Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 32/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 259 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sandovici Vasilica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 249 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția penală - în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații și, lipsă fiind inculpatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, inculpații și arată că nu doresc să mai dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Inculpatul depune la dosar o serie de înscrisuri: adresa nr. - din 02.12.2005 emisă de - Inspectoratul de Poliție Județean B, adresa nr. 467/VIII/1 din 23.03.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, adresa de înființare a popririi emisă de Biroul Executorului Judecătoresc, copia deciziei nr. 89 R din 22 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 6121/C/2005.
Nemaifiind alte cereri de probe și excepții de invocat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Inculpata arată că ea nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată și solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, exonerarea de plata amenzii administrative aplicate și respingerea plângerii penale.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că își menține concluziile de mai sus.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele mai sus expuse.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 249 din data de 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni împotriva sentinței penale nr. 193 din 13 august 2007 Judecătoriei Săveni, s-a desființat în totalitate sentința penală atacată în sensul că s-a schimbat temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 259 alin. 1 Cod penal din art. 10 lit. a Cod procedură penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în cazul inculpaților și din art. 10 lit. d Cod procedură penală în art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În temeiul art. 181Cod penal și art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpaților și amendă administrativă în cuantum de 50 lei pentru fiecare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la data de 30 noiembrie 2005, numiții, și, angajați ai Cooperativei de Credit, au formulat o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Motivându-și plângerea, petenții au arătat că în perioada 05 iulie 2004 - 17 noiembrie 2005, prin mai multe plângeri penale adresate organelor competente, intimații i-au denunțat că ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual și uz de fals, însă de fiecare dată s-a dovedit că învinuirile nu se confirmă.
Prin Ordonanța din 23 mai 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Săvenia confirmat propunerea organelor de cercetare penală și a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 259 alin. 1 Cod penal și aplicarea unor sancțiuni de câte 500 lei amendă administrativă, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
S-a apreciat că faptele comise de învinuiți, prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost comise au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, neprezentând un real pericol social al unor infracțiuni, fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni administrative.
Plângerile formulate de către intimați împotriva soluției date de procuror a fost respinsă de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni prin Ordonanța din 05 iunie 2006.
La data de 19 iunie 2006, petenții, și s-au adresat instanței, în baza art. 2781Cod procedură penală, solicitând desființarea ordonanțelor date de parchet întrucât niciunul dintre ei nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, atât timp cât a uzat de toate posibilitățile legale în vederea rezolvării situației privind garantarea unui împrumut acordat de de Credit.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni, prin încheierea din 26 iulie 2006, admis plângerea formulată de către cei trei petenți, a desființat cele două ordonanțe ale parchetului și a reținut cauza spre rejudecare.
Procedând la judecată, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 281 din 14 august 2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a - 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 259 Cod penal, de denunțare calomnioasă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - 101Cod procedură penală, a achitat pe inculpații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 259 Cod penal, de denunțare calomnioasă.
În baza art. 91 Cod penal, a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea amenzii administrative de 100 lei RON.
Această sentință a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, prin decizia nr. 513 din 19 decembrie 2006 Tribunalului Botoșani - Secția penală.
S-a reținut că instanța a pronunțat soluția la primul termen fără a efectua cercetarea judecătorească, încălcând astfel dreptul la apărare a celor trei inculpați care nu au fost audiați și cărora nu li s-a dat posibilitatea să se apere.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 193 din 13 august 2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. și ped. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați și inculpații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. și ped. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 13 mai 2005, inculpații și, prin procuratorul, au formulat plângeri penale împotriva părților vătămate, și Popia pentru săvârșirea de către aceștia a mai multor infracțiuni, respectiv abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals, înșelăciune și fals în declarații, pentru fapta constând în aceea că, la termenul de judecată din 05 mai 2005, la dosarul civil nr. 471/2005 al Judecătoriei Botoșani, au formulat o întâmpinare prin care au urmărit să ducă în eroare instanța, să o apere pe numita, fostă contabilă a Cooperativei de Credit, de urmările faptelor ilegale pe care le-a comis.
Ulterior, față de cele trei părți vătămate, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută prin sentința penală nr. 6 din 09 ianuarie 2006 Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 252 din 13 aprilie 2006 Tribunalului Botoșani.
La data formulării plângerii, inculpații și erau executați silit la cererea Cooperativei de Credit pentru rambursarea unui credit, conform contractului de împrumut nr. 277 din 12 decembrie 1995, care cuprindea mai multe mențiuni false efectuate de fosta contabilă a cooperativei,.
Procesul penal pornit împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, încetase ca urmare a prescrierii răspunderii penale, situație de care s-a luat act prin sentința penală nr. 444 din 03 noiembrie 2003 Judecătoriei Săveni, iar o acțiune civilă, de anulare a contractului de împrumut nr. 277 din 12 decembrie 1995, fusese respinsă prin sentința civilă nr. 395 din 29 aprilie 2004, rămasă definitivă.
