Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 830
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.05.1977 domiciliat în nr.570, județul P împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a admis apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.129/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
S-a desființat în parte, în latură penală sentința, în sensul că s-a înlăturat aplicarea pedepselor accesorii și complementare prev. de art. 64 lit. a teza I-a privind dreptul de a alege, menținându-se în rest dispozițiile sentinței apelate.
Prin sentința penală nr.129/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.2151alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 09.05.1977 în comuna de Târg, județul P, CNP -, cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, domiciliat în comuna, sat nr. 570, județul P, la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată (faptă din 01.07-31.09.2005).
În temeiul disp. art. 65 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 2151al. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza disp. art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte din 01.07.-31.09.2005).
Conform art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2935 din 15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pedeapsă care s-a descontopit în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;
- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, art. 35 al. 1 Cod penal au fost contopite pedepsele de 10 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 3 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, pe o durată de 3 (trei) ani.
Conform disp. art.71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal.
Prin aceeași sentință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 202.669,12 lei către partea civilă SC SRL de, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost, totodată, anulate înscrisurile falsificate (filele 180-188, 205, 213-236, 238-242, 247-249, 253-255, 259-265, 267-272, 275-278, 284, 287-289, 291-293, 304-308, 311, 339-342).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul - inculpat, pentru care se prezintă apărător ales, doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr. 46/28.10.2009 precum și intimata parte civilă SC" " SRL de.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu s-au depus relațiile solicitate de la SC SRL prin încheierea de la termenul precedent pentru a se stabili situația prejudiciului creat în cauză și a se dovedi că s-a început încasarea sumelor restante.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că în lipsa relațiilor solicitate SC SRL, solicită amânarea cauzei și revenirea cu adresă la societate pentru comunicarea acestora.
Curtea, constatând că față de înscrisurile depuse la dosar, respectiv cererea înregistrată sub nr.76/06.10.2009 semnată de administratorul SC SRL de și relațiile solicitate de instanță prin adresa nr- din 29.10.2009 ce sunt concludente în vederea stabilirii responsabilității penale și a legalității și temeiniciei hotărârilor atacate.
Având în vedere faptul că deși s-au acordat două termene de judecată pentru comunicarea relațiilor, nu s-a dat curs solicitării, Curtea constată abaterea prev. de art. 198 al. 4 lit. d Cod proc. penală și aplică amenda de 1.000 lei pentru tergiversarea soluționării cauzei.
În acest sens, se dispune efectuarea unei adrese către partea civilă SC SRL de pentru a se comunica numele persoanei vinovate de neaducerea la îndeplinire a dispoziției instanței de a comunica relațiile solicitate, precum și efectuarea de verificări pentru comunicarea relațiilor și a motivelor pentru care nu s-a dat curs solicitării instanței.
Se amână judecata cauzei la data de 11 decembrie 2009 1 pentru când se va comunica dispozitivul încheierii în vederea exercitării căii de atac împotriva încheierii de amendare.
Curtea, constatând că până la terminarea ședinței de judecată, reprezentantul părții civile SC SRL și contabilul acesteia, s-au prezentat în instanță, dispune reluarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns reprezentantul intimatei părți civile SC SRL de, administrator și contabil, lipsă fiind recurentul inculpat.
Administrator având cuvântul în calitate de reprezentant al intimatei părți civile SC SRL de arată că adresa depusă la dosar nu este emisă de SC SRL și cercetând numărul de înregistrare al acesteia bănuiește că este scris de către recurentul. În ce privește încasarea sumelor restante arată că acest lucru nu s-a întâmplat.
De asemenea, arată că își menține poziția procesuală adoptată la instanța de fond și de apel.
Precizează că relațiile solicitate prin încheierea de la termenul precedent le poate depune astăzi, urmând a redacta cererea dar întrucât nu are ștampila societății asupra sa, solicită să depună înscrisul până la sfârșitul ședinței.
