Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Lg. 87/1994 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA Nr. 147

Ședința publică din 24 martie 2008

PREȘEDINTE: Samoilă Viorica

JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa

JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 26 A din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales G, avocat ales B pentru inculpații intimați și, avocat ales G pentru inculpatul recurent, avocat oficiu pentru inculpatul intimat și partea responsabilă civilmente SC SRL B prin administrator, lipsă fiind inculpatul recurent, inculpații intimați, și părțile civile intimate AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.

Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de admitere a recursului declarat, și, în principal, casarea deciziei penale nr. 26 din 25.07.2008, fiind dat cazul de casare prev de art. 385⁹pct. 3 Cod procedură penală rap. la art. 47 teza finală Cod procedură penală. La data de 13 aprilie 2007 completul de la Tribunalul Botoșani, format din judecătorii și au pronunțat decizia penală nr. 82 A prin care au admis apelurile declarate de inculpații și, au desființat sentința atacată și au restituit dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în vederea refacerii rechizitoriului. Această decizie a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, recurs care prin decizia Curții de APEL SUCEAVAa fost admis și s-a dispus casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor la Tribunalul Botoșani. Acesta, în același complet, a judecat apelurile declarate și a pronunțat decizia nr. 26 din 25 ianuarie 2008. În acest sens, a arătat procurorul, își completează oral motivele de recurs. În subsidiar a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale și condamnarea celor 2 inculpați intimați și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Avocat G, având cuvântul, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând art. 385⁹pct. 3 teza finală, pct. 13, 17, 18 Cod procedură penală, prevederi care atrag nelegalitatea deciziei penale pronunțată de această instanță. A mai arătat că achiesează întru totul la argumentele prezentate de reprezentantul Parchetului, în completare invocând disp. art. 47 alin. 1 Cod procedură penală, aducând ca argument în susținerea celor spuse și sentința penală nr. 5229 din 13 septembrie 2006 a ÎCCJ.

Pe fondul cauzei, apărătorul Gaa rătat că în tot ciclul procesual inculpații au susținut că nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în actul de sesizare a instanței. Mai mult, s-a făcut și o greșită încadrare juridică a faptelor. Astfel, cât privește infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, care este infracțiunea de bază reținută, nici în rechizitoriu, nici la instanța de fond sau cea de apel nu s-au făcut dovezi că inculpatul ar fi instigat la comiterea vreunui fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, nici aceasta nu este dovedită. Din rechizitoriul Parchetului și din sentința recurată reiese că atâta timp cât nu au fost identificați furnizorii reali, sarcina accizei revine cumpărătorului, recunoscându-se astfel că acciza se plătește de către producător. Nu există însă niciun text de lege care să specifice că atunci când nu se cunoaște furnizorul, acciza este plătită de către cumpărător.

Avocat ales B pentru inculpații intimați și, având cuvântul, în privința recursului declarat de Parchet și de inculpații recurenți a lăsat la aprecierea instanței, soluția ce se va pronunța, cât privește cazul de recurs prev. de art. 385⁹pct.3 Cod procedură penală. În cazul în care se va reține cauza pentru judecare, a arătat că se impune respingerea recursurilor declarate, ca nefondate. A mai arătat că modalitatea în care Parchetul a înțeles să solicite schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru cei doi inculpați încalcă disp. art. 6 și art. 306 Cod procedură penală, precum și art. 6 din CEDO, ea fiind motivată în recurs și fondată doar pe susținerile a doi inculpați care nu s-au prezentat niciodată în fața instanței de judecată pentru a-și preciza poziția. În plus, unul din cei doi inculpați a decedat pe parcursul judecării cauzei. Soluția pronunțată în apel d e Tribunalul Botoșani este legală și temeinică, iar în cazul în care Curtea va aprecia că greșit au fost achitați inculpații și cu motivarea că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, se impune a se reține că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale pentru cei doi inculpați, urmând a se înceta procesul penal conform disp. art. 11 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.