La data încheierii contractului nr. 277/1995 nici una din părțile vătămate nu era salariat la de Credit și nu au fost implicate în vreun fel la încheierea acestuia contract de împrumut.
Având în vedere că inculpatul a redactat plângerea, nu în nume propriu, ci ca mandatar al soților, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
În ceea ce îi privește pe inculpații și, în cauză, s-a stabilit, pe baza unei hotărâri definitive, că acuzațiile aduse părților vătămate nu au corespondent în realitatea obiectivă, astfel că în mod inutil a fost pus în mișcare aparatul de justiție și s-a primejduit libertatea și demnitatea părților vătămate.
Deși a reținut că, plângerea făcută de către inculpați întrunește elementele obiective ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, instanța a considerat totuși că, sub aspectul laturii subiective, fapta nu întrunește elementele acestei infracțiuni, lipsind reaua credință ce trebuie să caracterizeze vinovăția făptuitorilor.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit a fost achitat inculpatul, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, atât timp cât s-a constatat că, pentru inculpații, există fapta prev. de art. 259 Cod penal dar îi lipsește latura subiectivă.
În privința netemeiniciei sentinței, se apreciază că inculpatul, acționând în calitate de mandatar, nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de denunțare calomnioasă și că, în mod greșit, s-a apreciat că lipsește latura subiectivă în cazul faptei comise de către inculpații și.
Procurorul de ședință a precizat în instanță că solicită admiterea apelului și desființarea sentinței, iar pe fond, apreciindu-se că fapta a fost comisă în materialitatea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 259 Cod penal, solicitând achitarea inculpaților, în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unor amenzi administrative. A mai susținut, de asemenea, că inculpatul trebuie achitat în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât fapta pentru care a fost reclamat a fost săvârșită, însă lipsește latura subiectivă.
Reține tribunalul că inculpatul, în calitatea sa de mandatar al inculpaților și, avea dreptul să acționeze în numele și pentru mandanți numai cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, deci inclusiv a prevederilor art. 259 Cod penal.
Acesta putea formula plângeri sau denunțuri penale la cererea celor care l-au împuternicit însă, în măsura în care ar fi constatat că acestea ar putea fi calomnioase, avea posibilitatea de a le refuza prin renunțarea la mandat.
Însăși prima instanță a precizat, în motivarea hotărârii, că inculpatul a invocat prin plângeri și propria convingere față de cele susținute de către mandanți, pe care a și susținut-o ulterior în instanță ceea ce demonstrează că acesta nu a fost forțat să săvârșească fapta prin plângerile și denunțurile redactate, nu a executat o dispoziție dată de mandanți, ci el însuși a acționat din propria convingere.
În aceste condiții, nu se poate susține că fapta imputată inculpatului nu ar exista și, ca o consecință, să se poată dispune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Apreciindu-se totuși că, față de multitudinea cauzelor civile și penale în care sunt implicați inculpații, acest inculpat a acționat în baza mandatului cât și a propriilor convingeri, cu intenția vădită de a-i ajuta pe soții, neputându-se susține că ar fi fost de rea credință prin adoptarea unei asemenea atitudini, considerând astfel tribunalul că lipsește latura subiectivă a infracțiunii și, ca atare, a schimbat și temeiul achitării în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește pe inculpații și, din analiza înscrisurilor aflate la dosarul nr. 1152/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, a reținut tribunalul că aceștia au fost cercetați pentru că la data de 13 mai 2005, au formulat o plângere prin care au acuzat părțile vătămate, și Popia de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 289, 291, 215 și 292 Cod penal pentru că au depus o întâmpinare în dosarul civil nr. 471/2005 al Judecătoriei Botoșani.
De asemenea, au fost cercetați și pentru că, la data de 18 ianuarie 2005, au formulat o altă plângere împotriva numitei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, pentru că ar fi promovat o acțiune civilă la udecătoria Săveni pentru recuperarea împrumutului neachitat și că, la data de 05 iulie 2004, printr-o nouă plângere au acuzat-o pe aceeași partea vătămată cât și pe numitul pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, uz de fals și fals, pentru declarațiile date într-un ziar local și că ar fi distrus dosarul de împrumut nr. 277/1995.
De menționat că, în toate dosarele constituite ca urmare a plângerilor inculpaților, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Având în vedere că în toate cele trei dosare penale, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în urma concluziei că învinuirile făcute prin plângeri sunt mincinoase, instanța de apel a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. și ped. de art. 259 Cod penal.