Curtea, față de situația învederată de reprezentantul SC SRL de, lasă cauza la a treia strigare la orele 14.00 pentru depunerea relațiilor solicitate și pentru a se lua legătura cu apărătorul ales al recurentului inculpat, doamna avocat din Baroul Prahova, pentru prezentarea în instanță.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator în calitate de reprezentant al intimatei părți civile SC SRL de și contabil de la aceeași societate, lipsă fiind recurentul inculpat, pentru care se prezintă apărător ales, doamna avocat, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.46/28.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Administrator în calitate de reprezentant al SC SRL prezintă instanței adresa nr. 462/19.11.2009 semnată și ștampilată.
Curtea, ia act de depunerea înscrisului solicitat reprezentantului SC SRL, din care rezultă că adresa nr. 76/06.10.2009 aflată la dosar, nu este emisă de SC SRL, situația prezentată în acest înscris nu este reală, societatea neîncasând nicio sumă restantă. Cuantumul prejudiciului este cel stabilit prin raportul de expertiză contabilă.
Administrator având cuvântul în calitate de reprezentant al SC SRL, aduce la cunoștința instanței faptul că nu retrage plângerea penală formulată împotriva recurentului inculpat și nici pretențiile civile față de acesta.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Administrator având cuvântul în calitate de reprezentant al SC SRL arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.74 din data de 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 129/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, pe care le consideră ca fiind nelegale și netemeinice.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal, reținându-se că acesta a creat un prejudiciu de peste 200.000 RON. Acesta a fost salariat la SC SRL, având contract individual de muncă, ca agent de vânzări.
În declarațiile date recurentul inculpat a arătat că nu a îndeplinit funcția de gestionar și incorect în sarcina sa s-a reținut infracțiunea de delapidare. Tribunalul Prahovaa reținut că recurentul inculpat a fost gestionar de fapt.
În astfel de situații trebuia să se respecte Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, răspunderea și constituirea garanțiilor gestionare. Potrivit art. 4 din această lege, nicio persoană nu poate fi angajată ca gestionar fără a se solicita relații privind antecedentele penale. Recurentul inculpat a fost angajat fără a se solicita relații privind antecedentele penale.
Legea prevede că nicio persoană nu poate ocupa funcția de gestionar dacă are antecedente penale, precizând în anexa 1 și infracțiunea de delapidare. La dosarul de urmărire penală există sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care recurentul inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de fals și delapidare.
Consideră că încheierea contractului individual de muncă realizându-se cu încălcarea dispozițiilor exprese ale legii speciale, acesta este un contract lovit de nulitate absolută deoarece a încălcat dispozițiile exprese ale legii.
La art. 28 și 30 lit. e din Legea nr.22/1969 se reține că persoanele care se fac vinovate pentru angajarea nelegală a gestionarilor, răspund în totalitate, în solidar cu acestea pentru prejudiciile create.
Plângerea penală formulată de partea civilă a fost înaintată în urma inventarului făcut la gestiunea de cuie și sârmă. Pentru efectuarea inventarierii gestiunii există Ordinul nr.1753/22.11.2004 emis de Ministerul Finanțelor, în vigoare la data când a fost făcută inventarierea.
Acesta are dispoziții exprese privind comisia de inventariere care este numită de administratorul societății.
În cauza de față comisia de inventariere a fost formată din administrator, consilier juridic, contabil și gestionar. Administratorul societății nu avea voie să facă parte din comisia de inventariere, la fel și gestionarul.
Administratorul societății face evaluarea inventarierii în urma avizului dar de compartimentul juridic și de contabilul societății. Contabilul care ține evidența gestiunii nu poate să facă inventarierea. Inventarierea dispusă nu s-a făcut conform actelor normative în vigoare.
În sarcina inculpatului s-a reținut de către instanța de fond și de apel că ar fi emis un număr de 63 de facturi fiscale. Acest lucru este eronat, întrucât facturile sunt emise de gestionarul, de contabila și de recurentul inculpat.
Recurentul inculpat nu a emis în totalitate facturile. O parte din ele sunt semnate și ștampilate de beneficiar, ceea ce înseamnă că aceste societăți și-au însușit factura respectivă.
