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 118 lit. b a Cod Penal confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei.
În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998 - 999.civ. a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă în sumă de 1.300 lei daune materiale și de 30.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Sibiu în sumă de 1.332,50 RON și către Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu în sumă de 495 lei, cu dobândă legală până la data plății.
În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei.
În motivare instanța a reținut că:
În cursul nopții de 1 august 2008, în jurul orei 2030, atât inculpatul, cât și partea vătămată, se aflau în barul "" din loc. de, jud. Sibiu, primul fiind însoțit de martorii și, iar cel de-al doilea însoțit de mai mulți prieteni, printre care martorii, Totan, - și.
Cele două grupuri s-au așezat în bar la mese separate și la un moment dat, când inculpatul, ridicându-se să plece și-a scos o țigară pe care nu a aprins-o imediat, văzând gestul inculpatului, martorul i s-a adresat acestuia pe un ton zeflemitor, spunându-i că dacă vrea îl ajută să-și aprindă țigara. Față de replica martorului, care de fapt a provocat întregul incident dintr-un spirit de frondă prostesc - inculpatul fiind sub influența alcoolului s-a enervat, i-a adresat injurii inculpatului, cerându-i acestuia să iasă afară să se bată. Martorul la rândul său i-a adresat injurii inculpatului și l-a urmat pe acesta afară, fiind urmat instantaneu de aproape toți consumatorii din bar, inclusiv cei doi prieteni ce se aflau la masă cu inculpatul, respectiv și. Acest fapt este conformat chiar de partea vătămată care în declarația sa recunoaște (36) că "inculpatul și martorul au ieșit afară, iar noi cei care eram la masă, ne-am ridicat și i-am urmat".
În continuare, pe terasa barului, martorul a aruncat cu o sticlă de bere în direcția inculpatului, însă sticla nu l-a lovit pe inculpat, lovind-o pe martora. Imediat inculpatul și partea vătămată au început să se împingă reciproc, în timp ce prietenii părții vătămate, precum și partea vătămată, asistau în jurul celor doi, iar la un moment dat au intervenit și l-au lovit la rândul lor cu pumnii și picioarele. Incidentul a durat câteva minute, întrucât inculpatul s-a folosit de un cuțit cu care l-a tăiat la întâmplare pe partea vătămată.
Cu privire la starea de fapt reținută, aceasta a fost descrisă în mod similar, atât de inculpat și prietenii săi, respectiv martorii și, cât și de partea vătămată și prietenii cu care acesta se afla la masă și care au fost audiați în calitate de martori în prezenta cauză, până la momentul în care a avut loc bătaia. Cu privire la modul derulării evenimentelor după ce inculpatul și martorul au început să se împingă reciproc, în cauză s-au dovedit două modalități de continuare a conflictului. Pe de o parte, martorii ce sunt prieteni cu partea vătămată, precum și partea vătămată, în declarația dată, susțin că inculpatul nu a mai fost lovit de nimeni altcineva, în afara martorului, și că ei numai au privit cum cei doi se împing.
A doua variantă este cea susținută de inculpat și de martorii care-i sunt prieteni acestuia, respectiv și, care au susținut că inculpatul a fost înconjurat și lovit cu pumnii și picioarele de toți prietenii părții vătămate, adică de aproximativ 6-7 băieți.
Tribunalul a apreciat, coroborând toate declarațiile date în cauză, că nici una din persoanele audiate în cauză nu a fost sinceră în totalitate și nu a relatat în mod obiectiv adevărul.
Această concluzie a reieșit din analiza succesivă a modului de desfășurare a conflictului, și anume, Tribunalul a constatat că dacă ar avea în vedere varianta conform căreia numai inculpatul și martorul s-au lovit reciproc, în cauză nu s-ar dovedi momentul în care inculpatul l-a înjunghiat pe partea vătămată, din moment ce acesta nu s-ar fi apropiat în timpul conflictului, conform susținerilor sale, de inculpat. Dacă momentul contactului fizic dintre inculpat și partea vătămată s-ar fi produs așa cum îl descrie partea vătămată și prietenii acestuia, respectiv intervenția părții vătămate, ar fi avut loc când inculpatul și martorul se împingeau, ar fi trebuit ca cei de față, să observe momentul în care inculpatul a scos cuțitul și l-a înjunghiat. Ori, toți martorii audiați au declarat că nu au observat momentul în care inculpatul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe partea vătămată, inclusiv aceasta din urmă a confirmat că nu l-a văzut pe inculpat nici când a scos cuțitul și nici când l-a înjunghiat. Ori acest lucru a fost posibil tocmai datorită faptului că la incident au participat toți martorii prezenți care, într-adevăr, s-au îmbulzit asupra inculpatului, încercând să-l lovească.
