Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.451/
Ședința publică de la 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, Gși - toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurenții inculpați și, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest,asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat G, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Învederează instanței că inculpatul a avut o poziție sinceră, este foarte tânăr, avea un loc de muncă stabil, contribuie dintr-o familie organizată și contribuia la întreținerea acesteia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Menționează că inculpatul avea un domiciliu stabil și va fi prezent la toate termenele de judecată. Susține că au existat mai multe conflicte între partea vătămată și inculpați.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Consideră că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive. Inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, se află la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în întreținere și a avut un loc de muncă stabil.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați și arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorii precedenți. Consideră că nu există elemente probatorii din care să rezulte că s-a creat o stare de temere foarte mare, încât să nu mai poată fi primiți în rândul comunității. Inculpații au explicat ce s-a întâmplat la data respectivă și consideră că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului. Susține că din actele dosarului nu rezultă modul în care inculpatul a participat la săvârșirea faptei, activitatea acestuia fiind de a aplana conflictul și nu de a lovi victima. De asemenea, nu sunt dovezi că va încerca zădărnicirea aflării adevărului, dacă va fi lăsat în libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații, G și și de menținere a hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Consideră că în cauză subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nu s-au modificat. Faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt deosebit de grave, unii dintre ei sunt recidiviști postexecutorii, la instanța de fond nu dorit să dea declarații prelevându-se dispozițiile art.70 Cod procedură penală. Apreciază că temeiurile prevăzute de art.148 lit.a), b) și f) Cod procedură penală subzistă și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat G, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 24 august 2009, Tribunalul Constanțaa respins cererile de revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, G, și și, în baza art.3002Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de cei 5 inculpați, G,.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.27/03.03.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, și pe o perioadă de 29 zile, reținându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și incidența cazurilor prevăzute de art.148 lit.a), b), f) Cod procedură penală pentru inculpații, și, respectiv incidența cazurilor prevăzute de art.148 lit.a), f) Cod procedură penală pentru inculpații, G. Măsura arestări preventive a fost ulterior prelungită și menținută succesiv de instanță.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că există indicii temeinice de comitere a faptei de către inculpați. În referire la cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală, instanța a reținut că din interceptările convorbirilor telefonice din data de 20.02.2009, 21.02.2009, din declarațiile inculpaților și G- - filele 67, 73 dosar de urmărire penală, precum și din împrejurarea că inculpații au fost în mod repetat citați pentru a se prezenta în vederea audierii lor de către organele de poliție, rezultă că aceștia au fugit și s-au ascuns în scopul sustragerii de la urmărirea penală, fiind incident față de toți cei cinci inculpați temeiul prevăzut de art.148 alin.(1) lit.a) Cod procedură penală s-a mai reținut că din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și redate în procesele-verbale aflate în dosarul de urmărire penală rezultă incidența în cauză a prevederilor art.148 alin.(1) lit.b) Cod penal, existând suficiente date în sensul că inculpații -, - și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului,primul prin influențarea martorei, ceilalți doi prin influențarea celorlalți trei inculpați.
Prin rechizitoriul nr. 421/P/2009 din data de 25.05.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, G, și pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit.i) Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a) Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în data de 16.02.2009, in jurul orei 16,35, au agresat în mod violent pe numitul, în vârsta de 17 ani, pe care l-au lovit cu pumnii, picioarele si o tesla, preponderent in zona capului si a membrelor inferioare, provocându-i leziuni ce i-au pus viata in primejdie, rămânând cu infirmitate fizica permanenta.
În conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod procedură penală. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Instanța constată că în actualul stadiu procesual subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestări preventive, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și incidenței cazurilor prevăzute de art.148 lit.a), b), f) Cod procedură penală pentru inculpații, și, respectiv art.148 lit.a), f) Cod procedură penală pentru inculpații, G.
Relativ la existența indiciilor temeinice de comitere a faptei, trebuie observat că de la data ultimei mențineri a măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente de fapt noi care să poată determina reaprecierea îndeplinirii condiției prevăzută de art.143 alin.(1) Cod procedură penală. În atare situație, ținând seama de mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, asupra inculpaților planează suspiciunea rezonabilă că este autorul faptei deduse judecății.
În cauză, a fost începută cercetarea judecătorească, însă doar inculpatul a dorit să dea declarație, ceilalți inculpați uzând de prevederile art.70 alin.(2) Cod procedură penală, deși inițial fuseseră de acord dă dea declarații în fața instanței, dar au revenit după ce instanța a dispus audierea separată a inculpaților, conform art.324 alin.(2) Cod procedură penală. Drept urmare, deși s-a trecut de etapa audierii inculpaților, nu au apărut alte date care să înfrângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 alin.(1) Cod procedură penală.
