Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 366/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 366/R-MF
Ședința publică din 29 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Argeș -
Procuror: G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 08 ianuarie 1980, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 52/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat în cauză, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a colaborat și colaborează în continuare cu organele de urmărire penală. Susține că inculpatul nu are cunoștințe de operare pe calculator și nici cunoștințe informatice. Apreciază că nu există indicii din care să rezulte că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau ar influența părțile din cauză. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este bolnav de ulcer și din acest motiv se află în Penitenciarul Spital Colibași, are un copil minor, iar ca o garanție a respectării obligațiilor, a constituit o garanție la dispoziția instanței, indisponibilizând un apartament, proprietatea unchiului său.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni foarte grave, a avut un rol important în cadrul grupului infracțional și sunt date din care rezultă că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, a recunoscut și regretat faptele săvârșite, nu are cunoștințe de operare pe calculator, are un copil minor în întreținere, soția nu lucrează, mama lui este bolnavă și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.52/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, n baza art.1608aalin. 6 Cod pr.penală, s-a espins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.01.1980, în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, -. A,. 5, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Spitalul Penitenciar Colibași.
S-a dispus restituirea cauțiunii constând în garanția reală imobiliară instituită în favoarea Tribunalului Vâlcea, asupra imobilului - apartament situat în Râmnicu V,-, bloc. P6,. B,. 1, nr.5, de către garanții - proprietari și, conform actului de autentificare nr.667 din 26 mai 2009, încheiat de notarul public, și a fost bligat inculpatul la 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea din nr. 57 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în temeiul disp.art.1491alin.9 raportat la art. 148 lit. f Cod pr.penală, reținându-se că inculpatul a aderat la un grup infracțional, prin intermedierea transferurilor de date frauduloase.
Inculpatul, a reținut tribunalul, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, reținându-se în sarcina sa, că în anul 2007 primit de la mai multe persoane neidentificate date de transferuri frauduloase, pe care le-a transmis lui, în scopul încasării banilor, activitate în urma căreia beneficia de un procent de 10% din valoarea totală a sumei, totodată, lansând oferte pe internet și racolând și alte persoane ( ).
Deși, sub aspect formal, cererea inculpatului îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod pr.penală, aceasta este o opțiune a instanței, arată tribunalul, care se impune a fi circumscrisă dispozițiilor art.136 alin. 2 Cod pr.penală.
In continuare, tribunalul menționează că, potrivit dispozițiilor art.136 alin. 8 Cod pr.penală, la alegerea măsurii arestării preventive instanța are în vedere, printre altele, gradul de pericol social al infracțiunii.
Tribunalul a mai reținut, că pericolul concret pentru ordinea publică este ridicat față de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, de aderarea la un grup infracțional în care membrii au roluri determinate, față de implicarea unui număr mare de persoane interpuse, cu implicații ce depășesc granițele țării, față de atragerea altor persoane în activitatea infracțională ( ), precum și față de faptul că prin astfel de infracțiuni se creează un dezechilibru în patrimoniul multor părți vătămate (210), prejudiciul fiind semnificativ, ceea ce duce la un sentiment public de neîncredere în tranzacțiile on-line, în realitatea și siguranța circuitului comercial al bunurilor.
Totodată, tribunalul susține, că scopul procesului penal este acela de a apăra o persoană, drepturile și libertățile acesteia, de a preveni săvârșirea infracțiunilor și de a educa cetățenii în spiritul respectării legilor.
Liberarea provizorie pe cauțiune apare, astfel, ca o instituție menită să realizeze acest scop, să concilieze libertatea individuală cu protecția socială, aceasta din urmă, la acest moment, neputând fi asigurată, având în vedere că chiar inculpatul a recunoscut rolul de intermediere în vedere ridicării banilor proveniți din activități frauduloase, asumat prin prisma relației de prietenie pe care o are cu principalul coordonator al grupului infracțional, care a fost arestat în lipsă, și împotriva căruia mandatul de arestare nu a fost pus în executare, putându-se ajunge la presupunerea justificată în sensul contactării acestuia și influențarea altor persoane în sensul zădărnicirii aflării adevărului, întrucât cauza a fost disjunsă, cercetările continuând.
Față de considerentele de mai sus, în baza dispozițiilor art.1608aalin. 6 Cod pr.penală, cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art.160/5 alin.4 lit.f) Cod pr.penală, s-a dispus restituirea cauțiunii.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că se impunea admiterea cererii sale de liberare sub control judiciar, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptelor și colaborează cu organele de urmărire penală, nu există indicii din care să rezulte că ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau să influențeze părțile în cauză, invocând, totodată, și starea de sănătate, în sensul că este bolnav de ulcer, precum și situația sa familială, având în vedere că are în îngrijire un copil minor.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune, așa cum nuanțat și justificat le-a analizat tribunalul în considerentele exprimate și redate mai sus.
Astfel, pe de o parte, din actele și lucrările dosarului se poate ajunge la concluzia că dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar putea influența zădărnicirea aflării adevărului, având în vedere relația pe care o are cu principalul coordonator al grupului infracțional, care a fost arestat în lipsă și împotriva căruia mandatul de arestare nu a fost pus în executare, nefiind întrunite condițiile prevăzute la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, privind liberarea provizorie iar, pe de altă parte, chiar dacă ar fi îndeplinite și aceste condiții, admiterea cererii de liberare provizorie este lăsată la latitudinea instanței, așa cum rezultă din formula "se poate acorda" prevăzută de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală.
De aceea, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a considerat că este la latitudinea instanței de a dispune liberarea provizorie, fiind o opțiune a instanței care se circumscrie prevederilor art.136 alin.8 Cod pr.penală, ce vizează și pericolul social al infracțiunii demonstrat cu prisosință în speță, având în vedere presupusa activitate infracțională a inculpatului, dar și scopului procesului penal prevăzut de art.1 alin.2, scop ce vizează și prevenirea infracțiunilor care nu poate fi realizată, în opinia curții, decât printr-o anumită fermitate cu referire la astfel de fapte cu grad ridicat de pericol social, fermitate identificată și cu menținerea în continuare a inculpatului în detenție.
Ca atare, în mod corect tribunalul a dispus respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul:, fiul lui și, născut la 08 ianuarie 1980, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.52/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./Ex.2
Jud.fond
16 iunie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