Cu privire la același aspect, este relevantă și declarația martorului (37) care confirmă faptul că inculpatul a fost lovit și de martorul.
În al doilea rând, nici declarația inculpatului și ale martorilor și nu au fost în totalitate obiective, întrucât aceștia, deși au susținut că inculpatul a fost lovit cu pumnii și picioarele de toți martorii prezenți până ce inculpatul a căzut, Tribunalul a apreciat că loviturile primite au fost superficiale, fapt confirmat de actul medical depus la dosar din care a rezultat că inculpatul nu a suferit nici o leziune.
Ca atare, față de caracterul minor al loviturilor primite, conflictul în cauză a fost mai degrabă o îmbulzeală în timpul căreia, inculpatul, în mod nejustificat, s-a folosit de un cuțit pentru a se apăra, întrucât integritatea sa fizică nu era pusă în mod grav în pericol.
Față de starea de fapt reținută, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 alin. 1 lit. c pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2.pen. și ca atare, a respins această cerere, conform art. 334.pr.pen. pentru următoarele considerente:
Cele două infracțiuni se deosebesc în primul rând sub aspectul laturii subiective, întrucât în cazul infracțiunii de omor, aceasta este caracterizată de intenția de a ucide, indiferent dacă făptuitorul a urmărit producerea rezultatului sau, deși nu l-a urmărit, l-a prevăzut sau trebuia să-l prevadă, în timp ce în cazul vătămării corporale grave, făptuitorul nu urmărește și nu prevede suprimarea vieții victimei, ori în prezenta cauză, aplicarea unor lovituri cu cuțitul, într-o zonă vitală părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, întrucât inculpatul, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut acest rezultat și l-a acceptat.
În cauză nu a putut fi reținută nici scuza provocării, întrucât atacul îndreptat împotriva inculpatului nu era de o asemenea gravitate care să justifice acțiunea inculpatului.
Din starea de fapt reținută în cauză, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i pen. și pentru săvârșirea căreia s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c
Cod PenalFapta de a avea asupra sa un cuțit s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991, și s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 b s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, față de modul de săvârșire a faptei, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b pen. întrucât din materialul probator existent la dosar nu se poate trage concluzia că prin modul de a acționa al victimei, care deși a avut o atitudine agresivă, aceasta se situează într-o limită modică spre minimă, astfel că acțiunea acestuia nu poate fi considerată ca fiind de o gravitate atât de mare, încât să provoace în psihicul inculpatului o tulburare atât de puternică, încât să nu se poată controla și care să justifice modul deosebit de violent în care a acționat.
Tribunalul a apreciat, de asemenea, că la aplicarea și stabilirea pedepsei, conform art. 72.pen. nu poate avea în vedere numai pericolul social al faptei ca unic criteriu de apreciere a gravității acesteia, ci și de celelalte criterii care stau la baza individualizării acesteia, și anume, împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În concret, în prezenta cauză, în favoarea inculpatului s-a reținut drept circumstanță de fapt care îi atenuează răspunderea penală, împrejurarea că victima și prietenii săi au fost cei care au provocat scandalul, că prin atitudinea amenințătoare și prin numărul net superior al acestora, i-au determinat inculpatului o stare de frică, care a constituit principala cauză a săvârșirii faptei.
Așa cum s-a reținut mai sus, deși comportamentul victimei și al prietenilor acestuia de a-l amenința și chiar de a-l lovi pe inculpat, deși acest comportament nu a putut fi calificat ca un act de provocare în sensul art. 73 lit. b pen. s-a apreciat că săvârșirea faptei a constituit practic un act reflex de apărare din partea inculpatului.
De asemenea, nu au putut fi ignorate nici circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind o persoană tânără, care nu are antecedente penale, are un loc de muncă, iar sancționarea sa contravențională pentru acte de tulburare a liniștii publice, nu poate fi considerată a fi de natură să ducă la concluzia că are un comportament în genere antisocial, aceasta fiind o împrejurare întâmplătoare.
De asemenea, în cauză a fost reținută conduita inculpatului care a recunoscut și regretat sincer fapta săvârșită. Față de temeiurile faptice favorabile inculpatului, instanța a apreciat ca fiind echitabil reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a, c pen. și să reducă pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
În ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, instanța a apreciat că interesul societății, precum și scopul urmărit de legea penală, nu este în mod exclusiv privativ de libertate, precumpănitor fiind reeducarea și reintegrarea socială a condamnatului.