Din conținutul plângerilor penale formulate de către inculpați, rezultă că, practic aceștia vizează în primul rând probleme de drept civil legate de faptul executării lor silite pentru restituirea unui împrumut de care a beneficiat altă persoană, condiții în care formularea a nenumărate plângeri și denunțuri împotriva unor angajați ai Cooperativei de Credit în legătură cu actele lor legale și justificate denotă existența unei intenții prin care s-a pus în primejdie reputația și chiar libertatea părților vătămate.
Având însă în vedere atingerea minimă adusă unor valori apărate de legea penală, cât și prin conținutul lor concret, tribunalul a concluzionat că faptele comise de către inculpați, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dat fiind și scopul urmărit, urmarea produsă, precum și persoana și conduita făptuitorilor care sunt persoane în vârstă și nu au antecedente penale, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, în motivarea recursului, arată că se impunea achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.
Inculpații și, în motivarea recursului, arată că sunt nevinovați, solicitând obligarea intimaților la plata prejudiciului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și cauza în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Codul penal incriminează, sub denumirea "denunțare calomnioasă" în alin. 1 al articolului 259, "învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană".
Intimații, și, funcționari în cadrul Cooperativei de Credit au solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni efectuarea de cercetări față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 Cod procedură penală, constând în aceea că la data de 13 mai 2005 inculpații și au formulat o plângere penală împotriva lor, susținând că în dosarul civil nr. 471/2005 al Judecătoriei Botoșani ar fi depus o întâmpinare la termenul de judecată din 05 mai 2005, prin care ar fi încercat să ducă în eroare instanța, pentru aoa păra pe numita. Au solicitat inculpații în acea plângere a se efectua cercetări față de ei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual, înșelăciune și fals în declarații, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 551/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni și care a fost soluționată cu neînceperea urmăririi penale în temeiul disp. art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât faptele nu există.
Din probele administrate s-a dovedit că la 12.12.1995, inculpații și au ajutat pe numitul pentru obținerea unui împrumut de 5.000.000 ROL de la banca unde lucrează intimații. Ulterior, nu a mai achitat ratele, motiv pentru care s-a procedat la executare silită a giranților.
Intimata a preluat funcția de contabil la de Credit la data de 15.12.1997.
Inculpații și, în declarațiile lor, arată că au formulat mai multe plângeri împotriva intimaților întrucât, mai susnumita ( ) a pierdut contractul de împrumut, iar ceilalți doi au refuzat să verifice și să stabilească adevărul ( 37, 42, 43 dosar parchet).
Inculpatul, în declarația dată ( 48,49 dosar parchet) arată că a luat la cunoștință că în mod nedrept, conducerea Cooperativei de Credit i-a obligat pe inculpații și să plătească o sumă de bani, această plată fiind considerată atât de acești inculpați, cât și de el, "ilegală și un abuz din partea conducerii unității", respectiv a intimaților. Mai susține în această declarație că "am considerat și consider că a fost și este o ilegalitate comisă" de intimați.
Față de aceste aspecte, nu se poate reține că fapta imputată inculpatului nu există, cum greșit susține acesta, pentru a se dispune achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Potrivit art. 259 alin. 1 Cod penal, pentru existența infracțiunii de denunțare calomnioasă este necesar ca, pe plan subiectiv, inculpații să fie de rea credință, adică să aibă reprezentarea că acuzațiile sale nu corespund realității și, pe de altă parte, denunțul sau plângerea să se refere la săvârșirea unei infracțiuni.
În speță, susținerile inculpatului, procurator al inculpaților și, nu au fost făcute cu intenția de a învinui intimații de comiterea unor infracțiuni, ci în scopul de a veni în ajutorul persoanelor pe care le-a reprezentat.
Prin urmare, cerințele laturii subiective a infracțiunii nu sunt îndeplinite în cauză, astfel încât soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 Cod procedură penală este corectă.
Cu privire la inculpații și, Curtea reține că aceștia au formulat mai multe plângeri împotriva intimaților, pentru aceleași fapte ce au format obiectul mai multor dosare, respectiv 800/P/2004 din 28.12.2004, 73/P/2005 din 16.05.2005, 551/P/2008 din 22.09.2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, toate fiind soluționate cu neînceperea urmăririi penale ( 11,13,14 dosar parchet).
Având în vedere aceste soluții, nu se poate vorbi de o bună conduită a acestor inculpați în momentul formulării plângerilor, astfel încât este justă aprecierea instanței de apel că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Însă față de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările comiterii lor, urmarea produsă, precum și persoana inculpaților și, faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, amenda administrativă aplicată inculpaților și de instanța de apel fiind corect individualizată.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, toți domiciliați în loc., județul împotriva deciziei penale nr. 249 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Obligă pe fiecare din cei 3 inculpați - recurenți să plătească statului suma de câte 20 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/25.01.2008
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Sandovici VasilicaJudecători:Sandovici Vasilica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
