Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.741
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și al lui, născut la 29 august 1965, domiciliat în B, sector 3,-, -. 1,. 3,. 14, Cod poștal - împotriva sentinței penale nr. 319 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza art.461 alin.1 lit.a Cod procedură penală a fost admisă contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița privind pe condamnatul, anulându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.355/2008 din 13.10.2008, emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Totodată s-a constatat că, se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.53/2003 din 6.10.2006, emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.5541/2004 și s-a dispus reîncarcerarea condamnatului în baza acestui mandat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit condamnatul, pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, domnul avocat -, potrivit delegației nr.5465 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Atât apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - condamnat cât și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză cereri prealabile nu mai sunt de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul - condamnat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, în cauză nefiind aplicabile disp. art. 461 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.319 din 12.06.2009 a Tribunalului Dâmbovița nr. 319 în baza art.461 alin.1 lit.a Cod procedură penală a fost admisă contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița privind pe condamnatul, anulându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.355/2008 din 13.10.2008, emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Totodată s-a constatat că, se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.53/2003 din 6.10.2006, emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.5541/2004 și s-a dispus reîncarcerarea condamnatului în baza acestui mandat.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:
rin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr- din 9.02.2009, Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița condamnatul a formulat, în baza art.419 alin.2 Cod proc.pen. art.460 Cod proc.pen. și art.461 alin.1 lit.a Cod proc.pen. contestație la executare cu privire la sentința penală nr.263/6.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
S-a motivat în cerere că prin sentința nr.263/2008 a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuientul, iar în baza art.406 alin.1 Cod proc.pen. a fost anulată decizia penală nr.5741/5.10.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- și încheierea de îndreptare eroare materială din 6.05.2006, prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și partea civilă SC Târgoviște SA și au fost casate decizia penală nr.131/19.04.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI și sentința penală nr.38/2.02.2004 a Tribunalului Dâmbovița, iar în urma schimbării încadrării juridice din art.215 alin.1,3,4,5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.
De asemenea, s-a mai dispus anularea mandatului de executare nr.53/2006, emis de Tribunalul Dâmbovița și emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza dispozițiilor sentinței penale nr.263/2008, la data de 13.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.355/2008, având în vedere comunicarea de către Curtea de APEL PLOIEȘTIa extrasului deciziei penale nr.3053/2008 pronunțată de J, prin care se respingea ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul condamnat împotriva unei încheieri pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Astfel, la momentul emiterii mandatului, sentința nu era încă definitivă, împotriva acesteia fiind declarat apel atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cât și de către inculpat și partea civilă SC SA Târgoviște.
S-au atașat la dosarul cauzei o copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.355/2008 din 13.10.2008, emis de Tribunalul Dâmbovița, o copie de pe sentința penală nr.263/6.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, o copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 53/2003/02.02.2004 emis de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, o copie de pe sentința penală nr.38/2.02.2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.5541/2003, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive și un referat întocmit de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că potrivit art. 461 Cod proc.pen. contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În cauză, prin sentința penală nr. 38/2.02.2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 5541/2003, modificată prin decizia penală nr. 374/3.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și rămasă definitivă prin decizia penală nr.5741/5.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Împotriva acestei soluții condamnatul a formulat cerere de revizuire.
Prin sentința penală nr. 263/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- a fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnat, pedeapsa fiind redusă de la 10 ani la 1 an închisoare.
La data de 13.10.2008, pe numele condamnatului a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 355/2008, urmare primirii extrasului deciziei penale nr. 3053/29.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, deși sentința susmenționată nu era definitivă, fiind atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, inculpat și partea civilă.
Ulterior, prin decizia penală nr. 148/27.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.263/2008, și admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, desființându-se sentința penală, iar pe fond dispunându-se respingerea cererii de revizuire.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la acest moment nepronunțându-se o soluție definitivă în cauză.
Cum s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă, ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.355/2008, tribunalul a constatat că sunt incidente prevederile art.461 alin.1 lit.a
C.P.P.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicie și învederând că în opinia sa nu sunt aplicabile dispozițiile art. 461 lit. a Cod procedură penală.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Aspectele astfel reținute de Tribunalul Dâmbovița în sentința recurată cu privire la situația juridică a condamnatului este cât se poate de exactă.
Într-adevăr în ceea ce-l privește pe acest condamnat s-a pus în executare, prin intermediul mandatului de executare nr.355 din 13.10.2008 emis de către Tribunalul Dâmbovița, o hotărâre judecătorească - sentința penală nr.263 din 6.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița - care la momentul respectiv nu era definitivă, prin decizia penală nr. 148/27.11.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI respingându-se apelul declarat de condamnat la data de 21.05.2008 și admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la data de 14.05.2008, desființându-se sentința penală și respingându-se cererea de revizuire.
Prin decizia penală nr.2432 din 24.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul formulat de către condamnat împotriva deciziei date în apel, astfel că, practic, în prezent singurul mandat de executare valabil pe numele condamnatului este nr.53/2003 din data de 6.10.2006 emis de Tribunalul Dâmbovița și prin care persoana în cauză are de executat 10 ani închisoare.
Raportat la dispozițiile art. 461 alin.1 lit.a Cod procedură penală potrivit căruia contestația contra executării hotărârilor penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre car nu era definitivă, precum și la cele mai sus arătate, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, 29 august 1965, domiciliat în B, sr.-, nr.3,.3,.1,.3,.14, sector 3, împotriva sentinței penale nr.319/12 iunie 2009 a Tribunalului Dâmbovița
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red. /DC
2.ex./28.10.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