Ca atare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului în condițiile art. 861și următoarele pen. s-a apreciat că este în măsură să asigure atât constrângerea inculpatului prin obligațiile ce i s-au stabilit acestuia, dar și reeducarea și reintegrarea sa socială.
Soluționând latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că partea civilă a solicitat în dovedirea pretențiilor sale civile un martor, care în declarația dată a arătat că acesta a suportat cheltuielile cu tratamentul și alimentația, cuprins între 1200 - 1300 lei.
În ce privesc despăgubirile periodice solicitate, acestea au fost respinse ca nedovedite, întrucât anterior incidentului, partea civilă nu era angajată și nu obținea venituri permanente, iar susținerea conform căreia ar fi realizat venituri din creșterea animalelor din gospodărie, de asemenea nu a fost dovedită. Partea civilă a mai invocat în justificarea despăgubirilor periodice o incapacitate de muncă, însă acest fapt se impunea a fi dovedit cu acte medicale, însă partea civilă nu a depus acte medicale în acest sens.
S-au acordat, în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346.pr.pen. raportat la art. 998-999.civ. daune morale pentru suferința produsă părții civile prin săvârșirea faptei, în sumă de 30000 lei, apreciată ca fiind rezonabilă, în raport de contextual săvârșirii faptei și urmările produse.
Față de culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate de Spitalul Clinic Județean Sibiu, în sumă de 1300 lei și de Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu, în sumă de 495 lei, cu dobânda legală până la data plății, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1000 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul.
Prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibius -au invocat următoarele motive de apel, privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond:
1. Greșita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și sub aspectul modalității de executare ca urmare a reținerii nejustificate în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.l lit. a și c Cod penal.
2.Aplicarea doar formală a dispozițiilor art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal, în condițiile în care instanța de judecată nu a aplicat nici un spor de pedeapsă deși se impunea.
3. Nereținerea în favoarea inculpatului circumstanțelor atenuante
personale pe care instanța le-a considerat oportune și raportat la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa, respectiv cea prev. și ped. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și modificată.
4.Greșita individualizare atât a pedepsei complementare cât și a pedepsei accesorii în condițiile în care instanța, pe de o parte, a interzis inculpatului și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 64 lit. c Cod penal, deși interzicerea acestuia este complet nejustificată, iar, pe de altă parte, deși raportat la natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat se impunea și interzicerea dreptului civil prev. la art. 64 lit. a teza I - dreptul de a alege - instanța i-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales.
5. În mod greșit instanța de fond nu stabilit durata pedepsei complementare aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Inculpatul solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174, art.175 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.182 Cod penal, la individualizarea pedepsei urmând a fi reținute circumstanțe atenuate și suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Solicită a fi înlăturate dispozițiile art.83/3 lit.a Cod penal, întrucât inculpatul dorește să muncească în străinătate.
Solicită stabilirea daunelor morale la 20.000 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța le constată ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, constând în aceea că, la data de 1.08.2008, pe fondul unui conflict născut între inculpatul și martorul, amplificat apoi și prin implicarea celor prezenți, inculpatul l-a lovit cu un cuțit pe partea vătămată, provocându- acestuia o plagă tăiată-înțepată penetrantă, intraabdominal, care i-a pus viața în primejdie.
Instanța a constatat corect că această faptă prezintă elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i Cod penal, infracțiune pentru care l-a condamnat pe inculpat.
Nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în aceea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 Cod penal, întrucât în mod evident inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, având în vedere obiectul vulnerant folosit și zona în care a aplicat lovitura.
Apelul parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu este fondat sub aspectul greșitei modalități de individualizare a executării pedepsei.
Instanța de fond a justificat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, atât prin prisma faptului că inculpatul reacționat în apărare și de frica părții vătămate și a prietenilor săi și prin scopul legii penale, acela de a asigura reeducarea și reintegrarea socială a condamnatului.
Considerăm că instanța de fond a aplicat inculpatului un tratament penal mult pre blând, mai întâi reducând pedeapsa mult sub minimul special prevăzut de lege (de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare), după care aplicând și dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Raportat la fapta săvârșită, pericolul social concret pe care îl prezintă aceasta, considerăm că nu sunt îndeplinite cerințele art.86/1 alin.1 lit. Cod procedură penală, în sensul că pronunțarea condamnării ar reprezenta un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Împrejurarea invocată de inculpat și reținută de instanță ca un temei faptic favorabil inculpatului constând în aceea că prietenii părții vătămate l-ar fi apreciat lovindu- cu pumnii și picioarele nu este certă, având în vedere faptul că, în urma consultului medical din 4.08.2008 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Sibiu, a rezultat că inculpatul nu prezintă leziuni traumatice.