Ordonanța nr.5/2001 prevede că beneficiarii care au facturi semnate și ștampilate, sunt obligați la plata contravalorii mărfurilor.
Expertiza dispusă la urmărirea penală a avut printre obiective să se stabilească situația pe baza notelor de intrare-recepție și a situațiilor contabile. Expertul desemnat arată doar că a luat legătura telefonică cu beneficiarii care i-au spus că nu au primit marfa, astfel stabilindu-se prejudiciul.
Este clar că nu recurentul inculpat a creat tot prejudiciul pentru că nu numai el a emis facturile, societatea avea calea litigiilor comerciale pentru a-și recupera prejudiciul.
În mod greșit au fost audiate ca și martore în dosar gestionara și contabila. a contribuit alături de inculpat la crearea prejudiciului societății.
Răspunderea penală și cea patrimonială nu au fost corect stabilite, întrucât facturile au fost emise de mai multe persoane. Raportul de expertiză reține pentru gestionara întocmirea unei singure facturi, ori la dosar sunt mai multe facturi purtând ștampila gestionarei.
Nu se rețin facturile emise de recurent și însușite de beneficiari, facturile emise de recurent și neînsușite de beneficiari, facturile emise de gestionară și facturile emise de contabilă.
Față de cele arătate, se consideră că prejudiciul nu a fost corect stabilit, în funcție de cuantumul acestuia făcându-se încadrarea și răspunderea penală a recurentului, din delapidare cu consecințe deosebit de grave în delapidare în formă simplă.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel și rejudecarea cauzei pentru stabilirea prejudiciului creat și răspunderea penală a fiecăreia dintre persoanele implicate.
În subsidiar, față de înscrisurile de la dosar, se susține că prejudiciul creat de recurentul inculpat nu este cel reținut și menționat în dosar, solicitându-se admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond schimbarea încadrării juridice date faptei în infracțiunea prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal cu o pedeapsă cuprinsă între 1 și 15 ani.
Față de faptul că recurentul inculpat este căsătorit, are un copil minor, se solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legea penală.
Administrator având cuvântul în calitate de reprezentant al SC SRL precizează că menține plângerea penală formulată împotriva recurentului inculpat și pretențiile civile față de acesta.
Arată că recurentul inculpat a comis infracțiunea de delapidare, a emis facturi către clienți, și-a însușit marfa și a vândut-o altor persoane.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel ca legale și temeinice întrucât ambele instanțe au apreciat corect probele administrate în cauză.
Și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă iar individualizarea pedepsei este justă, aceasta fiind stabilită spre minimul special prevăzut de lege.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice date faptei în forma simplă a infracțiunii de delapidare, întrucât din mijloacele de probă administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, s-a dovedit producerea unui prejudiciu de peste 200.000 lei ce reprezintă latura obiectivă a infracțiunii de delapidare în formă agravată prevăzută de art. 2151alin. 2 Cod penal.
Susținerile apărătorului ales al recurentului inculpat cu privire la incidența în cauză a Legii nr. 22/1969 sunt neîntemeiate, față de împrejurarea că această lege reglementează instituția gestionarului de drept și nu pe aceea a gestionarului de fapt, cum este cazul inculpatului în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.129 din 27 martie 2008 Judecătoriei Câmpina, în temeiul disp. art.2151alin.2 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9 mai 1967 în com. de Târg, județul P, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată.
Conform art.65 alin.2 cod penal, cu referire la art.2151alin.2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal, pe o durată de 3 ani.
În temeiul disp. art.290 cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art.85 cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2935/2006 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsă pe care a descontopit-o în componentele sale de: 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151alin.1 cod penal, cu aplic. art.41 alin2.cod penal și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cod penal, cu aplic. art.41 alin2. cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 cod penal, au fost contopite pedepsele de 10 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 3 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c, cod penal, pe o durată de 3 ani.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de artr.64 lit.a și b cod penal.
