Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 90/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 90/R/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.353/A/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.și ped. de art.182 alin.1 penal cu aplic.art.75 lit.d penal.
La apelul nominal se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile și Clinica de Chirurgie Maxilo Facială II C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului, consideră că se impune acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu știe în ce măsură acesta își însușește sau nu recursul declarat.
Instanța, având în vedere că apărătorul care a declarat recursul nu are delegație avocațială depusă la dosar în recurs ci numai în apel iar din partea inculpatului nu există nici o cerere de amânare, consideră cauza în stare de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale pronunțate de instanța de apel, desființarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii ei făcându-se o aplicabilitate mai largă a circumstanțelor atenuante. În privința laturii civile a cauzei, apreciază că și daunele morale la care a fost obligat inculpatul ar putea fi reduse. Cu onorar din.
Apărătorul părții civile, solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de prima instanță, apreciind că pe fondul cauzei, instanța a motivat corect atât pe latură penală cât și pe latură civilă. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. raportat la poziția inculpatului și probele administrate în cauză, apreciază că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.511 din 10.07.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj N, în baza art. 182 al. 1.pen. cu aplic. art. 75 lit. d pen. art. 74 lit. a - art. 76 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.08.1984 in C-N, jud. C, cetățenie română, cu domiciliul in C-N,-,. 37, jud. C, student, fără antecedente penale, necăsătorit, la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
I s-au pus în vedere inculpatului prev. art. 83 și art. 84.pen.
In baza art. 14, 346.pr.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, domiciliat in C-N, str. -, nr. 54,. 55, jud. C și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 265,50 lei - daune materiale și a sumei de 12.000 lei - daune morale, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTĂ, cu sediul in C-N,--5 și a fost oblig inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1143,75 lei cu majorări de întârziere începând din data de 11.07.2006 și până la achitarea integrală.
In baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta (onorariu avocațial).
In baza art. 191 al. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.07.2006 in jurul orei 00,00 inculpatul s-a deplasat la barul situat pe str.- din C- Pe terasa barului inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămata, care se afla intr-un grup de cunoscuți.
Întrucât inculpatul și-a amintit că în cursul efectuării stagiului militar partea vătămata - care era militar intr-un ciclu superior, a dat, după părerea sa, dovada de exces de zel in ceea ce-1 privește, a cerut victimei sa iasă pe trotuarul din fata terasei pentru o discuție.
Ajunși pe trotuarul din fata terasei inculpatul i-a aplicat părții vătămate trei lovituri cu pumnul in mandibula. Victima a căzut la pământ după care inculpatul 1-a lovit încă o data cu piciorul.
Apoi, partea vătămata s-a deplasat la Secția III Politie unde a relatat incidentul organelor de politie, care au întocmit procesul-verbal existent la fila 20 p, s-au deplasat la fata locului, insa in momentul sosirii acestora la localul incidentul luase sfârșit.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal existent la 5 partea vătămată a necesitat pentru vindecare 63-65 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unui traumatism maxilo-facial prin agresiune, fractura de mandibula laterala dreapta cu 4.5 in focar si laterala stânga cu 3.4 in focar cu deplasare importanta deschisa lateral. Potrivit actului medico-legal leziunile pot data din data de 06.07.2006, iar examinarea a avut loc la doua ore după incident.
Situația de fapt s-a reținut ca urmare a coroborării declarațiilor date in cursul urmăririi penale de către martora oculara ( 11 p - din care a rezultat ca părțile s-au întâlnit la barul respectiv si ca inculpatul 1-a certat pe partea vătămata in legătura cu un incident din armata), de către martorul ocular ( 12 p- din care a rezultat ca părțile s-au întâlnit la terasa respectiva, ca inculpatul a pus victimei in piept împingând-o spre peretele unui magazin alimentar aflat lângă terasa, ca inculpatul a reproșat părții vătămate ca atunci când își efectua stagiul militar nu i s-a îngăduit din cauza acesteia sa primească o permisie de Paste), de către martorul ocular (16, 16 prim p- din care a rezultat mai întâi ca inculpatul a lovit victima cu pumnii si ulterior ca victima a avut un schimb de cuvinte pe ton ridicat cu inculpatul, după care a fost văzută pe trotuarul din fata terasei, lângă inculpatul care se afla in picioare).
In cursul judecații martorul ocular -63 dosar instanța (propus de către inculpat si prieten cu acesta) a declarat ca la data si in locul respectiv a văzut părțile care purtau gesticulând o discuție si ca, a doua zi, inculpatul i-a spus ca a părăsit localul in urma unei altercații verbale pe care a avut-o cu victima.
Audiat in cursul judecații martorul ocular (65 dosar instanța) a arătat ca in noaptea respectiva inculpatul si partea vătămata, împreuna cu alte persoane, s-au certat si s-au împins.
