Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.450/
Ședința publică de la 27 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de contestatorul - cu domiciliul în, Grup Social, județul C, împotriva sentinței penale nr.289 din data de 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul contestator, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3830/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul contestator, față de împrejurarea că recurentul a fost liberat condiționat solicită respingerea recursului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de contestatorul, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală. Consideră că recurentul contestator nu a făcut dovada faptului că a fost arestat într-o altă cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.289 din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus în baza art.461 Cod procedură penală, respingerea contestației la executare formulată de contestatorul - fiul lui și, născut la 11 mai 1979, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr-, condamnatul a formulat contestație împotriva executării pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr.33/24.01.2006 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.45/MP/31.10.2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
În cuprinsul cererii, întemeiată pe dispozițiile art.461 Cod procedură penală, contestatorul solicită deducerea din cuantumul pedepsei în a cărei executare se află, a perioadei executate prin măsura arestului preventiv, în care s-a aflat în anul 2004- lunile martie/august -, când a fost cercetat, conform susținerilor sale, în dosarul nr.914/2004.
În vederea soluționării prezentei cereri, la dosarul cauzei au fost atașate următoarele înscrisuri: sentința penală nr.33/24.01.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.858/PM/2005, cu mențiunile făcute de compartimentul de executări penale din cadrul aceleiași instanțe, adresa nr.-din 2 mai 2007, emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor - Spitalul Penitenciar Poarta Albă, care precizează situația juridică a contestatorului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.37/24.01.2007 al Tribunalului Constanța, extras de pe decizia penală nr.45/MP/31.10.2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sentința penală nr.418/30.06.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.914/2003, inculpatul a fost achitat, în baza art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.(2) lit.b) și alin.21lit.(a), (b) Cod penal.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 9.06.2005, în sensul achitării inculpatului, prin respingerea apelului și recursului, căi de atac exercitate de Ministerul Public.
Potrivit referatului întocmit de compartimentul executări penale din cadrul Tribunalului Constanța, din verificările efectuate nu rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv în această cauză.
Prin sentința penală nr.33/24.01.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța și rămasă definitivă la data de 19.01.2007, prin respingerea recursului declarat de inculpat, în apel hotărârea fiind modificată prin decizia penală nr.45/MP/31.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare.
Potrivit relațiilor comunicate de Penitenciarul Poarta Albă, executarea pedepsei a început la data de 18.02.2007 și urmează să expire la data de 09.12.2010, din cuantumul pedepsei, în a cărei executare se află condamnatul, fiind dedusă perioada executată de la data de 22.01.2001, până la data de 29.06.2001 și de la data reîncarcerării la zi.
Potrivit art.461 alin.(1) lit.d) Cod procedură penală "contestația contra executării penale se facecând se invocă orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".
Analizând prezenta contestație la executare, prin prisma înscrisurilor atașate dosarului, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, reținem că deși condamnatul invocă împrejurarea că anterior încarcerării în vederea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.33/24.01.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost arestat preventiv într-o altă cauză, în care a fost cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie și pentru care, în final, s-a stabilit în mod definitiv vinovăția sa, din actele și lucrările dosarului nu rezultă această împrejurare.
Pe de altă parte, considerăm că și în situația în care ar fi rezultat date că inculpatul a fost arestat preventiv într-o cauză având ca obiect comiterea unei infracțiuni pentru care, în final, s-a stabilit în mod definitiv că nu inculpatul este autorul acelei infracțiuni, contestație la executare pentru motivul invocat de contestator ar fi, de asemenea, neîntemeiată.
Argumentăm această opinie prin prisma dispozițiilor legale privind contestația la executare enunțate mai sus, potrivit cărora este admisibilă o asemenea cerere, atunci când există o cauză de micșorare a pedepsei din perspectiva executării unei perioade de timp, fie prin deținerea în stare de arest preventiv, pentru o faptă pentru care, în final, se stabilește vinovăția inculpatului, faptă concurentă cu aceea pentru care a fost condamnat la pedeapsa în a cărei executare se află, fie prin deținerea în vederea executării unei pedepse care i-a fost aplicată condamnatului pentru comiterea unei fapte concurente cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa în a cărei executare se află.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul prin apărător din oficiu solicită respingerea recursului față de împrejurarea că la data de 24.03.2009 prin sentința penală nr.493/P/20.03.2009 a Judecătoriei Medgidia, contestatorul a fost liberat condiționat.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Verificând hotărârea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu, constată că recursul declarat de contestatorul este nefondat.
În mod corect a apreciat Tribunalul Constanța, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.461 lit.d) Cod procedură penală câtă vreme nu s-a făcut dovada că anterior încarcerării în vederea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.33 din 24.01.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, respectiv în perioada martie-august 2004 - a fost arestat preventiv într-o altă cauză.
Totodată, se constată că recurentul nu se regăsește în niciuna dintre celelalte situații prevăzute de dispoziția legală menționată.
Ca atare, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar în lipsa unor cauze de nulitate recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința obligării recurentului la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de contestatorul - cu domiciliul în, Grup Social, județul C, împotriva sentinței penale nr.289 din data de 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./09.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Lungu, Maria Uzună