În latură civilă, a fost admisă acțiunea formulată de SRL de și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 202.669,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
În perioada 1 iulie 2005- 30 septembrie 2005, inculpatul, în calitate de angajat cu atribuții de agent vânzări la SRL de, județul P, avea gestiunea mărfurilor de cuie și sârmă neagră, pe care le prelua de la societate și le livra clienților cu obligația întocmirii documentelor justificative.
În această calitate inculpatul avea asupra sa avizele de însoțire a mărfurilor, facturi și chitanțe pe care le completa personal sau după livrarea mărfurilor, în baza datelor furnizate de acesta, respectiv documentele erau completate de gestionara societății ori de către contabila aceleiași societăți -.
În urma inventarierii mărfurilor livrate de către inculpat (cuie și sârmă neagră) și a încasărilor efectuate de SRL de s-a constatat că un număr de 15 societăți comerciale beneficiare nu au primit marfa menționată în facturile înregistrate la societatea furnizoare și că inculpatul a întocmit în fals mai multe facturi și chitanțe, însușindu-și banii, paguba constatată fiind de 200.585,72 lei.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a stabilit că la data de 30 septembrie 2005 valoarea mărfurilor din facturile nerecunoscute de societățile beneficiare și neîncasate, aflate în soldul "clienți" la SRL se ridică la suma 209.954,99 lei, din are un număr de 63 de facturi fiscale în valoare de 207.954,93 lei apăreau ca fiind emise de inculpat.
Totodată, a reținut instanța de fond că în timpul cercetărilor inculpatul a depus la casieria societății sub formă de plăți parțiale suma de 28.018,94 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac formulate, inculpatul a susținut că nu a fost încadrat în calitate de gestionar, așa cum a reținut prima instanță, această calitate fiind îndeplinită de numita, că atribuția sa era doar să transporte mărfurile primite la destinația înscrisă în documente ori acolo unde dispunea gestionara societății.
De asemenea, referindu-se la declarațiile administratorul, ale patronului, ale gestionarei - și ale contabilei - inculpatul a susținut că ele conțin numeroase neconcordanțe, că în realitate derularea operațiunilor comerciale de către aceștia nu erau legale în totalitate, astfel că pentru acoperirea unor cheltuieli nejustificate se recurgea la unele operațiuni ce nu puteau fi evidențiate în contabilitate.
Apelantul-inculpat a susținut că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost cercetat și condamnat, că organele de cercetare au manifestat subiectivism în activitatea desfășurată trecând cu vederea fapte de natură penală comise de unele societăți și că după terminarea cercetărilor, gestionara, în înțelegere cu patronul firmei, a livrat mărfuri și a încasat banii, fără ca acestea să mai fie evidențiate în contabilitatea societăților beneficiare.
Prin decizia penală nr.74 din 09 martie 2009 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte, în latură penală sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea pedepselor accesorii și complementare prev. de art.64 lit.a teza I cod penal privind dreptul de a alege, menținând, în rest, dispozițiile hotărârii.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
În exercitarea rolului activ, prima instanță a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, complet analizate, reținând situații de fapt confirmate de ansamblul probator.
Se reține astfel că, au fost avute în vedere sesizarea societății parte vătămată, expertiza tehnico-judiciară specialitatea contabilitate, declarațiile martorilor, din coroborarea cărora rezultă că inculpatul apelant a săvârșit, cu intenție, faptele penale pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând criticile invocate de inculpat, legate de lipsa calității de gestionar și prin urmare nelegala condamnare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, tribunalul a apreciat că acestea nu se justifică deoarece potrivit Legii nr.22/1969 republicată, pe lângă instituția gestionarului de drept este reglementată și cea a gestionarului de fapt iar inculpatul îndeplinea această calitate deoarece prelua mărfurile comandate de diferitele societăți comerciale menționate în dosarul cauzei, pe bază de documente și le distribuia, situație în care în perioada 1 iulie 2005- 30 septembrie 2005 preluat de la societatea intimată cuie și sârmă neagră pentru care a întocmit în fals mai multe facturi și chitanțe, însușindu-și sumele de bani aferente.
