Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 93/R/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 3 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-,prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleul S, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g și i penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună punerea de îndată în libertate apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale pronunțate de prima instanță. Activitatea infracțională a inculpatului constă în trei acte de sustragere, acesta a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (născut la data de 17.11.1988 în localitatea Șimleu-S, județul S, fiul lui și, cetățean român, fără ocupație, domiciliat în,-, jud.S), dispusă prin încheierea nr.13/P/24 septembrie 2009 Judecătoriei Șimleu -S, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, în sumă de 100 lei a fost avansat din fondurile C - B, către Baroul d e Avocați -
Pentru a pronunța această soluție instanța deliberând asupra verificării legalității măsurii arestării preventive a inculpatului a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, se impune menținerea arestului preventiv al acestuia.
Astfel, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c, art.76 alin.1 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr.128 din 16.12.2009 a Judecătoriei Șimleu -
Măsura arestării preventive a fost menținută și după trimiterea în judecată, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol se raportează atât la persoana inculpatului cât și la pericolul social concret al faptelor săvârșite precum și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea stimula temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol. Aceasta și datorită modalității în care inculpatul a comis faptele.
Astfel, inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c, art.76 alin.1 lit.d Cod penal, constând în aceea că la data de 12.09.2009, în jurul orei 4,00 pe timp de noapte a intrat în curtea locuinței părții vătămate prin escaladarea gardului și a așteptat în podul casei până a plecat familia părții vătămate. Cu ajutorul unui de sudură a forțat sistemul de închidere a ușii de la intrarea în locuință și a sustras dintr-o geantă aflată într-o cameră suma de 1400 lei, 50 euro, 8000 de forinți, iar de pe o masă din hol, a mai sustras un telefon mobil marca " Nokia 2600". Inculpatul a cheltuit banii și a vândut telefonul unei persoane necunoscute. Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în valoare totală de 1.937 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În noaptea de 18/19.09.2009 inculpatul a forțat cu un levier fereastra bibliotecii comunale din, pe care a confundat-o cu un local de alimentație publică. A căutat bani, și pentru că nu a găsit, a sustras de pe o masă de birou partea portabilă a unui aparat telefonic marca " Siemens", în valoare de 95 de lei pe care l-a aruncat în râul, recuperat de organele de poliție, motiv pentru care partea vătămată Primăria nu se constituie parte civilă.
Se mai reține că în dimineața de 19.09.2009, ora 5, în timp ce afară era întuneric, inculpatul a pătruns în grădina părții vătămate prin escaladarea gardului și a stat ascuns până în jurul orei 8, când a văzut că partea vătămată și soția sa pleacă. A pătruns în locuință pe ușa care era deschisă și a sustras din hol un aparat foto digital marca " Cannon" și a căutat bani, fiind surprins de fiica părții vătămate în vârstă de 9 ani, căruia inculpatul i-a spus că a fost trimis de tatăl ei după banii de la firmă, însă aceasta și-a dat seama că în fața ei se află un hoț ( inculpatul avea un levier și mănuși pe mâini) și i-a cerut inculpatului să plece. Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost de 460 lei și a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală onorariul avocațial pentru apărare din oficiu în sumă de 100 lei a fost avansat către Baroul d e Avocați din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună punerea sa de îndată în libertate cu motivarea în esență că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c, art.76 alin.1 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr.128 din 16.12.2009 a Judecătoriei Șimleu -S fiind menținută măsura arestării preventive, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleul S, iar Tribunalul Sălaj prin încheierea penală fără număr din 03 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinut inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Instanța de apel în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea inculpatului în libertate și pe de altă parte inculpatul a fost condamnat deja în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b) va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2010 Tribunalului
În baza arta 189.C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin2 va C.P.P. obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2010 Tribunalului
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./15.02.2010
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Ioana Cristina