Avocat oficiu, având cuvântul, față de recursurile declarate a pus concluzii de respingere a acestora. În primul ciclu procesual completul de judecată nu a soluționat cauza în fond ci a dispus restituirea dosarului și reluarea urmăririi penale, așadar nu s-a pronunțat explicit asupra fondului. În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare.

Procurorul, având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpații și, a arătat că este de acord cu acestea numai sub aspectul existenței cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 3 Cod procedură penală, iar cu privire la aspectele ce vizează fondul cauzei, a arătat că în mod corect au apreciat ambele instanțe că faptele săvârșite se încadrează în sfera ilicitului penal.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile avocatului, în completare afirmând că adevărata infracțiune s-a petrecut la cele două firme ale inculpaților intimați, întrucât în dosar există declarația numitului prin care acesta recunoaște că procura alcool la negru, motiv pentru care nu deținea acte de intrare în, implicit ieșire din firmă.

Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 842 din 31 martie 2006 Judecătoriei Botoșani, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) s C.P.P.-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 10 din Lg. Nr. 87/1994 cu aplic. Art. 13.Cod Penal și art. 25 rap. la art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al 2, 42.

Cod Penal

A fost condamnat inculpatul:

- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal și cu aplic. art. 74 lit a), 76 lit. d) la Cod Penal pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiuni prev. și ped. de art. 14 din Lg 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal și cu aplic. art. 74 lit a), 76 d) la Cod Penal pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 e) s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 81, 82.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilindu-se termen de încercare 3 (trei) ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art. 83.

Cod Penal

În temeiul art. 11 pct 2 lit. b) rap. la art. 10 lit g) s C.P.P.-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 10 din Lg. 87/1994 cu aplic art. 13.Cod Penal și art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2, 42.

Cod Penal

A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal, art. 74 ), 76 d) la Cod Penal pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 81, 82.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse stabilindu-se termen de încercare 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art. 83.

Cod Penal

III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) s C.P.P.-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului,, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 10 din Lg. 87/1994 și art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al 2, 42.

Cod Penal

A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal și cu aplic art 74 lit a), 76 d) la Cod Penal pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 81, 82.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilind termen de încercare 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art. 83.

Cod Penal

IV. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g) s C.P.P.-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 10 Lg. 87/1994 și art. 290.Cod Penal cu aplic art. 41 al 2, 42.

Cod Penal

A fost condamnată inculpata:

- pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art 26.Cod Penal rap la art 12 Lg 87/1994 cu aplic art 18.Cod Penal și cu aplic art 74 lit a), 76 d) la Cod Penal pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art 26 rap la art 14 Lg 87/1994 cu aplic art 13.Cod Penal și cu aplic art 74 ), 76 d) la Cod Penal pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 ), 34 b) a Cod Penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 81, 82.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilindu-se termen de încercare 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, atrăgând atenția inculpatei asupra disp. art 83.

Cod Penal

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art.10 lit g) p Cod Penal s-a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatuluipentru săvârșirea infr prev de art 10 lg 87/1994 cu aplic art 13.Cod Penal și pentru art 290.Cod Penal cu aplic art 41 al 2, 42.

Cod Penal

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplic art. 13.

Cod Penal

VI. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art.10 lit. g) s C.P.P.-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 10 Lg. 87/1994 cu aplic art. 13.Cod Penal și pentru infr. prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic art. 41 al 2, 42.

Cod Penal

În temeiul art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. a) a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infr. prev. de art. 12 Lg 87/1994, cu aplic art. 13.

Cod Penal

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B, să plătească părții civile ANAF B, prin DGFP B, suma de 111.642 lei RON precum și dobânzile aferente acestei sume (calculate din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri), reprezentând despăgubiri.

S-a înlăturat măsura sechestrului asigurator aplicată în cursul urmării penale prin procesul verbal din 3 iulie 2001 asupra imobilului din 4 camere, o bucătărie, două holuri și suprafața de 200 mp aferentă construcției, proprietatea lui G și, imobil situat în localitatea D,- -B (filele 890 - 893 vol II).

