Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 26/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 26
Ședința publică din data de 14.01.2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, domiciliat în com. sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 168 din data de 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte în latură civilă sentința și s-au redus despăgubirile civile la care acesta a fost obligat, reprezentând contravaloarea butașilor de de vie distruși la suma de 82 lei. S-a înlăturat obligarea inculpatului de la plata sumei de 401,70 lei reprezentând onorariu expertiză, către partea vătămată.
Prin sentința penală nr. 120 din data de 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Rm. S, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru comiterea infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie, fapte prev.și ped.de art. 217 al.1 și respectiv art. 220 al.1
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - parte vătămată, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Buzău, lipsă fiind recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat, în substituire pentru avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat și avocat, având cuvântul pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate iar pe fond achitarea acestuia pentru comiterea celor două infracțiuni de distrugere și tulburare de posesie, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală.
-2-
Referitor la infracțiunea de distrugere, arată că acel gard era deteriorat în proporție de 90 %, era o proprietate comună și nu exclusivă a părții vătămate, iar în ceea ce privește distrugerea viței de vie, arată că nu există nicio urmă care să ateste existența acesteia.
Cât privește infracțiunea de tulburare de posesie, arată că nu se poate reține comiterea acestei infracțiuni atâta vreme cât inculpatul este proprietar.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate iar pe fond achitarea inculpatului, pentru comiterea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales, chitanța urmând aod epune la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru partea vătămată, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, din probele administrate în cauză rezultând comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Totodată, solicită instanței a se avea în vedere procesele verbale întocmite de poliție, din care rezultă că exista de vie, dar și declarația inculpatului în care arată că, știa că există butași de de vie, dar nu știa câți.
Apreciază că infracțiunea de distrugere există iar afirmațiile inculpatului nu pot fi reținute.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, precizează că la dosarul cauzei nu există vreun act din care să rezulte că inculpatul era proprietar.
Față de toate acestea solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzi de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută vinovăția inculpatului în comiterea celor două fapte de distrugere și respectiv tulburare de posesie.
Precizează că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 din data de 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Rm. S, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, ns.la data de 14.03.1937, în com., județul B, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, agricultor, căsătorit, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, Județul B, după cum urmează:
-3-
- în baza art. 217 alin.1, infracțiunea de distrugere, faptă din 30.12.2006, parte vătămată, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- în baza art. 220 alin.1, infracțiunea de tulburare de posesie, faptă din 30.12.2006, parte vătămată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a și art. 34 lit.b, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabili ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 71, au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit.a,b, cu excepția dreptului de a fi ales, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.
Conform art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 și în temeiul art. 359 pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art. 83, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă va săvârși o nouă infracțiune pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 al.5, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la 300 lei reprezentând contravaloarea a 40 butuci de vie și la 61 lei contravaloarea gardului distrus, către partea civilă, sume stabilite potrivit raportului de expertiză întocmit de ing.expert.
Obligă inculpatul să lase părții vătămate, liberă posesia terenului în suprafață de 72,27, identificat prin schița întocmită de exp., planul B, prin punctele 101-103-119-115-116-1-113-112-111-10-109-108-107-106-104-102-101.
În temeiul art. 192 alin.1 pr.penală inculpatul a fost obligat la 900 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert, iar în conformitate cu art. 191 al.1 pr.penală, la 150 lei cheltuieli judiciare către sat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut în esență că, la data de 30.12.2006, inculpatul a mutat gardul despărțitor dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate, ocupându-i astfel suprafața de 72,27 și a distrus 40 butuci de vie, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie, prev.de art. 217 alin.1 și respectiv art. 220 al.1
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală susținând în esență că, nu a comis faptele de distrugere și tulburare de posesie și a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală.
A mai susținut inculpatul că, partea vătămată nu a locuit în imobil, nu a depus acte de proprietate cu privire la dobândirea acestuia, iar în plus pe terenul în cauză nu au existat cei 40 butuci de de vie.
-4-
Ultimul motiv de apel vizează faptul că deși, a achitat în cursul procesului costul expertizei tehnice judiciare, prin dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost obligat totuși la plata sumei de 401,70 lei.
Prin decizia penală nr. 168 din data de 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte, în latură civilă sentința apelată și au fost reduse despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul reprezentând c/val. butucilor de vie distruși la 82 lei.
În același timp a fost înlăturată obligarea inculpatului la plata sumei de 401,70 lei reprezentând onorariu expertiză, către partea vătămată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Buzău, a reținut în latură penală că, la individualizarea pedepselor prima instanță a respectat criteriile prev.de art. 72, și a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor comise, cât și datele ce îl caracterizează pe inculpat, care este o persoană în vârstă și fără antecedente penale.
Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că, hotărârea instanței de fond pe latură penală este legală și temeinică și că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală.
Pe latură civilă însă, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond trebuie reformată, deoarece potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. și aflată la filele 98-99 dosar fond, gardul distrus de către inculpat avea un grad de uzură de 90%, scândurile fiind putrezite, astfel încât a fost evaluat la suma de 61 lei. Din aceeași expertiză rezultă că au fost distruși 11 butuci de vie și nu 40 astfel cum stabilise prima instanță, situație în care s-a apreciat că se impune reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, reprezentând c/val. butucilor de vie distruși de la 300 lei la 82 lei.
De asemenea, la fila 47 din dosarul de fond se află chitanța nr.-/6.07.2007 prin care inculpatul a achitat suma de 401,70 lei reprezentând c/val. expertiză tehnică.
În această situație în mod greșit prima instanță a dispus obligarea inculpatului și la plata acestei sume.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală, pentru cele două infracțiuni de distrugere și tulburare de posesie.
Referitor la infracțiunea de distrugere inculpatul a arătat că, gardul era deteriorat în proporție de 90%, era o proprietate comună și nu exclusivă a părții vătămate, iar în ceea ce privește distrugerea viței de vie, a precizat că nu există nicio urmă care să ateste existența acesteia.
Cât privește infracțiunea de tulburare de posesie, a arătat că nu se poate reține comiterea acestei infracțiuni, atâta vreme cât este proprietar.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de situație de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele
-5-
conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că, recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect stabilite de instanțele anterioare, în sensul că, la data de 30.12.2006, inculpatul a mutat gardul despărțitor dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate, ocupându-i astfel suprafața de 72,27 și a distrus 11 butuci de de vie.
Probele administrate în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, expertiza tehnică judiciară efectuată, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciara acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanțele anterioare având în vedere criteriile prev.de art. 72, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană în vârstă.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice sub toate aspectele motiv pentru care nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală, astfel cum s-a solicitat.
Așa fiind pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 168 din data de 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 120 din data de 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Rm.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Grefier,
-6-
Red.
Tehnored.
2 ex./23.01.2009
nr- Judecătoria Rm.
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
