Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
Decizia penalăNR. 725/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales în substituire avocat ales -.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri.
Apărătorul ales susține că Tribunalul Brașova reținut că există probe ce conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
În esență, apărătorul subliniază faptul că cele două condiții prevăzute de textul de lege în materie sunt îndeplinite: respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani și la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului în a săvârși alte infracțiuni. Mai mult, inculpatul a fost suspendat din funcție, astfel încât nu există viciul de a zădărnici aflarea adevărului. Inculpatul la realizarea flagrantului a colaborat cu organele de urmărire penală. La data luării măsurii arestării preventive față de inculpat s-a reținut incidența art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu art. 148 lit. c Cod procedură penală, care vizează existența datelor că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau a art. 148 lit. b Cod procedură penală în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori alterarea mijloacelor de probă.
Consideră că scopul societății este de a reintegra în societate persoanele pedepsite pentru comiterea de fapte penale și nu izolarea lor.
La acest moment, în opinia sa, se cere analizarea situației inculpatului dacă acesta oferă suficiente garanții pentru liberarea sub control judiciar. Solicită a se reține că are familie și 2 copii minori, care implică sprijinul său.
Apărătorul ales menționează faptul că astfel cum s-a statuat și prin legislația internă cât și prin jurisprudența CEDO, după trecerea unei durate de timp de la luarea măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică s-a diluat considerabil, măsura arestului preventiv fiind o măsură excepțională, cu caracter temporar.
solicitând admiterea recursului, pe cale de consecință admiterea cererii de liberare sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată fiind legală și temeinică și la adăpost de orice critică.
Apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că există probe temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală și art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, relevante fiind procesele-verbale, declarațiile investigatorilor sub acoperire și declarația martorului denunțător, raportat la natura infracțiunii și calitatea pe care inculpatul o avea. S-au invocat în apărare circumstanțele personale, dar acestea pot atrage reținerea circumstanțelor atenuante judiciare la individualizarea pedepsei.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa.
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2009 s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), apreciindu-se că această măsură procesuală concordă cu pericolul social propriu infracțiunilor comise, pericol derivat din întregul complex de date, stări, situații și împrejurări ce au înconjurat săvârșirea lor, din natura faptelor reclamate și calitatea de funcționar public în care acesta a acționat.
S-a reținut că temeiul arestării preventive, respectiv cel prevăzut în art. 148 lit. Cod procedură penală subzistă și în prezent, atâta timp cât modalitatea ipotetică de operare la care inculpatul apelat, scopul ilicit urmărit, pretinderea unui folos necuvenit în schimbul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, timpul scurs de la arestarea sa provizorie care nu depășește durata termenului rezonabil la care face referire, starea de insecuritate creată în rândul opiniei publice relevă faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei soluții promovat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate pe considerentul că acest aspect nu ar obstrucționa în vreun fel derularea procesului, iar mai mult temeiurile pentru care a fost luată măsura preventivă s-au schimbat.
Raportând hotărârea recurată la materialul probator existent la dosar, Curtea constată că măsura dispusă la fond e legală, coroborându-se faptic cu pericolul prezumtiv al faptei săvârșite, pericol evaluat funcție de maniera de operare la locul faptei, rezultatul produs, tipul ipotetic de vinovăție cu care inculpatul a acționat, calitatea de care s-a prevalat, sfera atribuțiilor sale de serviciu care încorpora și actul pentru a cărui neîndeplinire inculpatul a pretins bani, neomițându-se nici aspectul nefinalizării cercetării judecătorești, starea de temere creată în rândul semenilor.
Văzând că nu s-a schimbat temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acesta justificând privarea sa de libertate în cursul judecății, Curtea, date fiind și limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunii comise, scopul măsurilor preventive respinge recursul dedus judecății, menținând ca legală și temeinică soluția primei instanțe, considerând la momentul de față a fi inoportună înlocuirea arestării preventive.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr -. pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red.MF/02.11.2009/tehnoredact.DS/03.11.2009/2 ex.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Constantin Epure, Manuela Filip