În art 7 din Lg 26/1990 a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre după rămânerea definitivă către Registrul Comerțului

Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că inculpatul este asociat unic și administrator al B, societate la care lucrat și inculpații -, în calitate de merceolog, răspunzând de aprovizionări, în calitate de gestionar la depozitul central și, în calitate de gestionară la depozitul

Inculpații - și - au lucrat, în calitate de asociați unici și administratori, la B, iar din anul 1993 inculpatul - și în calitate de asociat și administrator unic, la COM SRL B.

La 24.10.1997 organele de poliție au fost sesizate de către Garda Financiară - Secția B, printr-o notă de constatare, că la au fost înregistrate în contabilitate un număr de 328 facturi fiscale prin care se atestă aprovizionarea cu - litri cu vodcă, rom și lichior, în valoare de - lei de la 10 societăți comerciale care nu au desfășurat activități cu această societate iar prin acest procedeu s-a produs o evaziune fiscală în sumă de - lei, din care: - lei reprezentând accize neachitate și - lei reprezentând TVA neachitat ( fila nr. 42 - 71, vol. din dosar).

Din actul de control rezultă că, în perioada noiembrie 1995 - februarie 1997, B s-a aprovizionat cu - de litri cu vodcă 30˚, - de litri cu rom 30˚ și 12792 cu lichior de la societăți comerciale care nu au desfășurat activități sau care au declarat că nu au avut relații comerciale cu B( fila nr. 52 - 70, 75 - 166 vol. I din dosar).

B efectua comercializarea mărfurilor alimentare în sistem en-gross, cât și în sistem en-detail, printr-o rețea de depozite și magazine aflate atât în municipiul B, cât și în localități din județul

Astfel, în municipiul B, societatea dispunea de un depozit central, de unde se livra marfa către alte depozite ale societății din orașele D, D, S și localitatea, precum și la rețeaua de magazine. Acest depozit era gestionat de către inculpatul.

În orașul D exista un depozit en-gross gestionat de inculpata, care este înrudită cu inculpatul ( fila nr. 174 - 234, vol. I din dosar).

Din cercetări a rezultat că în perioada 1995-1997 o mare parte din activitatea comercială a societății era reprezentată de aprovizionarea en-gross cu băuturi alcoolice îmbuteliate și redistribuirea lor tot în sistem en-gross. Aprovizionarea cu aceste băuturi se făcea cu predilecție de la societăți comerciale din Pentru efectuarea aprovizionării se foloseau mijloacele de transport ale -, deservite de șoferi și merceologi angajați ai acestei societăți.

Printre delegații care au efectuat transporturi de băuturi alcoolice de la furnizorii din B sunt: -, și ( fila nr. 174 - 252 vol. I din dosar).

Din actul de control al Gărzii Financiare rezultă că în perioada noiembrie 1995 - februarie 1997 au fost identificate în contabilitatea B facturi fiscale prin care s-au livrat băuturi alcoolice de către un număr de 10 (zece) societăți comerciale din B, acestea fiind:

- SE COM 95;

- ;

- -EX;

- COM;

- PRES;

- --;

- -

În acest sens a se vedea adresa -/9.04.1997 a Ministerului d e Finanțe - Garda Financiară, aflată la dosar fila 53 - 54 vol.

Din analiza facturilor rezultă că pe acestea, pentru aceeași societate, figurau coduri fiscale care nu corespund cu codurile fiscale reale ale acestor societăți.

Astfel, SE COM 95 avea în realitate codul fiscal nr. -, iar pe facturi apare codul fiscal numărul - (fila nr. 45, 488, 489, 490, 491, 516 vol. I și 2 sau - (fila nr.649, 650, 759 vol. II din dosar).

avea codul fiscal real -, iar pe facturi apare -, dar și -, iar pe facturile nr. - - 702 apare codul fiscal - (fila nr.556 - 557 vol. II din dosar).

BAZIC avea codul fiscal -, iar pe facturile - - 819 și 815, 817, apare codul fiscal -, iar pe facturile --803 apare codul fiscal - (fila nr. 390, 773, 776 vol. II și 44 - 53 vol. din dosar).

