Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 693/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 693

Ședința publică din data de 14.10.2009

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela

: -

Grefier:

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de T - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 01.12.1974 domiciliat în Târgoviște,-, jud, D și s-a dispus în temeiul art. 140 al.3 rap la art. 140 al.1 lit. a și C.P.P. art. 160/b C.P.P. încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de avocații și, din cadrul Baroului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat pentru intimatul inculpat solicită președintelui completului de judecată să precizeze dacă înțelege să se abțină în cauza de față, întrucât a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 647/5.10.2009.

Președintele instanței precizează că nu înțelege să abțină de la soluționarea prezentei cauze, iar în situația în care dorește, intimatul inculpat poate formula cerere de recuzare împotriva sa.

Avocat pentru intimatul inculpat precizează că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.

Avocat pentru intimatul inculpat, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.

Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține recursul declarat de T - Serviciul Teritorial Ploiești și critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate.

Potrivit disp. art. 300/2 în C.P.P. cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive procedând potrivit art. 160/b.C.P.P. Acest ultim text de lege prevede că în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.

Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2009 Tribunalul Prahovaa menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar prin decizia penală nr. 586/21.08.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca nefundat recursul declarat de către inculpat împotriva acestei încheieri.

Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2009 s-a admis cererea inculpatului și în temeiul art. 139 al.2 rap C.P.P. la art. 145 s C.P.P.-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În considerentele acestei decizii penale, Curtea de APEL PLOIEȘTI a atras atenția instanței de fond că după primirea dosarului va trebui să fixeze, de îndată, termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.

După cum rezultă din actele dosarului, la data de 01.10.2009, instanța din oficiu, a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, insă nu s-a pronunțat pe o asemenea măsură, admițând cererea inculpatului si dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Însă, prin hotărârea de casare s-a ajuns în situația anterioară, astfel încât în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 301 al. C.P.P. formulându-se cerere de acordarea unui termen la data de 08.10.2009, pentru a se pune în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive, întrucât termenul prevăzut de art. 160/ al.1 nu C.P.P. era împlinit. S-a fixat termen de judecată la data de 09.10.2009 și deși s-a solicitat de către parchet că trebuie să se respecte termenul de 60 de zile, chiar dacă avocații lipsesc, asistența juridică pentru inculpat să fie realizată de către un avocat din oficiu, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 12.10.2009 când a constatat că măsura arestării preventive a încetat de drept, în condițiile în care instanța avea cunoștință că termenul de 60 de zile în care avea obligația de a analiza legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, expira la data de 11.10.2009.

Judecătorul fondului a acordat termen la data de 12.10.2009 în condițiile în care acesta a fost și de serviciu pe planificarea stabilită de către conducerea Tribunalului Prahova în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv la datele de 10 și 11.10.2008.

De asemenea, deși avocații aleși si nu au putut fi contactați la data de 09.10.2009 " neputând răspunde la telefon", la data de 10.10.2009, respectiv ziua de sâmbătă, avocat a fost prezentă în calitate de apărător ales al inculpatului la Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Acordarea termenului la data de 12.10.2009 de către judecătorul fondului s-a făcut în condițiile în care i s-a adus la cunoștință, că menținerea arestării preventive expiră la data de 11.10.2009, de către procuror, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin cererea inculpatului formulată prin avocat, cât și prin adresa Penitenciarului Mărgineni.

În subsidiar s-a susținut că termenul prevăzut de art. 160/b al.1 C.P.P. nu era îndeplinit având în vedere faptul, că încheierea din 13.08.2009 a Tribunalului Prahovaa rămas definitivă la data de 21.08.2009. De asemenea, s-a solicitat să fie avute în vedere si prevederile art. 186 privind C.P.P. calculul termenelor procedurale. In consecință s-a solicitat în conformitate cu prevederile art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 menținerea C.P.P. legalității si temeiniciei arestării preventive.

