Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, domiciliată în com., sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 37 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocat, care substituie pe avocat desemnat din oficiu și avocat ales, lipsă fiind reprezentanții părții vătămate intimate Banca Cooperatistă JIJIA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depus un memoriu de către inculpată și considerente de către partea vătămată intimată.
Instanța procedează la verificarea identității inculpatei recurente, care se legitimează cu seria - nr. -, CNP - -.
Se prezintă în instanță avocatul, care învederează că o substituie pe apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpata recurentă, respectiv, a depus delegație și a procedat la studierea cauzei, întrucât la dosar nu era depusă delegația apărătorului ales și solicită acordarea unui procent din onorariu, conform protocolului.
Întrebată fiind, inculpata recurentă arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală.
Apărătorul ales al inculpatei arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt chestiuni prealabile de solicitat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpată, precizează că a formulat recursul în temeiul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, apreciind că prin decizia penală nr. 37 din 24.02.2009 a Tribunalului Botoșanis -a admis în mod greșit apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 379 Judecătoriei Săveni și schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. a Cod procedură penală (care era avantajos inculpatei) în cel prev. de art. 10 lit.1Cod procedură penală, prin aceasta procedându-se la comiterea unei grave erori de fapt ce a avut drept consecință achitarea inculpatei pe un alt temei decât cel dispus de prima instanță.
Precizează că achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală presupune că aceasta a săvârșit fapta de delapidare care a fost reținută în sarcina sa. Ar fi fost ușor din partea ei să plătească amenda administrativă de 600 lei la care a obligat-o instanța de apel, însă datorită faptului că inculpata nu dorește să se facă dreptate, ci să se aplice legea, a declarat recurs împotriva deciziei din apel, pe care o consideră nelegală și netemeinică cu toate că s-a dispus achitarea ei.
Referindu-se la motivele de recurs invocate în scris, arată că în mod greșit instanța de apel a reținut în rejudecare săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de delapidare, conținutul juridic al infracțiunii care poate fi săvârșită doar sub forma celor trei acte materiale prevăzute de textul legal, respectiv însușire, traficare și folosire. Nu a găsit în considerentele instanței de apel modul de săvârșire a faptei, mai exact sub ce formă prevăzută de textul legal. Instanța arată că rezultă cu certitudine săvârșirea faptei respective, fără a indica însă, care sunt probele din care rezultă forma prevăzută de art. 2151Cod penal. Chiar dacă reține săvârșirea faptei de către inculpată, nu arată care este modalitatea concretă a laturii obiective - folosire, traficare sau însușire. Nici până în prezent nu s-a reușit să se stabilească care este acel procedeu al restaurării de date și aici intervine principiulin dubio pro reo, în sensul că orice dubiu cu privire la acele chitanțe și la modalitatea în care au fost "fabricate" profită inculpatei. De acea, nu întâmplător au solicitat audierea martorului - inginerul de la cooperativă, care a arătat clar la Judecătoria Săveni ce anume reprezintă procedeul restaurării de date dintr-un calculator (cum poate fi deschis un document cu o dată anterioară). La dosarul cauzei sunt două chitanțe cu același număr, cu ore diferite (una la 11,45 și alta la 12,15), emise în aceeași zi, ceea ce practic este imposibil, nu se pot emite două chitanțe cu același număr în aceeași zi dar la ore diferite.