Aceste aspecte sunt cu titlu exemplificativ, același lucru întâmplându-se și cu celelalte societăți comerciale din B care apar ca furnizoare de băuturi alcoolice (fila nr. 365 - 562, 642 - 661, 759 - 879 vol. II din dosar).

De asemenea, s-a stabilit că din același bloc cu facturi, cu numere de la - la 550, apar facturi emise de către SE COM 95 și două facturi, cu numerele - și 536, care ar fi emise de (fila nr. 466. 475, 659, 868 vol. II din dosar).

Din blocul de facturi cu numărul - la -, apar facturile nr. -, 791, 796 și 798 ca fiind emise de SE COM 95, iar facturile nr. -, 765, 766, 771, 772, 775, 776, 783, 784 apar ca fiind emise de către COM (fila nr. 376 - 383, 384 - 388 vol. II din dosar).

Din declarația lui rezultă că acesta este asociat unic la SE COM 95 și că nu a comercializat niciodată prin societatea sa băuturi alcoolice, ca vodcă și rom, ci doar bere, iar din anul 1996 (luna octombrie) nu mai desfășoară nici un fel de activitate. Declarația a fost dată în fața comisarilor Gărzii Financiare (fila nr. 118 vol. I din dosar).

De asemenea, martorul arată că a achiziționat doar 4 (patru) blocuri cu facturi cu seria - de la numărul - la numărul - (fila nr. 118 - 119 vol. I din dosar).

De asemenea, se observă că cea mai mare parte dintre facturile emise de furnizori nu poartă data emiterii și acest lucru se întâmplă și cu chitanțele prin care erau achitate facturile. Aceste facturi nu purtau adresa furnizorului. Toate aceste aspecte sunt de natură a îngreuna verificarea cazurilor de evaziune fiscală (fila nr. 365 - 412, 417, 421 - 425, 435, 557, 759 - 805, 808 - 820, 837 - 842, 865 - 866 vol. II din dosar).

Pe unele dintre facturi nu erau făcute mențiuni cu privire la delegatul care a recepționat marfa și nici cu privire la mijlocul de transport folosit la transportul acelei mărfi. În acest sens exemplificăm facturile cu numerele -, 817, 815, 803, 802, 895, 846, 847, 866, 865, 867 (fila nr. 775 - 779, 760, 783 - 787, 780 - 782, 773 - 774, 797, 805, 808 - 809, 820 - 863, 868, 878 - 879 vol. II din dosar).

De asemenea, apar chitanțe prin care se atestă primirea de sume de bani de către furnizori, de la, care poartă același număr. În acest sens exemplificăm cu două chitanțe purtând numărul 1234, nefiind datate și atașate la factura fiscală nr. - (de asemenea nedatată) prin care s-a plătit suma de - lei (fila nr.497 - 499 vol. II din dosar).

- arată că recepția băuturilor la se făcea pe baza facturilor întocmite după efectuarea transportului (fila nr. 197 vol. din dosar).

În declarația sa din 09.01.1998, - arată că facturile "în alb", care i se dădeau pentru a fi completate, purtau ștampila cu denumirea a diverse societăți comerciale, cum ar fi:, --, etc. El arată că aceste facturi îi erau date de - și - ( fila nr. 197 - 198 vol. I din dosar).

- arată că în facturile care erau completate ulterior erau trecute cantități mai mici de băuturi alcoolice decât cele aduse în realitate, iar aceste plusuri erau valorificate prin depozitul (fila nr. 192 vol. I din dosar).

- declară că mijloacele de transport circulau încărcate cu marfă pe relația B - B la capacitatea maximă, nefiind cazuri în care să se efectueze un transport cu vehiculul încărcat parțial (fila nr. 174 - 188, 242 - 246, 247 - 250 și 252 vol. din dosar).

Aceste aspecte, declarate de inculpatul, se coroborează cu declarațiile date de, și, ( fila nr. 242 - 246, 247 - 250, 252 vol. din dosar).

a recunoscut că a completat un număr de 121 facturi fiscale și chitanțele aferente, prin care atesta că ar fi aprovizionat băuturi alcoolice de la cele 10 firme din B pentru, pe când aprovizionarea era făcută doar de la COM sau (fila nr. 190 - 198 vol. din dosar).