Se motivează că această manieră de lucru a inculpatului face irelevantă susținerea din apel, în sensul că derularea operațiunilor comerciale ale societății intimate nu erau în totalitate legale și că pentru acoperirea unor cheltuieli nejustificate se recurgea la operațiuni ce nu erau evidențiate în contabilitate deoarece astfel de operațiuni s-au făcut în interesul societății și, în lipsa unor dovezi contrare, cu acordul patronului.
Nefondată a fost apreciată și susținerea inculpatului referitoare la faptul că după finalizarea cercetărilor s-ar fi descoperit la sediul societății intimate mai multe facturi și chitanțe completate de către gestionara, cu motivarea că potrivit atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de vânzări, inculpatul avea obligația să întocmească facturile pentru mărfurile vândute fiecărui client și să prezinte justificarea acestora la societatea intimată după fiecare cursă efectuată, că din expertiza tehnico-judiciară specialitatea contabilitate a rezultat că doar facturile emise de societate prin agentul de vânzări și magazionera, menționate în Anexa 1 la raport, nu sunt recunoscute ca fiind reale de clienții respectivi.
Nici critica vizând modul de soluționare a cauzei în ceea ce privește fapta numitului, administrator la SRL, județul P, care a cumpărat materiale de la societatea intimată și care s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală nu a fost primită de tribunal, cu motivarea că în urma inventarierii mărfurilor de la toate punctele de lucru a societății și a controlului efectuate de P s-a constatat că societatea administrată de avea înregistrate în contabilitate toate materialele, considerent pentru care prin rezoluția nr.1512/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Muntes -a dispus neînceperea urmăririi penale față de administrator.
Și ultima critică invocată de apelantul inculpat vizând neefectuarea unei expertize grafologice de către prima instanță a fost apreciată ca nefondată, reținându-se că o astfel de probă nu era necesară, întrucât la urmărirea penală a fost efectuată expertiza tehnico-judiciară nr.810/3 noiembrie 2005 și care prin obiectivele stabilite a răspuns problemelor ridicate.
Apelul declarat de inculpat a fost admis pentru motivul pus în discuție din oficiu cu privire la aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.71 rap. la art.64 cod penal, reținându-se că potrivit art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constituie o ingerință în dreptul persoanei fizice care chiar prevăzută de legea internă ca pedeapsă accesorie nu se aplică fără o analiză prealabilă ci trebuie supusă controlului legitimității scopului urmărit, așa încât a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a teza I cod penal, privind dreptul de a alege, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
În dezbaterea orală a recursului, inculpatul, prin apărător ales, a criticat hotărârile pronunțate anterior, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de delapidare, cu un prejudiciu de peste 200.000 lei, deoarece nu a avut calitatea de gestionar, fiind agent de vânzări la SRL, că în situația în care s-ar reține că a avut calitatea de gestionar de fapt, așa cum a motivat tribunalul, solicită să se constate că intimata nu a respectat dispozițiile cuprinse în Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarului, răspunderea și constituirea garanțiilor gestionare, procedând la încheierea contractului individual de muncă cu încălcarea dispozițiilor exprese ale legii speciale, câtă vreme inculpatul nu putea ocupa o asemenea funcție, întrucât fusese condamnat pentru comiterea infracțiunilor de delapidare și fals.
De asemenea, se susține că în compunerea comisiei de inventariere au făcut parte persoane care nu erau îndreptățite să aibă această calitate, respectiv administratorul societății și contabilul, contrar Ordinului nr.1753/22 noiembrie 2004 emis de Ministerul Finanțelor.
Totodată, s-a arătat că reținerea de către instanțe că inculpatul ar fi emis un număr de 63 facturi fiscale nu este reală, întrucât acestea au fost emise și de către și, că o parte dintre facturile emise au fost semnate și ștampilate de beneficiar, ceea ce înseamnă că aceste societății și le-au însușit și prin urmare, în temeiul Ordonanței nr.5/2001 erau datoare să plătească contravaloarea mărfurilor.