Privarea în continuare de libertate a inculpaților este justificată și prin prisma incidenței cazurilor prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Se reține că toți inculpații au părăsit localitățile de domiciliu după comiterea faptei deduse judecății, iar inculpații -, - și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorei sau a celorlalți doi inculpați.
În condițiile în care inculpații au părăsit localitățile de domiciliu, iar trei dintre ei au încercat influențarea persoanelor audiate în cauză - martor sau coinculpați, privarea de libertate este impusă de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, pentru a se evita posibilitatea influențării martorilor ce urmează a fi audiați în continuare, dar și pentru a se evita sustragerea lor de la judecată, întrucât prin conduita manifestată anterior inculpații au dat dovadă că sunt dispuși să recurgă la acțiuni menite să influențeze negativ cursul procesului penal.
Menținerea măsurii arestării preventive este susținută și prin pericolul concret pe care lăsarea inculpaților în libertate îl prezintă pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpaților. Soluția este în acord jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată", condiții realizate în cauză.
Trebuie ținut seama de modalitatea de săvârșire a faptei ( în public, de mai multe persoane împreună, prin folosirea unor obiecte contondente, pe fondul unor divergențe cu partea vătămată ), valoarea socială căreia i s-a adus atingere, consecințele severe pentru starea de sănătate a părții vătămate, care nu și-a revenit după traumatismele ce i-au fost provocate. Prin lăsarea in libertate a inculpaților se creează un sentiment de insecuritate în comunitate, dat fiind natura faptei pentru care sunt cercetați, colectivitatea restrânsă în cadrul căreia a fost comisă fapta, reacția negativă determinată în cadrul societății de acest gen de fapte, contextul în care a fost comisă fapta, care denotă dorința de rezolvare a diferendelor cu partea vătămată prin mijloace ilicite, de natura a destabiliza ordinea de drept, securitatea socială și siguranța persoanelor.
Atât timp cât nu au încetat temeiurile inițiale și nici nu au intervenit modificări ale acestora, nu sunt îndeplinite cerințele art.139 alin.(2) Cod procedură penală în referire la art.160 alin.(2) Cod procedură penală, respectiv art.139 alin.(1) Cod procedură penală pentru a se putea revoca sau înlocui măsura arestării preventive.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.(3) Cod procedură penală, se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, G, și, dispusă prin încheierea nr.27/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Împotriva hotărârii, în termen legal, cei 5 inculpați au declarat recurs, motivând că, nu există date sau indicii că lăsarea în libertate ar prezenta pericol social pentru ordinea publică.
Criticile sunt neîntemeiate.
Potrivit art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri.
În cauză, sunt probe ( procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, procesele verbale de cercetare a autoturismelor marca 1310 nr. - și marca BMW nr. CT - 85 -, declarația părții civile, procesul verbal de verificare a vestimentației ți a încălțămintei persoanei vătămate și planșele foto, rapoartele de constatare medico - legală de examinare și reexaminare a părții vătămate, raportul de constatare privind examinarea petelor cu aspect de sânge de pe obiectele examinate și de pe sol, procesele verbale de percheziție domiciliară și planșele foto cu obiectele vulnerante găsite de la locuințele inculpaților, procesul verbal privind conținutul interceptărilor și înregistrărilor telefonice ale inculpatului și suporturile magnetice, procesele verbale de confruntare între inculpați, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico - științifică poligraf asupra inculpatului, declarațiile inculpaților, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta penală deduse judecății - "tentativa la omor calificat" prevăzuta de art.20 raportat la art.174-art.175 lit.i) Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.a) Cod penal prin aceea că la data de 16.02.2009, in jurul orei 16,35, l-au lovit cu pumnii picioarele si o tesla, preponderent in zona capului si a membrelor inferioare pe partea vătămată in vârsta de 17 ani, provocându-i leziuni ce i-au pus viata in primejdie și rămânând cu infirmitate fizica permanenta, fiind îndeplinite și în acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală a necesității privării de libertate în continuare a inculpaților, se constată că, după scurgerea a 5 luni de arest preventiv, sunt date că ordinea publică este în continuare amenințată în cazul punerii în libertate a recurenților din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunile imputate acestora, de riscul exercitării de presiuni asupra părților vătămate și a martorilor care încă nu au fost audiați, motiv pentru care privarea lor de libertate este în continuare legitimă.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursurile declarat de inculpați sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, vor fi respinse, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, să fie obligați la plata sumei de 250 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile în sumă de câte 100 lei pentru av., avocat și avocat se vor plăti, conform art.189 cod procedură penală, "Protocolului" dintre /UNBR, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de inculpații, Gși - toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de 250 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile în sumă de câte 100 lei pentru avocat, avocat și avocat se vor plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -/Tehnored.gref.: /2 ex./28.08.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Lungu, Maria Uzună
