Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 36/2009
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Mediaș și Tribunalul Sibiu privind soluționarea plângerii formulate de către petenta împotriva rezoluției adoptată la 6 iunie 2006 în dosarul nr. 1997/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită să se constate că în cauză competența de soluționare a plângerii aparține Judecătoriei Mediaș, raportat la data sesizării instanței, chiar dacă ulterior competența s-a modificat. Apreciază că Judecătoria Mediaș este competentă să judece plângerea, în sensul admiterii acesteia și constatării că organul de urmărire penală nu mai era competent.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
fiind, în conformitate cu art. 43 Cod procedură penală, cu pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Sibiu și Judecătoria Mediaș, Curtea reține următoarele:
1. Prin sentința penală nr. 363/11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr-, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Sibiua competenței de soluționare a plângerii formulate de petenta în contradictoriu cu intimatul având ca obiect rezoluțiile și ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din 6 iunie 2006 dată în dosarul nr. 1997/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului pentru infracțiunile prevăzute de art. 141 al. 2 lit. a din Legea nr. 64/1995 și art. 214 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 142 al. 1 din Legea nr. 65/1995, reținându-se că din probele administrate în cauză reiese că făptuitorul, având calitatea de administrator la SC SRL S, numit lichidator judiciar al SC SA M, și-a îndeplinit sarcinile prevăzute prin încheierea din 22 decembrie 2003 dată de judecătorul sindic. La preluarea SC existau 43cărămidă deșeu, provenită din patrimoniul fostei societăți comerciale care a fost valorificată. Făptuitorul nu a dispus demolarea vreunei clădiri din cele preluate după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară al expertului care a constatat că nu există urme de demolări recente. De asemenea, s-a stabilit că făptuitorul nu a predat acte sau hârtii la la preluarea unității a împachetat și mutat unele documente, operațiunea fiind necesară pentru asigurarea integrității actelor. S-a concluzionat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva făptuitorului, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală.
Prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din data de 23 aprilie 2007 s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă menținându-se soluția pronunțată de procuror în dosarul nr. 1997/P/2005 din 6 iunie 2005, ca fiind legală și temeinică. Se arată că în procesul de lichidare al SC SA M, Tribunalul Sibiua numit în funcția de lichidator firma SC SRL S al cărei administrator este. Conform sarcinilor ce îi reveneau, potrivit încheierii din 20 decembrie 2003 dată de judecătorul sindic și a prevederilor Legii nr. 65/1995, acesta era obligat să valorifice bunurile din patrimoniul preluat, astfel cum a procedat.
În prezenta cauză, petenta a contestat legalitatea și temeinicia rezoluției date de prim procuror la data de 23.04.2007 în dosarul nr. 179/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, prin care a fost menținută rezoluția pronunțată de procuror la data de 06.06.2006 în dosarul nr. 1997/P/2005 al aceluiași Parchet.
Prin sentința penală nr. 415/2007 a Judecătoriei Mediașs -a admis plângerea petentei, s-a dispus desființarea rezoluției nr. 179/II/2 din 23 aprilie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș în vederea completării cercetărilor penale cu administrarea unor probe testimoniale concludente, respectiv identificarea unor martori, foști angajați ai SC SA cu atribuții în păstrarea și conservarea arhivei, în administrarea și gestionarea patrimoniului societății, efectuarea unor cercetări la fața locului cu identificarea construcțiilor pretins demolate din dispoziția intimatului cu participarea petentei, efectuarea unei expertize tehnice judiciare, pentru identificarea construcțiilor actuale raportat la documentațiile tehnice și schițele aferente efectuate cu ocazia privatizării societății și la data respectivă, solicitarea unui raport judecătorului sindic asupra activității desfășurate de intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat intimatul recurs, acesta fiind soluționat prin decizia nr. 109/2008 a Tribunalului Sibiu prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe rezoluția dată de procuror, cu toate că a trimis cauza parchetului în vederea completării cercetărilor, astfel că soluția adoptată de instanță nu se încadrează în dispozițiile art. 2781al. 8 Cod procedură penală, care prevede strict și limitativ soluțiile ce le poate pronunța instanța.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- și a fost soluționată prin sentința penală nr. 210/04.07.2008. Această sentință a fost atacată cu recurs la Tribunalul Sibiu, recurs finalizat cu decizia penală nr. 238/13.10.2008 prin care s-a admis recursul și cauza a fost trimisă din nou în rejudecare cu mențiunea ca instanța să verifice competența materială a organului care a efectuat urmărirea penală, dat fiind succesiunea legilor în timp cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă, cu ocazia rejudecării urmând a avea în vedere instanța și indicațiile date prin decizia penală nr. 109/2008 a tribunalului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la numărul unic -.