Cat privește martora oculara (86 dosar instanța), aceasta si-a menținut in instanța declarația data in cursul urmăririi penale arătând ca a existat un conflict verbal intre inculpat si partea vătămata, ca inculpatul avea una din palme pe umărul victimei, ca acesta i-a reproșat părții vătămate, pe ton ridicat, un incident legat de perioada in care părțile - au fost colegi de armată.
Audiat in cursul judecații martorul ocular si-a retractat prima declarație data in cursul urmăririi penale arătând totuși ca in noaptea respectiva a observat la ieșirea de pe terasa ca partea vătămata se afla la pământ lângă inculpat.
Mijloacele de dovada testimoniale s-au coroborat cu certificatul medico-legal nr.4470/I/a/996/l7.07.2006.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala gravă prev. de art. 182 al.l Cp. cu aplic. art. 75 lit. d pen.
Inculpatul a susținut, in pofida declarațiilor tuturor martorilor relevanți (inclusiv in contradicție cu declarația prietenului sau ), ca in noaptea de 06 iulie 2006 s-a aflat la terasa din cartieul G, ca a văzut partea vătămata căreia nu i-a adresat nici un cuvânt si ca a părăsit localul după aproximativ 10 minute.
Pe de alta parte inculpatul a arătat ca si-a efectuat stagiul militar intr-un ciclu inferior aceluia in care se afla partea vătămata si ca aceasta a dat dovada de exces de zel in legătura cu persoana sa. Inculpatul nu a recunoscut insa, in contradicție cu martorii enumerați in precedent, ca ar fi reproșat victimei ceva in acest sens.
A mai arătat inculpatul ca se apreciază drept victimă a pârtii vătămate "care are o sora prietenă a unui avocat, avocat al cărui este procuror".
Având in vedere mijloacele de dovada menționate in precedent "apărarea" inculpatului apare drept puerila si de circumstanța.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cp. si in acest context de nesinceritatea inculpatului, de lipsa antecedentelor penale și de caracterul de răzbunare al violentelor exercitate de către inculpat.
S-a reținut drept circumstanța atenuanta conduita buna a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, care nu are cazier si este student.
In temeiul art. 182 alin.l pen. cu aplic. art. 75 lit. d pen. art. 74 lit. a pen. - art. 76 lit. d pen. a condamnat inculpatul la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 3 ani si 6 luni.
I-au fost puse in vedere inculpatului prevederile art.83 pen. referitoare la revocarea suspendării in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni si prevederile art.84 pen. referitoare la revocarea suspendării in cazul neexecutării obligațiilor civile.
Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 346 Cpp instanța de fond a obligat inculpatul la plata către partea vătămata a sumei de 265,50 lei despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 12.000 1ei despăgubiri pentru daune morale (având in vedere suferința cauzata victimei in urma leziunilor care au necesitat o intervenție chirurgicala urmata de aplicarea unei plăcute din pentru osteosinteza, fixata cu 6 șuruburi), sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plații.
Restul pretențiilor materiale nu au fost nedovedite, iar restul pretențiilor morale sunt necuvenite.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgență Cas umei de 1143,75 lei cu majorări de întârziere începând cu ziua următoare externării și până la plata integrală.
In baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5000 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.-/22.05.2008.
În baza art.181 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul solicitând în principal admiterea apelului si in urma reaprecierii probatoriului, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 pct. 1 lit. c pen.Cod Penal fapta nu a fost săvârșita de inculpat iar în subsidiar, reindividualizarea judiciara a cuantumului pedepsei aplicate și micșorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate părții vătămate și a sumei acordate cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocațial.
Se consideră că instanța fondului trebuia să aplice principiul "in dubio pro reo", deoarece orice dubiu privitor la existenta faptei reținute trebuie să profite inculpatului iar probele testimoniale administrate în cauză nu pot duce la concluzia, neechivocă, că inculpatul a săvârșit fapta ce i se impută.
Condamnarea inculpatului s-a bazat practic pe o singura declarație - cea a martorului, deși declarațiile acestuia au fost cel puțin oscilante, chiar contradictorii, vizavi de împrejurarea că inculpatul a lovit sau nu pe partea vătămată.
Instanța a considerat un mijloc important de proba însăși plângerea părții vătămate, ceea ce nu este legal, plângerea fiind doar un mod de sesizare a organelor de cercetare. În conținutul acesteia partea vătămata a făcut trimitere la un număr mare de martori, respectiv, toți aflați in relații de prietenie cu aceasta, însă nici unul nu susține varianta acestuia, susținând doar existența unui schimb de replici între părți sau chiar că nu au văzut nimic, situație în care în mod surprinzător instanța de judecată reține vinovăția inculpatului.