Se susține că răspunderea penală și cea patrimonială nu au fost corect stabilite, dat fiind că și gestionarul a întocmit anumite facturi iar o parte din facturile emise de recurent au fost însușite de beneficiari.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei pentru stabilirea prejudiciului creat și răspunderea penală a fiecăreia dintre persoanele implicate.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art.2151alin.1 cod penal și aplicarea unei pedepse corespunzătoare, solicitând să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pentru început, având în vedere solicitarea recurentului inculpat privind tragerea la răspundere penală și a altor persoane, despre care afirmă că ar fi vinovate de comiterea acelorași infracțiuni, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.317 alin.1 cod proc. penală, judecata se mărginește la fapta și la persona arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Cum prin Rechizitoriul nr.1900/P/2006 din 27 aprilie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpinaa fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art.2151alin.2 și art.290 alin.1 cod penal, fiecare cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, rezultă că o asemenea cerere nu se justifică, critica invocată de inculpat fiind sub acest aspect nefondată.
De altfel, din același rechizitoriu rezultă că față de numita au fost efectuate cercetări, dispunându-se neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.2151alin.1 cod penal, art.214 alin.1 cod penal și art.290 cod penal, soluția împotriva căreia inculpatul nu a formulat plângere conform art.2781alin.1 cod proc. penală.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că pe baza unor probatorii concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, constând în sesizarea părții vătămate, constituită parte civilă SRL de, județul P, raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate întocmit de expert, înscrisuri, respectiv facturi fiscale și chitanțe, declarații de martori și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că în perioada 1 iulie -30 septembrie 2005, fiind angajat ca agent de vânzări la SRL de, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit bani și bunuri din gestiune, întocmind în fals mai multe documente justificative pentru a acoperi lipsa cauzată în cuantum de 202.669,19 lei.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost corect evaluate și interpretate de judecătorie și tribunal, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art.2151alin.2 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.290 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
În legătura cu calitatea invocată de inculpat, Curtea reține că în conformitate cu disp.art.1 din Legea nr.22/1969 republicată, prin gestionar, în sensul acestei legi, se înțelege persoana angajată a unei societăți comerciale care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile, conform art.2 din lege fiind considerate bunuri, acele materiale, mijloacele bănești sau orice alte valori.
Verificând critica recurentului - inculpat în raport de atribuțiile de serviciu ale acestuia și dispozițiile legale sus-menționate, rezultă că aceasta nu se justifică, întrucât, așa cum a reținut și tribunalul, chiar dacă inculpatul nu a fost angajat de societatea păgubită în funcția de gestionar, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de Legea nr.22/1969, republicată, el a îndeplinit funcția de gestionar de fapt, deoarece în calitate de agent de vânzări a primit, păstrat și eliberat bunuri din patrimoniul persoanei vătămate, gestionând, totodată, sumele de bani provenite din vânzări, situație necontestată de acesta.
Drept urmare, atâta timp cât inculpatul a îndeplinit atribuții specifice gestionarului de fapt iar prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert s-a stabilit fără echivoc că în exercitarea acestor atribuții a cauzat părții civile SRL de un prejudiciu de 202.669,19 lei, condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de delapidare este pe deplin justificată, fiind lipsită de relevanță, sub aspectul răspunderii penale, împrejurarea că anterior încheierii contractului individual de muncă, angajatorul nu ar fi respectat dispozițiile legii speciale cu privire la angajarea gestionarilor, lipsa antecedentelor penale ale acestora ori constituirea de garanții.
Dealtfel, răspunderea inculpatului pentru paguba creată rezultă chiar din dispozițiile legii speciale, câtă vreme în art.31 din Legea nr.22/1969, republicată, se stipulează că angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul articolului 1, răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol, așa încât toate criticile invocate de recurent în legătură cu nerespectarea de către angajator a dispozițiilor privind angajarea gestionarilor sunt lipsite de suport legal.
