Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.66/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 27 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține cererea de recurs formulată în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.(2) în referire la art.160 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Învederează instanței că la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta care i se reține în sarcină, singurul element care-l incriminează fiind declarația părții vătămate. Alte probe care să justifice menținerea măsurii arestării preventive nu există.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârii pronunțată la instanța de fond, ca temeinică și legală. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, acesta fiind cercetat pentru o infracțiune deosebit de gravă, prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel încât, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 24.08.2009 in dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate cererile formulate de inculpatul, privind revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 3002cod pr. penală rap. la art. 160 alin. 3 cod pr. penală și art. 160 al. 3 teza finală cod pr. penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului - fiul lui și, născut la 01.02.1993, dispusă prin încheierea nr. 43 din 31.03.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 43/31.03.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 19 zile, reținându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143. Pr. Pen. și incidența cazului prev. de art. 148 lit. f Pr. Pen. măsura arestări preventive fiind prelungită și menținută succesiv de instanță.
Prin rechizitoriul nr. 802/P/2009 din data de 12.06.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174. cu aplicarea art. 99 și urm. Pen.
Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că la data de 29.03.2009, victima a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul, la locuința sa din comuna, sat, precum și la locuința inculpatului, situată în apropiere. În jurul orei 19,00, inculpatul, împreună cu inculpatul minor, s-au deplasat la locuința victimei, unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice, urmat de discuții în contradictoriu referitoare la prietena inculpatului minor, celălalt inculpat ar fi luat o toporișcă din holul locuinței și ar fi lovit victima în cap. Minorul ar fi luat și el toporișca și l-ar fi lovit pe de mai multe ori, în partea dreaptă a gâtului. În timp ce era lovit, acesta se afla pe pat, întins pe spate. Apoi minorul ar fi luat butelia de aragaz și televizorul aflat în camera victimei, bunuri cu care cei doi ar fi părăsit locul faptelor.
Potrivit concluziilor medico- legale, leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - despicător, au legătură directă cu cauza morții și oricare dintre lovituri, prin gravitate, ar fi dus singură la deces. Moartea s-a datorat anemiei acute grave, consecutiv unei hemoragii externe grave în cadrul unui traumatism cranio- cerebral și cervical, cu secționarea pachetului vascular cervical dreapta.
În conformitate cu dispozițiile art. 300 ind. 2. Pr. Pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod Pr. Pen. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Potrivit art. 160 ind. h alin. 3 teza finală Pr. Pen. în cazul inculpatului minor mai mare de 16 ani, cum este cazul în speță, verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive se face periodic, dar nu mai târziu de 40 zile.
Instanța constată că în actualul stadiu procesual, întocmai ca și la ultima menținere a arestării preventive din data de 03.08.2009, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestări preventive, în sensul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143. Pr. Pen. și incidenței cazului prev. de art. 148 lit. f Pr. Pen.
Relativ la existența indiciilor temeinice de comitere a faptei, trebuie observat că de la data ultimei mențineri a măsurii arestării preventive nu au fost administrate probatorii noi care să poată determina reaprecierea îndeplinirii condiției prev. de art. 143 alin. 1. Pr. Pen. În atare situație, ținând seama de mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că este autorul faptei deduse judecății.
Totodată, este incident în continuare cazul prev. de art. art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen. prin lăsarea în libertate a inculpatului creându-se un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care acesta este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, prin care s-a adus atingere dreptului la viață al persoanei. Trebuie avute în vedere mijloacele și împrejurările de comitere a faptelor ( de două persoane împreună, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin lovirea cu o toporișcă, într-o zonă vitală și cu o forță care nu dădeau nicio șansă victimei ), relațiile sociale lezate care privesc inviolabilitatea dreptului la viață al oricărei persoanei. Fapta reținută în sarcina inculpatului este de natură a crea un impact puternic opiniei publice, o rezonanța socială negativă și un sentiment de nesiguranță personală, astfel încât circumstanțele particulare ale cauzei și efectele acesteia în plan social îndreptățesc la privarea de libertate a inculpatului. Datele personale ale inculpatului, așa cum sunt relevate în referatul de evaluare al inculpatului, întăresc convingerea pericolului concret pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul provine dintr-un mediu socio-familial caracterizat prin agresivitate fizică și verbală, lipsa unor valori sociale, dezinteres față de pregătirea școlară, consum de băuturi alcoolice, lipsa autorității parentale, ceea ce a permis copiilor să dispune necontrolat de timpul liber, cu consecința dezvoltării unor conduitei contrare normelor sociale.