S- apreciat ca fiind total greșită motivarea instanței de fond potrivit căreia. nu avea nici o obligație să fixeze un termen pentru a verifica măsura arestării preventive, deoarece făcuse această verificare la 01.10.2009 și că cererea parchetului din data de 08.10.2009 prin care solicita să se verifice din nou măsura arestării preventive este inadmisibilă, deoarece dispozițiile art. 160/b nu C.P.P. prevăd dreptul procurorului de a formula o astfel de cerere.

Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, deoarece în mod greșit instanța a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, urmând a se pune în discuție legalitatea si temeinicia arestării preventive, întrucât ne aflăm înlăuntrul termenului prevăzut de art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 și C.P.P. să se dispună menținerea arestării preventive a inculpatului.

Avocat pentru intimatul inculpat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a constatat că arestarea preventivă a inculpatului a încetat de drept.

Din punctul său de vedere, Tribunalul, P nu avea de ce să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive atâta timp cât Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 647/05.10.2009 a admis recursul DIICOT-ului, a casat încheierea tribunalului, iar pe fond a respins cererea formulată de inculpat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, fără a se pronunța asupra stării de arest a inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385/17 si 18

C.P.P.

Este adevărat că instanța de recurs prin decizia de casare a trasat unele obiective instanței de fond, respectiv acelea că " după primirea dosarului de către instanța de fond să se fixeze, de îndată, termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, însă în opinia sa, Tribunalul Prahova nu mai avea calitate procesuală pentru a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive potrivit art. 300/2

C.P.P.

Cu privire la motivele de recurs ale DIICOT-ului, privind aprecierile făcute atât cu privire la activitatea judecătorului fondului, cât și la activitatea sa de avocat, susține că în mod corect judecătorul fondului nu a nesocotit apărarea inculpatului și nu a dispus desemnarea unui apărător din oficiu.

Consideră că încheierea este legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Avocat pentru intimatul inculpat, solicită a se observa de instanța de recurs faptul că motivele parchetului nu vizează decât modalitatea administrativă de lucru a judecătorului fondului și nimic altceva.

Mai mult, nu înțelege cum poate susține parchetul că ne aflăm, la acest moment, în cazul prevăzut de art. 160/b al.1 C.P.P. întrucât încheierea din 13.08.2009 a Tribunalului Prahovaa rămas definitivă la data de 21.08.2009, în situația în care este știut faptul că recursul nu este suspensiv de executare.

Solicită respingerea recursului.

Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va prezenta.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2009 Tribunalul Prahovaa admis cererea formulată de inculpatul -, fiul lui G și, ns. la 01.12.1974, în mun. Tărgoviște, jud.,. în mun. Tărgoviște-, jud., deținut în Penitenciarul Mărgineni.

În temeiul art.140 alin.3 rap. la art.140 alin.1 lit.a pr.pen.și art.160 pr.pen s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului - și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.07/U/13.01.2009 al Tribunalului Prahova,dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art.300²rap.la art.160 pr.pen. s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului -.

Pentru pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 57/P/D/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:

1., zis "" sau "Seri" sau "", fiul lui G și, născut la 01.12.1974, în Târgoviște, jud. D, domiciliat în Târgoviște,-, jud. D, cetățean român, fără ocupație, recidivist, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de,art.7,din Legea 39/2003 constând în aceea că a inițiat și constituit un grup infracțional,împreună cu, și alții,care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 săvârșit în mod repetat, cu sarcini bine stabilite pe membrii grupului, multiple infracțiuni la Legea 365/2002;

- instigare la falsificare de instrumente de plată electronică, prev. de art. 25
Cp. rap. art. 24 al. 1 și 2 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat în perioada octombrie 2008-ianuarie 2009 determinat pe inculpații, precum și pe alți inculpați și învinuiți, să falsifice instrumente de plată electronică (card-uri) cât și să le pună în circulație;

- deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată
electronică, prev. de art. 25 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a deținut echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică;

- instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de
art. 25 Cp. rap. art. 27 al. 1 și 2 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat în luna noiembrie 2008, determinat pe inculpații, de a efectua operațiuni financiare frauduloase utilizând card-uri bancare; toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a și art. 37 lit. b cp.;

- aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a cp.;

- dispozițiilor art.33 lit. a cp.;

Instanța a reținut că prin încheierea din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova, din data de 13.01.2009 s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe lingă Înalta Curte de Casație si Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești. în baza disp.art. 148 al.1 lit. si f si C.P.P. art.149/1 al.1 s C.P.P.-a dispus arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați, inclusiv a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 13.01.2009 până la data 10.02.2009.

S-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau tara.

Prin Încheierea din data de 5.02.2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahovas -a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.02.2009 până la data de 12.03.2009, inclusiv a acelorași inculpați cu excepția inculpatului față de care Tribunalul Prahovaa respins propunerea de arestare preventivă

Curtea de APEL PLOIEȘTIa redus perioada pentru care s-a dispus prelungirea de la 30 zile la 15 zile.

Ulterior prin Încheierea din 19.02.2009 s-a dispus din nou prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 zile de la 20. 02. 2009 până la 27.03.2009 însă Curtea de APEL PLOIEȘTIa redus perioada de la 30 zile la 15 zile, măsura fiind valabilă până la 12.03.2009.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 martie 2009, prin încheierea de ședința din data de 11 martie 2009 instanța constatând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, dispunând totodată menținerea acestei masuri.

Ulterior prin încheierile de ședința din data de 30.04.2009 și ulterior 18 06 2009 și 13 08 2009 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive inculpatului .

Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în faza de urmărire penală și ulterior prelungită cu respectarea disp.art.136 Cpp, art.143 și art 148 lit f Cpp întrucât faptele ce fac obiectul judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică

Prin încheierea din data de 01 10 2009 s-a admis cererea inculpatului - și în temeiul art.139 alin.2 pr.pen. rap. la art.145c.pr.pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive inculpatului - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Târgoviște,jud. D, fără încuviințarea Tribunalului Prahova cu obligațiile impuse de art. 145 alin.1¹și 1²pr.pen.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 07/U/13.01.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și s-a respins cererea de revocare formulată de același inculpat

Împotriva încheierii din data de 01 10 2009 declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎCCJ - solicitând casarea încheierii Tribunalului Prahova, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Prin decizia nr 647/ 05 10 2009 Curții de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din data de 01 10 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În continuare, instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor art 300/2 Cpp, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art 160/b Cpp. Acest ultim text de lege prevede că în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Art. 160/b al 2 și 3 Cpp prevăd că, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,dispune prin încheiere motivată revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceeași instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Astfel, prin încheierea din data de 13 08 2009, Tribunalul Prahova conform art 160/b al 3 Cpp a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, menținând arestarea preventivă a acestuia, iar prin decizia nr 586/ 21 08 2009 recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat.

Încheierea prin care prima instanță menține arestarea preventivă în cursul judecății este executorie de la data pronunțării ceea ce înseamnă că produce efecte imediate, indiferent dacă această încheiere este atacată cu recurs de către procuror sau inculpat, întrucât recursul nu este suspensiv de executare conform art 160 / b alin 4 Cpp rap la art 160 /a alin 2 Cpp. Acest efect se produce până la momentul la care se judecă recursul de către instanța de recurs urmând ca efectele să se mențină dacă recursul se respinge sau să înceteze dacă recursul este admis, este casată încheierea și instanța de recurs revocă sau înlocuiește măsura arestării preventive.

Încheierea prin care prima instanță, după ce în prealabil a pus în discuție periodic măsura arestării preventive dar nu mai târziu de 60 de zile, a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea apreciind că nu mai există temeiurile care să justifice menținerea arestării preventive, întrucât acestea s-au schimbat, nu este executorie și produce efecte numai de la data rămânerii sale definitive.

