Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.94/R/2010
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii fără număr din data de 03.02.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a, 176 alin.1 lit.a Cod penal; art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, cercetarea inculpatului putându-se efectua și cu acesta în stare de libertate, stare care nu ar impieta cu nimic buna desfășurarea procesului penal. Mai mult, consideră că pericolul social pentru ordinea publică nu este dovedit în cauză. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a dat dovadă de sinceritate și a cooperat cu organele judiciare. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de instanța de fond și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că, fapta pentru care există indicii că a fost săvârșită de inculpat, prezintă un grad sporit de pericol social, datorită modalității în care a fost comisă. Acest pericol se apreciază în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, rezonanța negativă produsă în comunitate, ca urmare a săvârșirii acesteia și persoana inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate, menționând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală din 03 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul ( fiul lui și, născut la 15.07.1975) prin Încheierea penală nr.20/C/2009 a Tribunalului Sălaj.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a, 176 alin.1 lit.a Cod penal și, respectiv, prev. de art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal, fapte care prezintă un grad sporit de pericol social. Astfel, în data de 24.10.2009 inculpatul a plecat la casa părții vătămate (concubina sa), unde a stat până în jurul orelor 16,oo când s-au certat pentru un telefon mobil. De aici, a plecat la un bar în -, unde a consumat o bere și trecând pe lângă casa părții vătămate, a bătut la ușă, iar aceasta a deschis și l-a lovit cu o. Inculpatul a luat bâta de la partea vătămată și a lovit-o de 3-4 ori în zona spatelui și a cefei, după care a scos din buzunar un briceag, cu care i-a aplicat părții vătămate 21 de lovituri în zona feței, a abdomenului, a toracelui și a membrelor superioare.
Prin încheierea penală nr.20/C/2009 a Tribunalului Sălaj inculpatul a fost arestat preventiv, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
S-a început cercetarea judecătorească fiind administrate probe, respectiv audiere de martori, audierea părții vătămate și a inculpatului. Din probele administrate rezultă indicii temeinice în sensul prev.de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și arestat preventiv.
Cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, urmând a mai fi audiați martori.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta, pentru care inculpatul este trimis în judecată, este închisoare mai mare de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, s-a considerat că trebuie raportat atât la pericolul social concret al faptei, cât și la persoana inculpatului și la reacția colectivității față de asemenea fapte.
Fapta pentru care există indicii că a fost săvârșită de inculpat, prezintă un grad sporit de pericol social, datorită modalității în care a fost comisă, naturii și gravității sale, rezonanța negativă produsă în comunitate, persoanei inculpatului.
Prin urmare, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, în termen legal a declarat recurs inculpatul, recurs ce nu a fost motivat prin cererea de declarare a căii de atac, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a motivat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, cercetarea inculpatului putându-se efectua și cu acesta în stare de libertate, stare care nu ar impieta cu nimic buna desfășurarea procesului penal, iar pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu este dovedit în cauză, inculpatul a dat dovadă de sinceritate și a cooperat cu organele judiciare.
Verificând încheierea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilorart.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 15 decembrie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. și ped de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a, 176 alin.1 lit.a Cod penal și furt calificat prev. de art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 24 octombrie 2009, aplicat părții civile din localitatea, jud. S, multiple lovituri cu o de lemn și apoi, cu un briceag în zona capului, a feței, toracelui, abdomenului și membrelor superioare, cauzându-i leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, în condițiile în care, inculpatul luase dinainte hotărârea dea atenta la viața victimei și a pregătit săvârșirea faptei. La aceeași dată, după agresarea părții vătămate, inculpatul a sustras din locuința acesteia două telefoane mobile, în scopul însușirii pe nedrept.
Arestarea inculpatului s-a dispus la data de 26 octombrie 2009, prin încheierea nr.20/C/2009 a Tribunalului Sălaj, ulterior, măsura fiind menținută de către instanță, cu ocazia înregistrării dosarului, la 18.12.2009 și, apoi la 03.02.2010.
Temeiurile arestării au fost cele prev. de art.143 și art. 148 lit.f pr.pen. respectiv, s-a constatat de către judecător că, există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că în mod întemeiat, la termenul din 03.02.2010, instanța învestită cu soluționarea fondului, făcând aplicarea dispoz.art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Aceasta deoarece, subzistă în continuare temeiurile arestării, respectiv, sunt prezente în continuare indicii temeinice în sensul art.68/1 pr.pen că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind în acest sens probele administrate în cursul urmăririi penale și care au fundamentat arestarea și, apoi trimiterea în judecată - declarațiile inculpatului și părții vătămate, declarații de martori, raport de constatare medico-legală și de expertiză medico-legală psihiatrică, proces verbal de cercetare la fața locului - precum și probele administrate în faza de judecată până al acest moment - declarația inculpatului și a părții vătămate, declarațiile martorilor, și.
De asemenea, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. - pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate și, totodată, existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului.
Acest pericol pentru ordinea publică, așa cum a arătat și prima instanță, rezultă atât din natura și gravitatea deosebită a faptelor ( infracțiuni contra vieții și patrimoniului), cât și din modalitatea comiterii ( cu premeditare, prin cruzimi), consecințele produse și rezonanța socială negativă la nivelul comunității, starea de revoltă, de indignare indusă la nivelul comunității, stare ce nu se poate susține că, la acest moment s-a diluat, s-a diminuat, dat fiind că, de la momentul arestării nu au trecut decât trei luni și
Toate aceste temeiuri ale arestării, subzistente, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru motivele arătate, fiind îndeplinite deci, condițiile prev. de art.160/b alin.3 pr.pen. pentru menținerea arestării.
Așa fiind, Curtea constată temeinică și legală încheierea atacată, iar recursul în cauză nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 03 februarie 2010 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
4 ex./12.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Ioana Cristina