Încă de la începutul urmăririi penale, cât și în fața judecății la instanța de fond și cea de apel, Banca Cooperatistă Jijia a arătat că în patrimoniul sucursalei de la nu s-a semnalat niciodată producerea vreunei pagube. Ori, este de neconceput a se reține infracțiunea de delapidare, care este o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului unei persoane juridice fără să se rețină o pagubă. Ca atare, banca a susținut de la început că nu s-a înregistrat în gestiunea societății niciun fel de prejudiciu și niciun fel de pagubă. A reținut instanța de apel că în eventualitatea în care banca va descoperi în viitor printr-un inventar foarte bine făcut sau printr-o capitalizare a veniturilor și a cheltuielilor o pagubă va avea posibilitatea de a se îndrepta împotriva inculpatei. Din punctul său de vedere infracțiunea de delapidare nu este o infracțiune de pericol, ci o infracțiune de rezultat, respectiv crearea unui prejudiciu cert în dauna societății. În speță, nu există acest prejudiciu și nici martorele și (care se spune că ar fi fost beneficiarele acelui împrumut) nu au făcut vreo plângere penală împotriva inculpatei în sensul că le-ar fi dispărut anumite sume de bani sau banca nu ar fi operat acele plăți cu titlu de rate făcute de către martora. Așadar, practic instanța reține o posibilitate, adică dacă banca va găsi în viitor o pagubă să se îndrepte împotriva inculpatei. Urmarea imediată a infracțiunii de delapidare, prin cele trei moduri presupune crearea prejudiciului cert în dauna societății. Din înscrisurile depuse de bancă, inclusiv cel pentru termenul de azi, rezultă că nu s-a înregistrat vreo pagubă în patrimoniul societății. Apreciază că în mod greșit instanța de apel a admis apelul și a dispus achitarea inculpatei pe temeiul prev. de art. 10 lit.1Cod procedură penală, care presupune săvârșirea acelei fapte, cât timp instanța de la Sar eținut prin probe că nu există fapta de delapidare.
Față de cele ce mai sus, solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Botoșani și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, apreciind că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că hotărârea instanței de apel prin care s-a făcut aplicarea disp. art.10 lit.1Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de delapidare săvârșirea de către inculpată este legală și temeinică. Inițial, s-a dispus de către organul de urmărire penală aplicarea art. 181Cod penal față de inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpata a formulat plângere împotriva actelor procurorului, iar instanța a admis și a reținut cauza spre judecare, considerând că nu poate fi vorba despre săvârșirea vreunei fapte în cauză, lucru contrazis de către instanța de apel la soluționarea apelului procurorului, când s-a schimbat temeiul achitării. Inculpata a susținut în mod constant că nu se face vinovată de săvârșirea acestei fapte care a fost descoperită la reclamația numitei care a fost audiată în cauză în calitate de martor. Aceasta a contactat un credit de la de Credit Jijia, i s-a stabilit o eșalonare a plății ratelor, iar la data de 06 ianuarie 2006 când s-a prezentat la cooperativă pentru a achita rata de 150 lei a înmânat această sumă de bani numitei care era de serviciu la acea dată, aceasta i-a întocmit și î-a înmânat chitanța nr. 11, ca ulterior, numita să constate că această sumă de bani cu titlu de a creditului nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, ea figurând ca fiind dată în debit cu suma de 150 lei. Chiar martora a sesizat organele de urmărire penală cu această faptă.
Prin urmare, în susținerea vinovăției inculpatei solicită a se avea în vedere în primul rând declarația martorei, care nu poate fi în eroare cu privire la persoana la care i-a predat suma de bani pentru că nu avea niciun interes să declare că a predat suma de bani numitei, iar în realitate să o fi predat altei persoane. Deci această declarație este echivocă, nu creează niciun dubiu cu privire la persoana căreia i-a fost predată suma de bani. În susținerea declarației martorei se află și concluziile atât ale raportului de constatare tehnico-științifică, cât și concluziile raportului de expertiză tehnico-științifică ce a fost întocmit la I și a vizat chitanța de foaie de depunere din 06 ianuarie 2006, iar concluziile sunt următoarele: "semnătura din cuprinsul chitanței aparțin numitei la rubrica "casier", iar la rubrica "depunător" semnătura aparține numitei. Așadar, aceste concluzii întăresc declarația și plângerea inițială formulată de către martora, în sensul că persoana căreia i-a înmânat acea sumă de bani cu titlu de la credit este numita. În mod corect de Credit susține că nu are pagubă în gestiune, atâta vreme cât suma de bani a fost remisă de către martoră direct inculpatei și nu a intrat în contabilitatea cooperativei. Prin urmare, paguba inițială s-a cauzat martorei, care figurează ca restantă la credit cu rata de 150 lei.