În această situație, dacă încheierea este menținută de către instanța de recurs, la data judecării recursului, ca urmare a adresei înaintată de către prima instanță, inculpatul va fi pus în libertate de către administrația locului de deținere.

În caz contrar, prin admiterea recursului parchetului, instanța de recurs casează încheierea și respinge cererea de înlocuire sau după caz, de revocare, situație în care are obligația să se pronunțe asupra arestării inculpatului în sensul menținerii acesteia.

Astfel, admițând recursul și reținând cauza spre rejudecare conform art 385/16 și art 385 /17 Cpp care se aplică și în materia judecării recursului împotriva hotărârilor referitoare la măsurile preventive deoarece dispozițiile speciale, adică art 160/b alin 3 Cpp nu prevăd o procedură specială, situație în care se aplică normele de drept comun, instanța de recurs, rejudecând fondul, trebuie să dispună în același sens în care ar fi trebuit să dispună instanța de fond a cărei hotărâre a fost atacată și casată prin admiterea recursului.

Cu toate acestea, prin decizia nr 647/ 05 10 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul parchetului și s-a rezumat numai la rejudecarea fondului în ceea ce privește cererea de înlocuire pe care a respins-o fără a mai menține arestarea preventivă a inculpatului.

Pentru a îndrepta această omisiune care îi este imputabilă, instanța de recurs a arătat în considerentele deciziei că instanța de fond, după primirea dosarului va fixa de îndată termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, deși această verificare fusese făcută de către instanță la termenul de judecată din data de 01 10 2009, astfel cum rezultă din practicau și expunerea acestei încheieri.

S-a apreciat că, aceste considerente referitoare la fixarea unui termen pentru verificarea arestării preventive, nu obliga în nici un fel prima instanță să facă acest lucru, atâta timp cât instanța de recurs, prin admiterea recursului parchetului nu a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a verifica legalitatea acestei măsuri și că este ilogic ca prima instanță să verifice din nou măsura preventivă în același termen de 60 de zile, mai ales că măsura abia fusese verificată pe data de 01 10 2009.

De altfel, în sesizarea pe care a adresat-o instanței la data de 08 10 2009, parchetul a învederat că măsura expiră la data de 11 10 2009, ca apoi la judecarea acesteia pe data de 12 10 2009, să susțină că nu mai expiră la această dată,ci la o dată ulterioară, deoarece efectele încheierii de menținere din data de 13 08 2009 se produc la data de 21 08 2009 când s-a respins recursul împotriva acestei încheieri.

Într-adevăr, efectele se produc de la data judecării recursului de către instanța de recurs numai în cazul în care prima instanța nu a mai menținut arestarea, revocând-o sau înlocuind-o iar recursul a fost admis, a fost casată încheierea, a fost respinsă cererea de revocare sau înlocuire și a fost menținută arestarea preventivă.

Ca atare, în cazul în care instanța de recurs ar fi menținut arestarea preventivă prin decizia nr 467/ 05 10 2009 numai în acest caz efectele menținerii se produceau de la data de 05 10 2009.

Tribunalul a considerat că potrivit art. 385/18 Cpp, instanța de rejudecare are obligația să se conformeze hotărârii acestei instanțe atunci când cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond și că prin decizia nr. 467/ 05 10 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI nu a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova chiar numai pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, astfel cum rezultă din minuta și dispozitivul acestei decizii.

În aceste condiții, judecătorul fondului a considerat că prima instanță nu avea nici o obligație să fixeze un termen pentru a verifica măsura preventivă atâta timp cat o verificase pe data de 01 10 2009, iar instanța de recurs nu trimisese cauza spre rejudecare în acest sens.

Totodată, cererea parchetului din data de 08 10 2009 prin care solicita să se verifice din nou măsura arestării preventive a fost considerată inadmisibilă deoarece dispozițiile art. 160/b Cpp nu prevăd dreptul procurorului de a formula o asemenea cerere, întrucât măsura trebuie verificată din oficiu de către judecător, înainte de expirarea celor 60 de zile.