Efectuându-se o expertiză grafică s-a stabilit că cele 121 facturi au fost scrise de - (fila nr. 413 - 557, 561 - 572, 579 - 604 vol. II din dosar).

Din declarațiile inculpatului rezultă că i-a cerut ca să nu declare la organul de cercetare penală ceea ce făcut și să solicite ca toate declarațiile să fie făcute în prezența lui sau a unui apărător angajat de, iar în caz contrar l-a amenințat că îl va da afară din serviciu (fila nr. 193 - 195 vol. din dosar).

- arată, în declarațiile sale din 06.06.2001, că i-a întrebat pe - și - pentru ce dau facturi cu denumirile mai multor societăți, iar a i-au răspuns că ei sunt mai mulți patroni și că vor să evidențieze activitățile pe toate aceste societăți pentru ca fiecare societate să aibă beneficii (fila nr. 191 vol. I din dosar.)

Inculpatul arată, în declarațiile sale, că întreaga activitate de aprovizionare cu băuturi alcoolice era sub directa coordonare a lui, care negocia permanent prețurile cu - și -.

Inculpatul a arătat că, în perioada 1995-1997, s-a aprovizionat cu marfă (rom, vodcă și lichior) de la COM și, ambele din

Din declarațiile inculpatului rezultă că în perioada 1995-1997 activitatea de aprovizionare cu băuturi alcoolice de la aceste două societăți era coordonată personal de către, care exercita un control permanent cu privire la transporturile de vodcă și rom, cu privire la stocurile existente și cu privire la desfacerea acestor stocuri și încasarea banilor (fila nr. 175, 178 vol. I din dosar).

Inculpatul a declarat de asemenea că în această perioadă cunoștea faptul că aprovizionarea cu rom și vodcă se face doar de la COM și și cu toate că marfa provenea numai de la aceste două societăți, în documentele prin care se livra marfa apăreau denumirile a mai multor societăți, acestea fiind cele 10 societăți menționate în actul de control al Gărzii Financiare (fila nr. 175 - 177 vol. din dosar).

Până la începutul anului 1997 transporturile de vodcă și rom se aduceau de la B pe baza unui aviz de însoțire în care erau trecute cantitățile de marfă cu un preț comparabil cu cel practicat și de alte societăți din domeniu. Acest aviz figura ca emis de COM sau și era folosit de delegați la justificarea transportului pe traseul B - Când se ajungea cu marfa în B, avizul de însoțire era returnat cu următorul transport la COM, iar de acolo se dădea delegatului exemplarul "albastru" al unei facturi "în alb", care purta ștampila altor societăți decât COM sau, și această factură era adusă la sediul În această factură se treceau prețuri mai mici decât cele din avize, dar aceste prețuri erau cele negociate între și - și - (fila nr. 177 - 179 vol. din dosar din dosar).

A mai arătat că a purtat discuții cu cu privire la faptul că facturile prin care se aprovizionau cu rom și vodcă purtau antetul altor societăți decât al celor de la care se făcea aprovizionarea ( COM și ), dar inculpatul i-a spus că lor ( ) le trebuie factură de intrare pentru marfă și că pe el nu-l interesează proveniența facturilor (fila nr. 183 vol. din dosar).

De aici rezultă că în toată această perioadă inculpatul avea cunoștință de faptul că aprovizionarea se făcea de la COM, dar se emit facturi false, cu denumirile altor societăți, în acest fel de către inculpat îndeplinindu-se condițiile pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994. Acest aspect rezultă și din declarațiile celorlalți delegați, care arată că permanent se înțelegea cu patronii COM și și stabileau prețurile și deci știa că de la a se face în realitate aprovizionarea cu marfă (fila nr. 191, 194 - 197, 242 - 245, 247, 249, 252 vol. I din dosar).