Consideră că soluția de aplicare a art. 181Cod penal este corectă și justă, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată care și-a însușit suma de bani și a folosit-o, chitanța nefiind înregistrată în contabilitatea cooperativei. De altfel, inculpata a îndeplinit și rolul de casieră potrivit contractului de muncă și fișei postului.
În replică, apărătorul inculpatei arată că era obligația organului de urmărire penală să arate modalitatea în care banii au fost însușiți și nu să fie trimisă în judecată doar pe o simplă presupunere. Precizează că nu sunt probe din care să rezulte că inculpata și-a însușit această sumă. Mai mult decât atât, consideră că în cazul în care banca ar fi descoperit această pagubă ar fi început executarea silită împotriva numitei. Cu titlu informativ, arată că la ora actuală atât martora, cât și sunt trimise în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni pentru delapidare și complicitate la delapidare.
Având ultimul cuvânt, inculpata arată că nu a săvârșit fapta pentru care este trimisă în judecată, aspect ce reiese din raportul de expertiză existent la dosar. Precizează că în momentul în care i s-a desfăcut contractul de muncă doamnei, ea a fost avertizată că va avea o problemă cu o chitanță emisă. Mai arată că nu a avut cunoștință de existența acestei chitanțe și că această ilegalitate nu a fost săvârșită de către ea, putându-se observa în acest sens diferența dintre semnătura reală a sa și celelalte chitanțe care au fost emise într-adevăr de ea.
În concluzie, precizează că nu a încasat rata de la martora, nu a eliberat chitanța cu nr. 11 și nu are nicio implicare în comiterea acestei fapte.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la organele de poliție la data de 21 iulie 2005, numita a sesizat săvârșirea de către învinuita - contabilă la de Credit Jijia - Punctul de lucru, a infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 2151alin. 1 Cod penal.
În motivarea plângerii, s-a arătat că învinuita nu a înregistrat în registrul de casă o chitanță privind suma de 150 lei, pe care petenta a depus-o ca la un contract de credit, rămânând astfel restantă la împrumut.
Prin Ordonanța din 25 mai 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, în dosarul nr. 668/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 600 lei amendă.
În motivarea Ordonanței, se reține cuantumul relativ mic al prejudiciului, faptul că învinuita nu are antecedente penale, iar prin fapta sa a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Plângerea petentei împotriva celor dispuse de către procuror a fost respinsă prin Ordonanța din 25 iulie 2007 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
La data de 22 august 2007, petenta s-a adresat cu o plângere instanței în baza art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, solicitând desființarea ordonanțelor parchetului, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de delapidare și că nu o cunoaște pe numita, de la care nu a încasat nici o și nici nu i-a eliberat vreo chitanță.
Investită cu soluționarea plângerii, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 253 din 22 octombrie 2007, admis plângerea formulată în temeiul art. 2781Cod procedură penală, de petenta - domiciliată în satul și comuna, județul
A fost desființată Ordonanța nr. 668/P/25 mai 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, precum și Ordonanța de respingere a plângerii nr. 1229/II/2 din 25 iulie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalului Botoșani și a fost reținută cauza spre judecare.
În baza art. 11 pct.2 lit.a - art.10lit. d Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 2151alin. 1 Cod penal, de delapidare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, petenta avea calitatea de șef punct de lucru și că gestiunea era ținută de numita, astfel încât nu intra în atribuțiile sale de serviciu încasarea vreunei sume de bani și înregistrarea chitanțelor în registrul de casă, motiv pentru care, a desființat Ordonanța parchetului, a reținut cauza spre judecare și a achitat-o pe petentă în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, care a criticat sentința pentru nelegalitate, întrucât judecătorul care a dat soluția devenise incompatibil prin admiterea plângerii formulate în baza art. 2781alin. 1 Cod procedură penală.
