Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 70/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 146 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, prezentă partea vătămată, nereprezentate părțile civile intimate Spitalul Clinic Județean de Urgență T și Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și condamnarea inculpatului la o pedeapsă minimă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât inculpatul s-a aflat într-o stare de tulburare determinată de comportamentul agresiv al părții vătămate și pe de altă parte, nu are antecedente penale și a avut un comportament sincer, recunoscându-și fapta.
Partea vătămată solicită respingerea recursului arătând că pedeapsa este prea mică în raport cu urmările vătămării și nu a avut conflicte cu inculpatul.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă în cuantum minim, iar acțiunea sa a avut drept o urmare gravă, cauzând o infirmitate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.108 din 30.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Oravița, în baza art.182 al.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la 2 (doi) ani închisoare, iar pe perioada prevăzută de art.71 Cod penal, inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art.64 "a, b" Cod penal.
A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T la plata sumei de 1.484,15 lei cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, cu dobânzile aferente de la data prezentei până la achitare.
A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins, ca nefondată, cererea pentru acordare rentă viageră, formulată de partea civilă.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat o tip baseball aflată în camera de corpuri delicte a Poliției
A fost obligat inculpatul către partea civilă la 300 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
A fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 660 lei - costul expertizărilor IML în cursul judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din probele administrate în ambele faze procesuale, a reținut că părțile, făcând parte din grupuri cu frecvente activități antisociale adversare, plănuind o confruntare directă pe fondul unor violențe preexistente, la data de 9.11.2006 orele 14,00, s-au întâlnit, mai precis grupul inculpatului a venit cu două mașini, căutând prin Zona din O, grupul advers. La vederea mașinilor, o parte din membrii grupului advers au fugit printre blocuri, fiind urmăriți de câțiva membri din grupul inculpatului. Printre cei care au rămas pe loc, se număra și partea vătămată, către care inculpatul s-a îndreptat, și, pe la spate, fără ca partea vătămată să se poată feri, i-a aplicat o lovitură extrem de puternică în cap, cu o tip baseball, care s-a rupt cu această ocazie. Au intervenit cei câțiva tovarăși ai părții vătămate, rămași la fața locului, împiedicând partea vătămată să-și înghită limba, și asigurând transportarea acestuia la spital.
Urmare agresiunii, s-a constatat existența mai multor leziuni, printre care o înfundare craniană cu lipsă substanță osoasă, apreciindu-se inițial, prin nr.937 din 2006 Reșița, necesitatea a 40 zile îngrijiri medicale, ulterior, la 15.11.2006, IML T s-au apreciat 35 zile îngrijiri medicale, că viața victimei nu a fost pusă în pericol, dar este necesară revizuirea cazului din punct de vedere neurologic, pentru ca, la 23.02.2007, cu nr.523, IML T prin raport de nouă expertiză, a constatat lipsă substanță osoasă temporo-parietală dreaptă de circa 6/1 cm. a menținut concluzia că viața nu a fost pusă în pericol, iar perioada de 35-40 zile îngrijiri medicale a fost corect apreciată.
În fața instanței de fond, la cererea părții vătămate, motivat, instanța a încuviințat reexpertizarea părții vătămate, la Institutul Medico Legal Minovici B, care după multiple reexaminări și susținută corespondență, comunică concluzia clară, conform căreia, partea vătămată prezintă infirmitate fizică permanentă, în urma agresiunii suferite, prin lipsa de substanță osoasă craniană, lipsă ce nu poate fi înlăturată. S-a specificat, la insistențele instanței, concluzia că, orice lipsă de substanță osoasă craniană, mai mare de 2 cm. constituie infirmitate indiferent de localizarea exactă a acesteia, ori de instalarea sau nu de complicații ulterioare. Ultima precizare, legat de concluzia mai sus arătată, se referă la o suprafață de minimum 2 cm2, se specifică faptul că infirmitatea nu poate fi înlăturată sau remediată prin intervenții de specialitate (protezare ori alte procedee). Lucrările medico-legale au fost evaluate la 660 lei, ce vor intra în cheltuielile judiciare avansate de stat.
La data de 2.06.2008, funcție de ultimele concluzii ale Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Minovici B, instanța, cu ascultarea părților, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului, din art.181 al.1 Cod penal, în vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 Cod penal, acordând termen, potrivit dispozițiilor procedurale, inculpatului, reprezentat de, în vederea pregătirii unei eventuale alte apărări, funcție de noua încadrare. În continuare, inculpatul a rămas pe aceeași poziție, adoptată cu ocazia audierii la instanță, nepropunând probe noi, funcție de noua încadrare.
S-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 al.2 Cod penal, și funcție de condițiile concrete în care s-au derulat cele descrise, instanța de fond a considerat că pedeapsa minimă de 2 ani închisoare, însă cu executare prin privare de libertate, constituie o sancțiune echilibrată pentru fenomenul antisocial judecat.