În privința leziunilor constatate prin raportul de expertiza medico-legală,ceea ce este relevant este faptul că nu se poate stabili existența raportului de cauzalitate între vreo acțiune a inculpatului și leziunile suferite de partea vătămată.
În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei aplicate
inculpatului, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante precum și stabilirea daunelor morale într-un cuantum mai mic.
Prin decizia penală nr.353 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.08.1984,. în C-N,-,. 37, jud. C, împotriva sentinței penale nr.551/10.07.2008 a Judecătoriei Cluj -
În baza art. 193.pen.Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocațial în apel.
Pentru a pronunța această soluție instanța verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, a constatat că prezentul apel nu este fondat.
Astfel, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1.pen. cu art. 75 lit. d pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut corect, că în data de 06.07.2006, în timp ce se afla în localul situat pe str. - din mun. C-N, din dorința de a se răzbuna, pentru unele neînțelegeri din cursul efectuării stagiului militar, inculpatul l-a agresat fizic pe partea vătămată, lovindu-l de trei ori cu pumnul în mandibulă și încă odată, după căderea la pământ a victimei l-a lovit cu piciorul, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 63-65 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal depus la dosar.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a adoptat o poziție constantă, de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, fiind audiat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, ocazie cu care a susținut că, deși la data amintită, s-a aflat în localul respectiv și a remarcat prezența părții vătămate la fața locului, nu a avut nici un incident verbal ori fizic cu acesta.
Pe de altă parte, partea vătămată a descris circumstanțele concrete ale comiterii faptei, precizând că inculpatul este persoana care l-a agresat, de maniera descrisă mai sus, în fața localului, motivul acestei agresiuni fiind un incident din perioada efectuări stagiului militar.
Partea vătămată a avut aceeași poziție, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, afirmând susținut că inculpatul este autorul agresiunii și în plus, susținerile sale referitoare la zona unde a fost lovit, se coroborează cu concluziile actului medico-legal depus la dosar, victima suferind un traumatism maxilo-facial prin agresiune, fractura de mandibula laterala dreapta cu 4.5 in focar si laterala stânga cu 3.4 in focar cu deplasare importanta deschisa lateral. Potrivit actului medico-legal leziunile pot data din data de 06.07.2006, iar examinarea victimei a avut loc la două ore după incident.
În rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală părții vătămate, pentru a se stabili numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, concluziile acestuia regăsindu-se la filele 33-34 ale dosarului, rezultând astfel un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale.
Contrar celor susținute de inculpat, în sensul că în mod nelegal prima instanță a considerat drept mijloc de probă plângerea părții vătămate care ar avea doar valoarea unui act de sesizare, considerăm că declarațiile părții vătămate constituie mijloace de probă, servind la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, conform art. 75.pen.Cod Penal rap. la art. 64.pen.Cod Penal
Într-adevăr, în privința unuia dintre martorii audiați în cauză, se poate observa din simpla lecturare a declarațiilor acestuia, date în cadrul celor două faze procesuale, o revenire asupra declarațiilor inițiale.
Astfel, martorul declară inițial că a văzut când inculpatul a lovit victima cu pumnii, pentru ca ulterior în fața procurorului și a instanței să își retracteze declarația anterioară, pe motiv că a fost dictată în întregime de polițist, afirmând totuși că l-a văzut pe partea vătămată la pământ lângă inculpat.
Consideră că susținerile ulterioare ale martorului sunt simple afirmații ale acestuia, neînsoțite de vreun mijloc de probă, martorul semnând declarația respectivă, ba mai mult, inserează în cuprinsul acesteia o frază care afirmă că îi aparține, legat de faptul că nu dorește "probleme cu persoana care l-a bătut pe și cu prietenii acestuia". Rezultă astfel că, încă de la acel moment, martorul și-a pus problema că ar putea avea probleme cu inculpatul, de aici rezultând această reținere a sa în a relata ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la acel moment.
Martorul ocular, barman, precizează inițial că inculpatul ar fi reproșat părții vătămate un incident din timpul stagiului militar, că cele două părți s-au certat și că i-a pus victimei in piept, împingând-o spre peretele unui magazin alimentar aflat lângă terasă, în fața instanței martorul relatând că în noaptea respectivă părțile, împreună cu alte persoane s-au certat și s-au împins.
Martora declară în faza de urmărire penală că părțile s-au certat în legătură cu un incident din armată, poziție menținută în fața instanței de judecată, când martora a relatat faptul că a existat un conflict verbal intre inculpat si partea vătămata și că inculpatul avea una din palme pe umărul victimei, folosind un ton ridicat.
Inculpatul a solicitat în fața instanței de judecată audierea martorului care a declarat că la momentul respectiv, a văzut părțile gesticulând în cadrul unei discuții, fără a putea relata ce s-a întâmplat după acest moment.