Soluția este în acord cu jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată".
Ori, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este în măsură, prin natura sa, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, chiar dacă acesta este minor.
În concluzie, instanța reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare și impun privarea sa de libertate.
Atât timp cât nu au încetat temeiurile inițiale și nici nu au intervenit modificări ale acestora, nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 2. Pr. Pen. în referire la art. 160 ind. b alin. 2. Pr. Pen. respectiv art. 139 alin. 1. Pr. Pen. pentru a se putea revoca sau înlocui măsura arestării preventive.
În baza art. 3002. Pr. Pen. raportat la art. 160 alin. 3. Pr. Pen. și art. 160 ind. h alin. 3 teza finală Pr. Pen. se va menține arestarea preventivă a inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 43/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Împotriva încheierii din 24.08.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
Recurentul a criticat soluția de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive luată față de el prin încheierea nr. 43 din 31.03.2009 a Tribunalului Constanța, motivat în esență, de împrejurarea că nu există indicii temeinice în sensul că el s-ar face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În lipsa indiciilor temeinice de vinovăție, dar și în concurs cu prevederile, judecata față de inculpatul minor trebuie să aibă loc cu acesta în stare de libertate, in favoarea lui operând și prezumția de nevinovăție.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța din 24 august 2009 și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării sale preventive.
Într-o teză subsidiară, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și urmare rejudecării să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea din 24 august 2009 Tribunalului Constanța, în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată prin încheierea nr. 43 din 31 martie 2009 Tribunalului Constanța, fiind prelungită și menținută succesiv în condițiile prevăzute de lege.
Prin rechizitoriul nr. 802/P/2009 din 12 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal.
În cauză, cercetarea judecătorească nu a început, așa incât, de la data ultimei mențineri a arestării preventive a inculpatului recurent, din data de 03.08.2009 și până în prezent, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii respective, în sensul îndeplinirii cerințelor art. 143 cod pr. penală și a art. 148 lit. f cod pr. penală.
În condițiile în care, pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu, se justifică odată în plus presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 cod penal rap. la art. 99 și următoarele cod penal.
Așa fiind, critica privind inexistența indiciilor temeinice de comitere a faptei de către inculpatul recurent, apare in mod evident neîntemeiată.
La momentul de față, cercetarea judecătorească nefiind începută, nu există probe sau elemente noi pe baza cărora să se poată reaprecia asupra îndeplinirii cerințelor art. 143 alin. 1 cod pr. penală.
Inculpatul recurent este trimis în judecată pentru o infracțiune de omor, ce prezintă o periculozitate socială din cele mai mari și că este pedepsită cu închisoarea între 10 și 20 de ani, astfel că, se constată îndeplinirea și a cerințelor art. 148 lit. cod pr. penală.
socială concretă pentru ordinea publică a inculpatului recurent rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, astfel cum este reținută prin rechizitoriu, din impactul negativ asupra opiniei publice, constând în sentimentul de insecuritate indus acesteia, iar lăsarea în libertate a unei persoane care nu respectă valorile sociale majore, cum este dreptul la viață, este o amenințare efectivă la adresa membrilor societății.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, motivat de subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia și neîndeplinirea cerințelor art. 139 cod pr. penală rap. la art. 145 alin. 1 cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală și temeinică încheierea din 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului, suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu prevederile art. 189 cod pr. penală, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile în contul Baroului de avocați C pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier -
aflată în, cf. art. 312 cod pr. penală
semnează
Grefier șef secție
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./04.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Lungu, Maria Uzună