Găsind recursul ca întemeiat, Tribunalul Botoșani, prin decizia penală nr. 99 din 13 mai 2008, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, a desființat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a fi judecată în complet legal constituit.
Reinvestită cu soluționarea cauzei Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 379 din 23 octombrie 2008, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.2151alin. 1 Cod penal, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 31 iulie 2005, martora, a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că inculpata, contabilă la de Credit Jijia - Punct de lucru, nu a menționat în registrul de casă o chitanță privind suma de 150 lei, pe care a depus-o ca la un contract de credit.
Martora, angajată a Cooperativei de credit Jijia, în funcția de casier la Punct de lucru până la data de 15 august 2006, când a fost destituită, a declarat că, la solicitarea martorei, la începutul lunii iulie 2006, efectuat o verificare a creditului contractat de aceasta, ocazie cu care a constatat că nu a fost înregistrată o foaie de depunere, respectiv cea cu nr. 11 din 06 ianuarie 2006, iar în ziua când a fost emisă foaia, la punctul de lucru se afla doar inculpata.
Inculpata nu a recunoscut că ar fi încasat vreo sumă de bani și că ar fi eliberat vreo chitanță, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei expertize grafologice prin care s-a concluzionat că semnătura de la rubrica "casier" de pe foaia de depunere nr. 11 din 06 ianuarie 2006, fost executată de către inculpată.
Cu adresa nr. 2460 din 30 noiembrie 2006, de Credit Jijia a comunicat că, în urma controlului efectuat în anul 2006, nu s-a stabilit că inculpata ar avea vreo lipsă în gestiune iar, pe de altă parte, la Punctul de lucru, gestiunea a fost ținută de martora și nu de inculpată, care avea calitatea de șef punct de lucru.
Prima instanță a reținut că infracțiunea de delapidare, fiind o faptă îndreptată împotriva patrimoniului nu este de conceput fără producerea unei pagube, pagubă care nu s-a înregistrat la Punctul de lucru, condus de către inculpată. Pe de altă parte, nu a rezultat din probe că martora, s-ar fi prezentat în ziua de 06 ianuarie 2006 la Punctul de lucru, în vederea achitării ratei la contractul de credit, iar chitanța emisă pe numele acesteia, având același număr cu cea emisă pe numele martorului, a fost creată, probabil, prin procedeul restaurării bazei de date, descris de.
În ceea ce privește semnătura de pe chitanța emisă pe numele martorei, deși din constatarea tehnico-științifică reiese că ar aparține inculpatei, prima instanță a apreciat că este vizibil că această semnătură este diferită de celelalte semnături aparținând inculpatei.
În concluzie, prima instanță a apreciat că infracțiunea de delapidare nu există în materialitatea sa, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, criticând-o pentru nelegalitate întrucât, din probele administrate a rezultat că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care i s-a aplicat o sancțiune administrativă, că a încasat suma de 150 lei, a eliberat chitanța dar nu a înregistrat această chitanță și nici nu a depus suma de bani în casierie. Având în vedere certitudinea dată de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafologică, din care rezultă efectuarea operațiunii de încasare a sumei de bani de către inculpata, nu se putea dispune achitarea acesteia pe motiv că fapta nu există.
Prin decizia penală nr. 37 din data de 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a desființat hotărârea atacată și în rejudecare, s-a schimbat temeiul achitării inculpatei din art. 10 lit. a în art. 10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal.
În temeiul art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă de 600 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din declarația martorei (fila 22 dosar fond) rezultă că, în ziua de 06 ianuarie 2006, s-a prezentat la Punctul de lucru, unde a plătit o de 150 lei în contul unui credit primit în cursul anului 2005 de la de credit, banii fiind încasați de către inculpata. Aceasta a eliberat foaia de depunere nr. 11 din 06 ianuarie 2006, înscris pe care martora și-a recunoscut semnătura și cu privire la care inculpata susține că nu este semnată de către ea (fila 33 dosar urmărire penală nr. 668/P/2006).