Nici critica referitoare la greșita compunere a comisiei de inventariere nu poate fi primită, atâta timp cât acuzarea și respectiv, condamnarea inculpatului a avut în vedere, pe lângă celelalte probatorii concludente și pertinente și o probă științifică, respectiv expertiza de specialitate contabilă.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, trebuie subliniat că același raport de expertiză a reținut că și numita a produs o pagubă societății intimate, evaluată la suma de 4.982,22 lei, ceea ce conduce la concluzia că, cel puțin în parte, susținerile inculpatului sunt reale, însă ele nu conduc la o altă concluzie decât cea reținută de judecătorie și confirmată de tribunal, respectiv că recurentul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare pentru suma de 202.669,19 lei, în privința căreia s-a dispus obligarea sa la despăgubiri către partea civilă, deoarece au fost avute în vedere numai sumele de bani însușite de acesta prin întocmirea în fals a documentelor justificative arătate în situația anexă la raport iar nu și cele cauzate de gestionara.
Curtea reține totodată și faptul că în încercarea sa de a se sustrage răspunderii penale și materiale în legătură cu infracțiunile comise, inculpatul a depus în fața instanței de recurs adresa nr.76 din 6 octombrie 2009 din partea SRL prin care se aducea la cunoștință că societățile arătate în rechizitoriu au început să facă plăți și că partea civilă își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva sa, pe parcursul cercetărilor stabilindu-se că această adresă a fost depusă chiar de către inculpat, semnăturile persoanelor îndreptățite și ștampila societății fiind copiate de acesta, dovadă fiind înscrisul depus coroborat cu adresa nr.462/19 noiembrie 2009 emisă de SRL, fila 121 dosar recurs.
Stabilirea prejudiciului la peste 200.000 lei, așa cum prevăd disp. art.146 cod penal a atras și forma calificată a infracțiunii de delapidare, art.2151alin.2 cod penal sancționând delapidarea ce a avut consecințe deosebit de grave cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, așa încât și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art.2151alin.1 cod penal este total nejustificată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că instanțele anterioare au stabilit în mod corect situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2151alin.2 cod penal și art.290 cod penal, ambele în formă continuată, constată că toate criticile invocate de acesta sunt neîntemeiate, recursul fiind sub aceste aspecte nefondat.
Recursul declarat de inculpat este însă fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, constatându-se că în raport de persoana inculpatului, căsătorit, cu un copil minor în întreținere, pregătire superioară și față de nivelul prejudiciului, situat în imediata apropiere a limitei minime prevăzute de disp. art.146 cod penal, se impunea reținerea circumstanțelor atenuante judiciare facultative prev. de art.74 alin.2 cod penal, cu consecința reducerii pedepselor conform art.76 alin.1 lit.a și d cod penal, sub limitele minime prevăzute de textele de lege sancționatorii.
La aplicarea fiecărei pedepse, instanța va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale și mai ales, că a comis infracțiuni de același gen, chiar dacă în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art.85 cod penal cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2935 din 15 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești.
Drept urmare, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d cod proc. penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, se vor casa în parte, în latură penală, ambele hotărâri, în sensul că după descontopirea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cod penal în componentele sale, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului în temeiul disp. art.2151alin.2 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare aplicată în temeiul disp.art.290 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
De asemenea, conform art.85 cod penal, va fi menținută anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2935 din 15 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești, va descontopi în pedepsele componente această pedeapsă și după recontopirea lor cu cele aplicate în cauză, se va dispune ca inculpatul să execute, potrivit art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 cod penal, pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, b și c cod penal.
Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 09 mai 1977, domiciliat în comuna nr. 570, județul P împotriva deciziei penale nr. 74 din 09 martie 2009 Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 129 din 27 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri, în sensul că descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în componentele sale de 10 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 3 luni închisoare și reținând la încadrarea juridică a faptelor disp. art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. a și d Cod penal, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului în temeiul disp. art. 2151alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare aplicată în temeiul disp. art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Menține aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2935 din 15 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și după descontopirea în pedepsele componente, dispune conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal contopirea acestora cu cele aplicate în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b și c Cod penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
3 ex./ 8 decembrie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Câmpina
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Zăinescu Elena, Nonea Ioana