S-a apreciat că procurorul nu are legitimitate de a solicita verificarea acestei măsuri întrucât acest drept nu este conferit în vreun fel de legiuitor, când cauza se află în faza de judecată.

Prima instanță a mai susținut că drept consecință a omisiunii instanței de recurs, de a verifica măsura preventivă și de aom enține o dată cu soluționarea recursului la data de 05 10 2009, conform art. 140 al 1 lit a Cpp, măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenului de 60 de zile, situație pe care a constatat-o și a dispus punerea în libertate a inculpatului de îndată, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, invocând și decizia nr VII/ 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în nr 475/ 01 06 2006.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs T - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate susținând în esență că hotărârea primei instanțe este greșită pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2009 Tribunalul Prahovaa menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar prin decizia penală nr. 586/21.08.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpat împotriva acestei încheieri.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 647/.05.10.2009 a admis recursul parchetului, a casat încheierea Tribunalului Prahova și pe fond a respins cererea formulată de către inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În considerentele acestei decizii penale, Curtea de APEL PLOIEȘTI a atras atenția instanței de fond că după primirea dosarului va trebui să fixeze, de îndată, termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.

Însă, prin hotărârea de casare s-a ajuns în situația anterioară, astfel încât în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 301 al. C.P.P. formulându-se cerere la data de 08.10.2009 de acordarea unui termen, pentru a se pune în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive, întrucât termenul prevăzut de art. 160/ al.1 nu C.P.P. era împlinit. S-a fixat termen de judecată la data de 09.10.2009 și deși s-a solicitat de către parchet că trebuie să se respecte termenul de 60 de zile, chiar dacă avocații lipsesc, asistența juridică pentru inculpat să fie realizată de către un avocat din oficiu, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 12.10.2009 când a constatat că măsura arestării preventive a încetat de drept, în condițiile în care avea cunoștință că termenul de 60 de zile în care avea obligația de a analiza legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, expira la data de 11.10.2009.

În subsidiar s-a susținut că termenul prevăzut de art. 160/b al.1 C.P.P. nu era îndeplinit având în vedere faptul, că încheierea din 13.08.2009 a Tribunalului Prahovaa rămas definitivă la data de 21.08.2009. De asemenea, s-a solicitat să fie avute în vedere si prevederile art. 186 privind C.P.P. calculul termenelor procedurale. In consecință s- solicitat în conformitate cu prevederile art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 menținerea C.P.P. legalității si temeiniciei arestării preventive.

Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de criticile formulate în recursul susținut de parchet - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2, art. 160/b și 140 C.P.P. curtea constată că recursul declarat de parchet este parțial fondat.

Potrivit art. 160/b al.1 C.P.P." în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive", iar în alineatele 2 și 3 se arată ce soluții ce urmează a fi dispuse în urma acestei verificări.

În cauza de față, ultima verificare făcută de judecătorul fondului la 01.10.2009 soluționată prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și consfințită în cuprinsul încheierii de la acea dată, a fost desființată de către decizia curții de apel cu nr. 647/05.10.2009, decizie prin care s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Așa fiind, s-a ajuns în situația că verificarea făcută la data de 01.10.2009 a rămas lipsită de orice efect, ultima verificare valabilă fiind cea de dinainte, respectiv cea din data de 13.08.2009, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.

Din dispozițiile art. 160/b al.1 citate C.P.P. mai sus, rezultă că instanța are obligația să verifice periodic măsura arestării preventive, " dar nu mai târziu de 60 de zile", înțelesul acestei expresii fiind acela că, măcar odată la 60 de zile măsura arestării trebuie verificată, ceea ce nu exclude posibilitatea mai multor verificări în acest interval de timp.

