Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 172/2009
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 13/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea încheierii penale atacate. Arată că prin încheierea atacată s-a apreciat că cererea este inadmisibilă pentru faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 este închisoarea de la 5 la 20 de ani, dar învederează instanței faptul că prin pedeapsa prevăzută de lege trebuie să se ia în considerare textul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, respectiv faptul că pedeapsa pentru faptele prev. la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursului formulat ca inadmisibil. Consideră că nu sunt întrunite prevederile art. 1602Cod procedură penală, respectiv pedeapsa este mai mare de 18 ani închisoare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că trebuie să se prezinte la facultate în vederea susținerii examenelor, având în vedere că este ultima promoție care urmează cursuri de 5 ani.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 13/13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, în baza art. 1608al. 3 Cod procedură penală s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, în prezent arestat preventiv în Arestul Poliției Municipiului
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în esență, următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea penală nr. 5/2009 a Tribunalului Hunedoaras -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 26.01.2009 - 23.02.2009, alături de inculpații, și pentru inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a reținut, prin propunerea menționată, că inculpații, și au sprijinit grupul infracțional constituit de coinculpații, și, la care a aderat și coinculpatul în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de migranți, constând în racolarea, îndrumarea și călăuzirea de cetățeni turci, pe ruta Turcia - Bulgaria - România - Ungaria spre țările din Europa de Vest, în special Germania.
Prin încheierea penală nr. 9/2009 a Tribunalului Hunedoaras -a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, respectiv 24.02.2009 - 25.03.2009.
La prelungirea măsurii au fost avute în vedere prevederile art. 143, 148 al. 1 lit. f, 155 și urm. Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiunile prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 288 al. 1 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 291 al. 1 Cod penal și există indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a sprijinit grupul infracțional constituit de coinculpații, și, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți.
Inculpatul este student la Universitatea " " Reșița - Facultatea de Inginerie, forma de învățământ la zi, în anul
Potrivit art. 1606alin. 2 Cod procedură penală, prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește parțial condițiile de formă cerute de lege.
Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să îndeplinească și condițiile cerute de legiuitor, prevăzute în dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, respectiv "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda - în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
În speța de față este cercetat, pe lângă alte infracțiuni, și pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, infracțiunea pe care legiuitorul o pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
În considerarea celor de mai sus Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală cu privire la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului, respectiv că prin pedeapsa prevăzută de lege trebuie să se ia în considerare textul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, respectiv, "pedeapsa pentru faptele prevăzute la al. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat" și "astfel sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602al. 1 Cod procedură penală, respectiv pedeapsa este sub 18 ani închisoare", Tribunalul nu a împărtășit această susținere pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1411Cod penal definiția dată de legiuitor pentru expresia "pedeapsă prevăzută de lege" este următoarea: "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive pentru existența presupunerii rezonabile că a săvârșit fapta prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, iar conform textului incriminator menționat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea drepturilor.
2 al art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede că "pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prev. de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat".
Analizând textele de lege menționate, a reieșit că, alin. 1 al art. 7 din Lege incriminează pedeapsa prevăzută de lege fără luarea în considerare a cauzelor de reducere, pe când textul alin. 2 al art. 7 se referă la pedeapsa pe care o va aplica instanța, în ipoteza soluționării pe fond a cauzei. Tocmai de aceea în textul arătat se menționează faptul că "pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă".
Prin urmare, pentru a stabili dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod penal, raportarea s-a făcut la pedeapsa prevăzută de legiuitor în textul de lege pentru care inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv la dispozițiile art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 (a se vedea în acest sens și Decizia nr. XXVIII/18 septembrie 2006 a ÎCCJ - Secțiile Unite).
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 1609Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorul său desemnat din oficiu, că în cauză sunt întrunite exigențele art. 1602Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Tribunalul a respins cererea formulată de inculpat în considerarea dispozițiilor art. 1608aCod procedură penală, apreciind că în cauză, aceasta nu întrunește exigențele imperative prevăzute de art. 1602(1)Cod procedură penală.
2. Curtea arată însă că instanța fondului a interpretat restrictiv textul prevăzut de art. 1602(1)Cod procedură penală și în opinia sa cererea de față este admisibilă în raport cu infracțiunile de care este acuzat inculpatul - art. 288 al. 1 Cod penal, art. 26 rap. la art. 291 Cod penal ( limita superioară a pedepselor pentru aceste infracțiuni fiind sub 18 ani închisoare ).
3. Curtea va analiza cererea inculpatului pe fond, prin prisma aspectelor invocate în fața tribunalului d e primă instanță și reiterate de apărătorul din oficiu al acestuia în fața sa.
4. Curtea reține, în urma examinării atente a circumstanțelor cauzei, că în speță sunt întrunite exigențele prev. de art. 1602(2)Cod procedură penală, existând date suficiente din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți și martori ori distrugerea mijloacelor de probă.
5. Curtea analizând lucrările cauzei, constată că acuzațiile aduse relevă cu claritate modul de săvârșire, metodele și mijloacele uzitate de inculpat și acțiunile sale de sprijinire a grupului organizat și de facilitare a obținerii documentelor de identitate necesare trecerii frontierei de stat.
6. Curtea arată că în condițiile lăsării în libertate investigațiile preliminare în vederea stabilirii definitive a acuzațiilor ar fi în mod real îngreunate, prin posibilitatea inculpatului de a șterge sau a distruge diferitele informații din mediile de stocare, precum și prin influențarea unor martori.
7. Curtea sesizează astfel că menținerea inculpatului în stare provizorie de detenție este, în această fază a procedurilor, oportună și indispensabilă pe baza circumstanțelor, el nefiind împiedicat pe parcursul procedurilor să reitereze această cerere, uzând de dreptul recunoscut de art. 5 pct. 3 din Convenție.
8. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 13/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored..
2 ex./24.03.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Tiberiu Peter, Maria Elena