S-au avut în vedere gravitatea deosebită a faptei, lipsa oricărei preocupări pentru soarta victimei în momentul lovirii cu un corp periculos, direct în cap și pe la spate, și faptul că inculpatul provenea dintr-un grup organizat, iar pe de altă parte, vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că o anume culpă o deține și partea vătămată, care nu avea ce căuta într-un grup cu asemenea orientări, de notorietate la nivelul localității.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, la 1.484,15 lei, cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, cu dobânzile aferente, de la data sentinței, până la achitare.
Pe latură civilă, prima instanță a constatat că nu s-au dovedit cheltuieli efectuate de către partea vătămată la unitățile sanitare, transport, etc. aceasta axându-se doar pe daune morale, cu privire la care, având în vedere criteriile ce au stat la baza individualizării pedepsei, ca și solicitările inițiale ale părții vătămate, menționate în rechizitoriu, s-a apreciat ca și cuantum că suma de 15.000 lei este suficientă pentru a asigura un anume echilibru în ce privește viața socială a părții vătămate, o anume compensare față de traumele prin care a trecut ca și o oarecare sancțiune pentru inculpat, în ce privește lezarea imaginii părții vătămate. Cum partea vătămată nu s-a cramponat de eventualele sume cheltuite dea-lungul contactelor cu unitățile sanitare, s-a apreciat că doar ca și daune morale, suma solicitată la fond de 50.000 lei, este totuși exagerată.
Cât privește cererea enunțată în fond, de apărătorul părții vătămate, privind asigurarea de către inculpat a unei rente viagere, prima instanță a constatat că nu există nici o probă care să justifice acordarea unei asemenea rente, rolul acesteia fiind de a compensa niște venituri pe care cel îndreptățit la ea nu le poate realiza, pe fonul stării sale de nevoie, instanța nereținând în ce privește partea vătămată, niciuna din aceste situații.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată a criticat sentința atacată în latură penală, solicitând aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului, deoarece în urma "loviturii primite" a rămas cu o infirmitate pe toată durata vieții.
Cererea de apel a inculpatului nu a fost motivată în scris.
La dosarul cauzei nu s-au solicitat și depus probe noi, în sensul disp. art.378 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 146 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp.art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.108 din 30 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr-.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel, cât și din oficiu,sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, Tribunalul C-S a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și sub aspectul laturii civile.
Instanța de apel a apreciat că, conform probelor existente la dosarul cauzei, s-a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată, întrucât l-a lovit pe acesta cu o de baseball în cap, agresiune în urma căreia a rămas cu o infirmitate fizică permanentă (lipsă de substanță osoasă craniană).
Pentru această faptă inculpatul a fost sancționat cu o pedeapsă privativă de liberate de 2 ani închisoare.
Tribunalul a constatat că față de limitele de pedeapsă prevăzute de infracțiunea săvârșită (2-10 ani), de gradul de pericol social al faptei săvârșite (faptă violentă, ce a avut ca rezultat o infirmitate permanentă), de persoana infractorului (care nu are antecedente penale și este tânăr, dar care provine dintr-u grup organizat agresiv), pedeapsa aplicată de instanța de fond este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni, neimpunându-se, deci, reducerea acesteia și nici schimbarea modalității de executare.
Referitor la neacordarea eficienței juridice, de către instanța de fond, a circumstanțelor atenuante, s-a apreciat de către instanța de apel că această afirmație este nefondată, instanța de fond având în vedere acest aspect, sens în care s-a și orientat la pedeapsa minimă prevăzută de lege, simplul fapt al lipsei antecedentelor penale și vârsta tânără a inculpatului nefiind în măsură să conducă în mod automat la reducerea pedepsei sub limitele legale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a considerat că în mod corect au fost apreciate daunele morale acordate părții vătămate, care în mod incontestabil a fost supusă unei suferințe fizice și psihice ca urmare a agresiuni suportate din partea inculpatului, dreptul său la sănătate, integritate corporală și psihică fiind indubitabil afectate.
Pentru considerentele de mai sus și având în vedre și "culpa" părții vătămate, tribunalul a respins ca nefondate, apelurile declarate în cauză, conform disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr.146 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege. Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând cauza în raport cu motivele invocate,precum și din oficiu conform prevederilor art. 38510al 21,curtea constata ca decizia recurată și sentința instanței de fond sunt nelegale in ceea ce privește pedepsele accesorii.
Astfel, admițând recursul potrivit art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal, curtea va casa decizia recurată si sentința penala nr.108/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oravița, și, rejudecând cauza va înlăturat interzicerea exercitării dreptului de a alege,prevăzut de art.64 lit.a teza I,menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
La stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr.2 din 6.10.2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de alege se încalcă prev. art.3 al Protocolului nr.1 din CEDO.
Prin urmare, din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane
Aceasta decizie nu se aplică automat,ci numai dacă instanța constată că, in raport cu gravitatea infracțiunii comise,interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității. În cauza, fața de infracțiunea comisă, vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 al. 2.Cod Penal, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Potrivit art.192 al.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției in contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 146 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, casează decizia recurată și sentința penală nr. 108/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oravița și, rejudecând cauza înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I și Cod Penal menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./03.02.2009
Dact 2.ex./04.02.2009
Prima inst. - Judecătoria Oravița - jud.
Instanța de apel - Tribunalul C-S - jud.,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