Așa fiind, chiar dacă ne-am afla în fața unei omisiuni a instanței de recurs, judecătorul fondului nu se afla în imposibilitatea de a efectua o nouă verificare în intervalul de 60 de zile calculat de la 13.08.2009, fiind liber să pronunțe una dintre soluțiile de la 160/b al.2 sau 3.

C.P.P.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în considerentele deciziei 647/05.10.2009 instanța de control judiciar a făcut această mențiune a necesității de a se proceda la o nouă verificare, iar parchetul prin cererea aflată la fila 306 solicitat fixarea unui termen în intervalul de 60 de zile, în același sens.

Prin urmare, curtea consideră că este greșit raționamentul instanței de fond din care s-ar desprinde ideea că în intervalul de 60 de zile prev. de art. 160/b al.1 instanța se pronunță doar o singură dată asupra măsurilor preventive și numai din proprie inițiativă - din oficiu sau doar dacă instanța de control judiciar ar fi dispus rejudecarea acestei chestiuni, în mod expres, în dispozitivul deciziei.

Dacă s-ar accepta un asemenea punct de vedere ar însemna că odată luată o hotărâre în privința măsurilor preventive, aceasta este valabilă automat timp de 60 de zile, părților sau procurorului fiindu-le interzis să formuleze orice cerere care să repună în discuție această situație, cum ar fi cererea de revocare, de înlocuire a arestării preventive sau de liberare sub control judiciar ori pe cauțiune.

Din aceste considerente, curtea apreciază că cererea procurorului nu era inadmisibilă așa cum a considerat prima instanță, recursul parchetului fiind întemeiat sub acest aspect.

În ce privește solicitarea făcută de parchet în cel de al doilea motiv de recurs, de a se dispune menținerea arestării preventive a inculpatului pe considerentul că încheierea din 13.08.2009 a început să-și producă efectele din data de 21 august 2009 când ar fi rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului, curtea constată că acest lucru nu mai este posibil.

Potrivit art. 141 al.3 recursul C.P.P. formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare. Aceasta înseamnă că încheierea din 13.08.2009 a început să-și producă efectele de la data pronunțării și nu de la data rămânerii definitive.

In ce privește termenul de 60 de zile prevăzut de art. 160/b al.2 C.P.P. întrucât vizează o măsură preventivă, acesta trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 188 si C.P.P. nu potrivit celor de la 186 așa C.P.P. cum solicită parchetul.

Astfel, art. 188 care C.P.P. reglementează calculul termenelor în cazul măsurilor preventive prevede că în cazul măsurilor preventive ora sau ziua de la care începe și la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia.

În speța de față, așa cum s-a arătat mai sus, termenul a început să curgă din 13 august, cele 60 de zile împlinindu-se la 11.10.2009, aceasta fiind ultima zi de valabilitate a dispoziției de menținere a arestării preventive a inculpatului dată prin încheierea din 13 august 2009. Întrucât în fapt, instanța de fond realizat verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la data de 12.10.2009, constatarea că măsura preventivă era încetată de drept este corectă.

Față de această situație și pentru considerentele expuse pe larg mai sus, în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. d curtea C.P.P. va admite recursul T - Serviciul Teritorial Ploiești, va casa în parte încheierea din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, va înlătura din cuprinsul acesteia dispoziția privind respingerea ca inadmisibilă a cererii parchetului de verificare legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, menținând restul dispozițiilor încheierii.

Văzând și disp. art. 192 al.3

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de T- Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și în consecință:

Casează în parte încheierea atacată și înlătură dispoziția privind respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de T- Serviciul Teritorial Ploiești privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui G si, născut la data de 01.12.1974, domiciliat în Târgoviște,-, jud.

Menține restul dispozițiilor încheierii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.10.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela

- - - - - -

Grefier,

Red. DG/

5ex/16.10.2009

f-- Tb.

Jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Dan Andrei Enescu
Judecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela

#Judecator Dan Andrei Enescu

Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 693/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 693/2009. Curtea de Apel Ploiesti