Susținerile acestei martore, în sensul că suma a fost încasată de către inculpată sunt confirmate și de către martora, casiera punctului de lucru și care a precizat că, în ziua de 06 ianuarie 2006, fost plecată în comuna Mihălășeni. Această martora a mai precizat că, în lipsa ei de la serviciu, încasarea ratelor de credit era făcută în mod curent de către inculpata (fila 23 dosar fond).
Întrucât, în timpul audierilor la urmărirea penală (filele 8-11 dosar urmărire penală), inculpata a negat că ar fi încasat vreo sumă de bani și că ar fi eliberat vreo chitanță pe numele martorei, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice pentru a se stabili dacă semnăturile de la rubricile "casier" de pe chitanța nr. 269 din 01 noiembrie 2005, de pe foaia de depunere nr. 11 din 06 ianuarie 2006, și de pe foaia de depunere nr. 4363 din 17 octombrie 2005, au fost executate de către una din cele trei persoane ale căror semnături model de comparație au fost puse la dispoziție, respectiv, și și dacă, semnăturile de la rubricile "depunător" de pe cele două foi de depunere au fost executate de către una și aceeași persoană.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 20 octombrie 2006, al serviciului Criminalistic din cadrul B (filele 21-28 dosar urmărire penală) rezultă că semnăturile de la rubricile casier de pe chitanța nr. 269 din 01 noiembrie 2005, de pe foaia de depunere nr. 11 din 06 ianuarie 2006 și de pe foaia de depunere din 17 octombrie 2005, au fost executate de către, iar semnăturile de la rubriciledepunătorde pe cele două foi de depunere au fost executate de către martora.
Inculpata a contestat concluziile raportului, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice
Prin raportul nr. 63 din 23 aprilie 2007 (filele 13-16 dosar urmărire penală), se confirmă concluziile raportului anterior, în sensul că semnăturile de la rubricile casier de pe cele două foi de depunere și de pe chitanța menționată mai sus, au fost executate de către numita iar semnăturile de la rubricile depunător pe cele două foi de depunere au fost executate de către numita.
Din cele două lucrări științifice rezultă, fără nici un dubiu, că inculpata a încasat de la martora rata de 150 lei, semnând în acest sens, la rubrica casier foaia de depunere nr. 11 din 06 ianuarie 2006, fiind înlăturată astfel orice confuzie sau greșeală de calculator la care se referă martorul (fila 40 dosar fond).
În acest context, tribunalul a reținut ca total neavenită aprecierea primei instanțe în sensul că "este vizibil că semnătura de la rubricacasierde pe foaia de depunere emisă martorei este diferită de celelalte semnături aparținând inculpatei" întrucât aprecierile subiective ale completului de judecată nu au nici o relevanță în raport cu concluziile a două lucrări de specialitate efectuate de experți grafologi.
Mai reține tribunalul că inculpata era nu numai gestionara de fapt a punctului de lucru, după cum au și declarat martorii și, dar chiar actul său de încadrare îi conferea și atribuțiuni de casier, atribuțiuni pe care și le-a menținut și după încadrarea unui nou casier în persoana lui.
Ținând cont de împrejurările în care fapta a fost comisă, de cuantumul redus al prejudiciului, precum și de persoana inculpatei care nu are antecedente penale, tribunalul a apreciat că fapta comisă de către aceasta este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind adusă o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, inculpata arată că este nevinovată. Infracțiunea de delapidare este o infracțiune contra patrimoniului unei persoane, săvârșirea acesteia presupunea crearea unei pagube, a unui prejudiciu, ori partea vătămată nu a reclamat niciun prejudiciu. Mai susține că instanța de apel nu a arătat în mod concret care sunt probele care conturează elementul material al laturii obiective, mai precis nu se arată sub ce formă a săvârșit fapta. Nu s-a probat în vreun fel că suma încasată de ea ar fi fost folosită, însușită sau traficată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 31.07.2005 organul de cercetare penală au fost sesizate prin plângere de către numita despre faptul că inculpata, contabilă la de Credit JIJIA - punctul de lucru nu a înregistrat în registrul de casă o chitanță de 150 lei pe care a depus-o ca la un contract de credit.