Rezultă astfel, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă, fără nici un dubiu, că cele două părți au purtat o discuție aprinsă la momentul incidentului, s-au certat, chiar s-au împins, inculpatul fiind văzut cu mâna asupra părții vătămate, la un moment dat partea vătămată căzând la pământ în fața inculpatului, ceea ce înseamnă că a fost lovit de acesta, astfel cum a declarat constant și cum rezultă din concluziile certificatul medico-legal, care au pus în evidență faptul că leziunile suferite de partea vătămată, s-au produs prin lovire activă cu un corp dur.
S-a apreciat așadar că, din mijloacele de probă aflate la dosar și la care ne-am referit mai sus, rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul acestei infracțiuni, acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.
Totodată, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o corectă încadrare juridică a faptei și a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de dispozițiile art. 72.pen. dând eficiență circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și în considerarea dispozițiilor art. 76 lit. d pen. a aplicat o pedeapsă sub limita minimă specială a pedepsei. În mod just a reținut instanța de fond circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 lit. d pen. respectiv comiterea faptei din motive josnice, rezultând din probele de la dosar, că inculpatul a acționat din răzbunare, reproșându-i părții vătămate comportamentul său din timpul efectuării stagiului militar.
Consideră că nu se justifică sub nici o formă reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum s-a solicitat, față de conduita procesuală a inculpatului care constant, a negat comiterea acestei fapte și față de gravitatea și consecințele acesteia asupra sănătății părții vătămate, celelalte circumstanțe personale invocate, referitoare la lipsa antecedentelor penale și faptul că era student, actualmente absolvent al unei instituții de învățământ superior, fiind corect evaluate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reproșat primei instanțe acordarea unor daune morale într-un cuantum prea mare, în condițiile în care se existența legăturii de cauzalitate între vreo acțiune a inculpatului și leziunile suferite de partea vătămată.
Față de cele expuse mai sus, consideră că sunt prezente toate condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998.civ. inclusiv cea referitoare la legătura de cauzalitate între faptă și urmările acesteia, fiind clar că leziunile suferite de partea vătămată sunt consecința directă a actelor de violență exercitate de inculpat la data de 06.07.2006.
S-a apreciat în lipsa unor criterii legale de apreciere daunelor morale, că instanța fondului în mod just a stabilit că se impune acordarea sumei de 12000 lei către partea vătămată față de suferința cauzată părții vătămată care a suferit o intervenție chirurgicală, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, prejudiciul de agrement și cel estetic fiind evidente.
Suma acordată ca și cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocațial, a fost de asemenea, corect evaluată și se justifică în totalitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pen.Cod Penal a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 551/10.07.2008 a Judecătoriei Cluj -
În baza art. 193.pen.Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocațial în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul, prin apărătorul său a învederat că în cauză se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante în vederea reducerii cuantumului pedepsei stabilite, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei precum și la persoana inculpatului și de asemenea se consideră că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum mult prea mare.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.
S-a constata pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, și anume că, în data de 06.07.2006, în timp ce se afla în localul situat pe str. - din mun. C-N, din dorința de a se răzbuna, pentru unele neînțelegeri din cursul efectuării stagiului militar, inculpatul l-a agresat fizic pe partea vătămată, lovindu-l de trei ori cu pumnul în mandibulă și încă odată, după căderea la pământ a victimei l-a lovit cu piciorul, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 63-65 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal depus la dosar.
Apărările inculpatului referitoare la faptul că nu acesta este autorul faptei au fost corect înlăturate de către instanța de fond, fiind în mod evident nesincere.
Atitudinea inculpatului pe întreaga durată a procesului penal a fost de negare a comiterii faptei, aceste susțineri fiind infirmate de restul probelor administrate în cauză.
Astfel, coroborând declarațiile părții vătămate cu declarațiile celor trei martori oculari precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză (33 dosar Tribunal C), se constată că inculpatul este autorul agresiunii fizice exercitate asupra părții vătămate.
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod Penal, de împrejurările concrete de comitere a faptei, de persoana inculpatului, de gradul de pericol social ridicat a unor astfel de fapte, dând dovadă de suficientă clemență prin reținerea unor circumstanțe atenuate și aplicarea art.74, 76.Cod Penal precum și a modalității de executare a pedepsei prev. de art.81, 82.
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a cauzei, și anume la acordarea daunelor morale, curtea apreciază că acestea se justifică în totalitate, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale stabilite prin certificatul medico-legal și apoi prin raportul de expertiza medico-legală întocmite în cauză, la suferințele fizice și psihice provocate părți vătămate, astfel că și această critică adusă hotărârii recurate este nefondată.
Așa fiind, curtea, constatând că recursul este nefondat, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b îl C.P.P. va respinge ca nefondat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în municipiul C-N,-,.37, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 353/A din 21 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
8 ex./09.04.2010
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Ioana Cristina