În cauză s-a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Mediaș, excepție care a fost admisă pentru următoarele considerente:
Plângerea a vizat săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă de către intimat care potrivit Legii insolvenței nr. 85/2006 se judecă în primă instanță de către tribunal cu celeritate (art. 148). Această lege a intrat în vigoare la 20 iulie 2007, din acest moment cauzele având acest obiect urmând a fi judecate de către tribunal.
Plângerea de față s-a aflat pe rolul judecătoriei, deși competent să judece această infracțiune este tribunalul. Potrivit art. 2781al. 1 Cod procedură penală, plângerea împotriva soluției procurorului se judecă de către instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, deci competent ar fi tribunalul întrucât normele de procedură sunt de imediată aplicare.
Pentru acestea, în baza art. 42 Cod procedură penală, instanța a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu.
2. Prin sentința penală nr. 22/04.02.2009 Tribunalul Sibius -a declarat necompetent să soluționeze plângerea formulată de petiționara împotriva rezoluției nr. 1997/P/2005, apreciind că această competență aparține Judecătoriei Mediaș, pentru următoarele considerente:
Actul inițial de investire al instanței îl constituie plângerea înregistrată la data de 11.07.2006, ce are ca obiect rezoluția din 20.06.2006 emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, vizând infracțiunea de bancrută frauduloasă și gestiune frauduloasă. Deși petenta își întemeiază în drept plângerea pe dispozițiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, Tribunalul a observat că la data înregistrării plângerii, infracțiunea de bancrută frauduloasă este reglementată prin art. 282 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenire și sancționarea corupției (publicată în Monitorul Oficial nr. 279/21.04.2003).
Noua reglementare nu cuprinde dispoziții speciale privind competența expresă a tribunalului dea soluționa în primă instanță infracțiunile reglementate în titlul VIII din Legea nr. 31/1991 modificată, astfel că potrivit dispozițiilor art. 25 Cod procedură penală, în conformitate cu care judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, competența în primă instanță revenea judecătoriei ca instanță de fond.
În consecință, și în raport cu dispozițiile art. 2781al. 1 Cod procedură penală, competența de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor pronunțate de procuror cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă și gestiune frauduloasă revine în primă instanță judecătoriei.
Tribunalul a subliniat că prezenta cauză s-a mai judecat în alte două cicluri procesuale, ocazie cu care Tribunalul Sibiu și-a verificat competența, apreciind că aceasta revine în primă instanță judecătoriei față de succesiunea actelor normative de reglementare a infracțiunilor în cauză.
3. Curtea apreciază, raportat la actele normative invocate, precum și la principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare, faptul că în speță, competența aparține Tribunalului Sibiu.
4. Curtea constată că obiectul plângerii inițiale îl constituiau acuzații de natura infracțiunii de bancrută frauduloasă, și care, la momentul actual sunt reglementate în capitolul V al Legii nr. 85/2006.
Conform art. 148 din Legea nr. 85/2006 infracțiunile prevăzute la art. 143 - 147 se judecă în primă instanță de către Tribunal, cu celeritate.
5. În aceste circumstanțe, Curtea reține că aprecierile Tribunalului, în sensul stabilirii competenței în raport cu data introducerii plângerii, precum și cu dispozițiile art. XII din Titlul II al Cărții a II-a din Legea nr. 161/2003, art. 25 Cod procedură penală și Titlul VIII din Legea nr. 31/1991 modificată, nu pot fi primite.
6. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 43 Cod procedură penală, stabilește competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 43 Cod procedură penală, stabilește competența de soluționare a plângerii formulate de către petenta împotriva rezoluției adoptată la 6 iunie 2006 în dosarul nr. 1997/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./30.03.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