Martora, angajată la aceeași instituție pe funcția de casieră, a declarat că la începutul anului 2006 efectuat la solicitarea numitei o verificare a creditului contractat, constatând că nu a fost înregistrată o foaie de depunere, respectiv nr. 11 din 06.01.2006, dată la care la punctul de lucru se afla doar inculpata.
Inculpata nu a recunoscut fapta, susținând în mod constant că nu a încasat de la martora rata, iar chitanța mai sus menționată nu a fost semnată de ea.
Martorul ( 40 dosar), informatician la Banca Cooperatistă, a declarat că în ziua de 02 ianuarie 2006 făcut închiderea anului financiar 2005, ceea ce a implicat și transportul calculatoarelor la centru, însă nu a constatat vreo problemă la punctul de lucru. Ca urmare a solicitării de a identifica un document datat la 06.01.2006, respectiv o chitanță înregistrată sub nr. 11 la ora 11:44, a concluzionat că acest înscris este fals datorită folosirii procedeului restaurării datelor anterioare și care în perioada 1 - 6 ianuarie 2006 fost folosit de două ori.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 20 octombrie 2006 al Serviciului Criminalistic din cadrul rezultă că semnăturile de la rubricile casier de pe chitanța nr. 269/01.11.2005, de pe foaia de depunere nr. 11/06.01.2006 și de pe foaia de depunere din 17.10.2005 au fost executate de către, iar semnăturile de la rubricile depunător de pe cele două foi de depunere au fost executate de către martora. Aceste concluzii au fost confirmate de raportul nr. 63/23.04.2007 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistice
Față de susținerile constante ale inculpatei, în sensul că semnăturile nu au fost efectuate de ea, curtea apreciază că cercetarea judecătorească nu este completă în cauză, impunându-se efectuarea unei contraexpertize criminalistice grafice a înscrisurilor în litigiu de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B pentru a înlătura orice îndoială cu privire la persoana care a efectuat scrierea și semnăturile respective.
Așadar, curtea, constatând că în speță este dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, va admite recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa în totalitate atât decizia penală cât și sentința penal, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus menționate.
Va menține actele și lucrările efectuate în cauză până la data de 29.09.2008 inclusiv, precum și actele de cercetare judecătorească efectuate la termenul de judecată din data de 20.10.2008.
Va dispune efectuarea unei contraexpertize criminalistice grafice a înscrisurilor în litigiu de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, plata lucrării urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, a căror obiectivele se vor stabili la termenul fixat.
Va stabili termen de judecată la data de 29 aprilie 2009, pentru când se vor cita părțile.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata, fiica lui G și, născută la 30.09.1961 în localitatea, județul B, CNP - -, domiciliată în satul și comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 37A din data de 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr. 379 din data de 23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosar nr- și reține cauza spre rejudecare.
Menține actele și lucrările efectuate în cauză până la data de 29.09.2008 inclusiv, precum și actele de cercetare judecătorească efectuate la termenul de judecată din data de 20.10.2008.
Dispune efectuarea unei contraexpertize criminalistice grafice a înscrisurilor în litigiu de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, plata lucrării urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Obiectivele expertizei se vor stabili la termenul fixat.
Stabilește termen de judecată pentru data de 29.04.2009, pentru când se vor cita părțile.
Adresă Barou S pentru desemnare avocat oficiu inculpată.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 70 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpată se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./16.04.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Samoilă Viorica, Andronic Tatiana