Ori, martorii, au susținut că inculpatul a fost lovit cu pumnii și picioarele de toți prietenii părții vătămate, ceea ce ar însemna 6-7 persoane. Dacă afirmațiile ar fi fost reale, o astfel de agresiune ar fi provocat, în mod evident leziuni care puteau fi constatate la 4.08.2008.
De altfel, chiar instanța de fond a reținut faptul că, față de caracterul minor al loviturilor primite conflictul a fost mai degrabă o îmbulzeală în timpul căreia inculpatul,în mod nejustificat s- folositde cuțit pentru a se apăra, întrucât integritatea sa fizică nu era pusă în mod grav în pericol.
Concluzionând cu privire la acest aspect, considerăm că pedeapsa nu se impune a fi modificată sub aspectul cuantumului acesteia (având în vedere persoana inculpatului, de vârstă tânără, fără antecedente penale, cu loc de muncă stabil), ci doar cu privire la modalitatea de executare a acesteia, urmând a fi executată în regim de detenție.
Apelul Parchetului este întemeiat și în ceea ce privește nereținerea circumstanțelor atenuante și cu privire la infracțiunea prev. de art.1/1 pct.1 Legea 61/1991, atât timp cât circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și Cod penal au fost reținute pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Având în vedere că este vorba de circumstanțe personale, prev. de art.74 lit.a și Cod penal, instanța va face aplicarea acestora și raportat la infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit. Cod penal, urmând a reduce pedeapsa pentru această infracțiune la 2 luni închisoare.
Considerăm că, raportat la cuantumul pedepsei mai grave, de 3 ani închisoare și raportat la modalitatea de executare a acesteia (în regim de detenție), nu este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, acesta nefiind obligatoriu atunci când instanța consideră că este îndestulătoare.
Totodată prima instanță, în mod greșit a interzis exercitarea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s- folosit de vreo activitate și nici nu se afla în exercitarea vreunei funcții sau profesii atunci când a săvârșit infracțiunea.
Față de această împrejurare se va dispune înlăturarea din conținutul pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a dispozițiilor art.64 lit.c Cod penal.
Pedeapsa complementară va fi aplicată inculpatului pentru o perioadă de 2 ani.
Nu se impune interzicerea dreptului prev. de art.64 lit. teza Cod penal, având în vedere practica CEDO în conformitate cu care interzicerea acestui drept fără a analiza oportunitatea este ingerință sancționată de Curtea Europeană, iar pe altă parte este suficientă și proporțională cu fapta săvârșită interzicerea doar a dreptului prevăzut de art.64 lit. teza a II Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, daunele acordate au fost corect individualizate la suma de 20.000 lei, fiind un cuantum mai redus decât cel solicitat de partea vătămată, spre deosebire de susținerile inculpatului în dezbateri.
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală instanța va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 109/10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată numai în ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante, a pedepsei complementare și accesorii și rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.10 rap. la art.174 alin. 1,2, combinat cu art.75 alin.l lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.l lit.a,c Cod penal, art.76 alin.l lit.d Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului, prev. și ped. de art.1/1 pct.l din Legea nr.61/1991.
Prin reținerea art.74 alin.l lit.a,c Cod penal, art.76 lit.e/1 va reduce pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare, la 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b, 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în regim de detenție.
Va înlătura dispozițiile art.64 lit.c Cod penal din conținutul pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, precum și dispozițiile art.86/1, 86/3 86/4 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 109/10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai în ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante, a pedepsei complementare și accesorii și rejudecând în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.10 rap. la art.174 alin. 1,2, combinat cu art.75 alin.l lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.l lit.a,c Cod penal, art.76 alin.l lit.d Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului, prev. și ped. de art.1/1 pct.l din Legea nr.61/1991.
Prin reținerea art.74 alin.l lit.a,c Cod penal, art.76 lit.e/1 reduce pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare, la 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în regim de detenție.
Înlătură dispozițiile art.64 lit.c Cod penal din conținutul pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, precum și dispozițiile art.86/1, 86/3 86/4 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red.
Dact. 2 ex.2.11.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stefan Făt, Teodora
