Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
Decizia penalăNR. 723/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat G, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulate.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive și la dosar nu există nicio probă directă că inculpatul G ar fi autorul faptei. Consideră că lăsat în stare de libertate inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și totodată nu s-ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculaptul pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate, ca fiind legală și temeinică.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu s-au modificat și nu au dispărut. La dosar există probe și indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 63 Cod procedură penală, care conduc la vinovăția inculpatului.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv omor deosebit de grav, tâlhărie și distrugere, iar raportat la modalitatea de comitere și natura infracțiunilor, apreciază că dispozițiile art. 148 lit. teza a II-a Cod procedură penală subzistă și în continuare, încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov fiind pe deplin justificată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate întrucât i-a fost de ajuns 1 an de zile de când este arestat.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, în temeiul art. 300/1 și art. 160/b alin. 1, 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul G și respingerea cererilor acestuia de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reținându-se că în speță nu au intervenit modificări ale temeiurilor ce au stat la baza luării acestei măsuri, acestea subzistă față de gravitatea infracțiunii, rezonanța socială a faptei comise, modalitatea de derulare a acesteia ce reflectă starea de temere a comunității la lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, care prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, arătând că la dosar nu există nicio probă directă că ar fi autorul faptei, iar lăsarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și totodată nu s-ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Prin încheierile nr. 6 din 12 martie 2009, Tribunalul Bad ispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, distrugere prev. de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, infracțiuni în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 22.11.2008, în jurul orelor 17,30 - 18,00 pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor în locuința părții vătămate din comuna,- județul B, unde a lovit-o pe aceasta cu o țeavă metalică în zona capului, cauzându-i astfel un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și dilacerare cerebrală, care i-a cauzat moartea, după care a sustras din camera în care de afla victima suma de 50 lei, precum și faptul că a incendiat locuința părții vătămate.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecata la fond și în recurs.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive subzistă si in acest moment, luarea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136.pr.pen.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, astfel cum corect a analizat instanța de fond (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs), existând indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele. Inculpatul a recunoscut inițial, atât la urmărirea penala, cat si in fata instanței de judecata, comiterea infracțiunilor, dând toate detaliile cu privire la modul de operare si de scăpare, aspecte ce s-au coroborat cu celelalte date ce reies din procesul verbal de reconstituire (operațiune realizata în prezenta inculpatului și a martorilor asistenți ce urmează a fi audiați in cercetarea judecătorească), si cel de conducere la fata locului, cu rapoartele de constatare tehnico-științifică, ale martorilor audiați în cauza.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (prin exercitarea de violenta, asupra unei persoane de sex feminin, in vârstă, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra in fata unei persoane de sex masculin), modul de operare și mijloacele folosite, consecințele produse prin acțiunea ilicită (victima a decedat, imobilul a fost incendiat ulterior săvârșirii omorului), precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor si starea de temere instalata în rândul comunității ca urmarea a comiterii de infracțiuni grave ce privesc libertatea persoanei, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare acesta, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului (arestarea preventiva s-a dispus de circa 6 luni de zile).
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, art. 192 alin. 2. pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 28 octombrie 2009 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SF/20.11.2009
Tehnoredact.DS/23.11.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Constantin Epure, Manuela Filip