Și din declarațiile lui rezultă că nu a precizat delegaților și l, ca gestionar, ca la recepția mărfii să fie prezente dovezi de la furnizori că sunt plătitori de TVA (fila nr. 183, 247 vol. din dosar).

În aceste condiții, concluzia ce se impune este aceea că cunoștea faptul că inculpații - și - livrau băuturi alcoolice fără forme legale, pentru care nu plăteau accize, iar el a acceptat ca aceste băuturi să fie valorificate prin depozitele.

În această perioadă, de aproximativ 1,5 ani, desfacerea cantităților de a fost foarte mare, delegații arătând că efectuau transporturi non-stop, ei reușind să ajungă acasă de 1-2 ori pe săptămână (fila nr.176, 191, 243 vol. I din dosar).

După luna februarie 1997, când a făcut obiectul unui control din partea Gărzii Financiare, a discutat cu delegații și cu ca să aducă de la furnizorul de băuturi alcoolice dovada că acesta este plătitor de TVA. Acest aspect rezultă din declarațiile lui, - și (fila nr. 183, 198, 247 vol. din dosar).

Inculpatul a arătat în declarația sa că abia după controlul Gărzii Financiare a aflat de la delegați că de la li se dădeau facturi cu denumirea altor societăți comerciale și având în vedere acest lucru, el i-a cerut lui să-i trimită dovezi că atât societățile COM și sunt plătitoare de TVA, dar că și celelalte societăți pe numele cărora au fost emise facturi sunt plătitoare de TVA (fila nr. 221 vol. I din dosar).

și însoțitorul său i-au dat asigurări că îi vor trimite dovezile solicitate și într-adevăr, la câteva zile, a primit la sediul prin patru dovezi cum că patru din societățile care figurau pe facturi ca fiind furnizoare de băuturi alcoolice pentru sunt plătitoare de TV (fila nr. 222 vol. din dosar).

Din analiza acestei declarații rezultă că inculpatul știa, din momentul discuției cu și cealaltă persoană, că dovezile care le va primi sunt false, deoarece provin de la persoane care au emis facturi false pentru marfă.

știa de asemenea că - - zis și - sunt singurii furnizori de băuturi alcoolice către și că a au emis facturi cu denumirile altor societăți.

a prezentat Gărzii Financiare trei adrese primite prin, purtând numerele 2418/25.05.1995, 3135/18.04.1995 și 2833/27.09.1995, care apăreau ca fiind emise de Administrațiile Financiare ale Sectoarelor 2 și 3 B, prin care se specifica faptul că, -- și figurează în evidențele Administrației Financiare ca plătitori de TVA. Pe aceste adrese face mențiunea "Copie conform documentului aflat la societate" (fila nr. 72 - 74, 167 - 170, 222 vol. din dosar).

Din adresa nr. 6700/05.09.1997 a B se specifică faptul că aceste adrese nu au fost eliberate din subordinea acestei instituții și faptul că -- nu figurează ca plătitoare TVA, iar celelalte două societăți sunt plătitoare TVA, dar de la alte date decât cele specificate în adresele în cauză (fila nr. 170 vol. din dosar).

Adresele în cauză sunt transmise de la un de la oficiul ROMTELECOM de pe strada - din B, unde se prestează servicii publice și unde operatoarea arată că persoanele care transmit mesaje prin nu sunt de regulă legitimate, cu excepția celor care trimit adrese către instituțiile statului (fila nr. 171 - 173 vol. I din dosar).

de aceste documente, pe care le cunoștea ca fiind false (conform motivărilor de mai sus), inculpatul le-a prezentat Gărzii Financiare pentru a demonstra "ca injustă" reținerea în sarcina a sumei de - lei, reprezentând TVA de plată care nu poate fi dedus, deoarece furnizorul real nu a achitat la rândul său TVA pentru aceste mărfuri. În acest fel au fost îndeplinite din partea lui condițiile de existență ale infracțiunii prev. și ped. de art. 291 Cod Penal.

Inculpatul a mai arătat, în continuarea declarațiilor sale, că după controlul Gărzii Financiare de la începutul anului 1997 asupra, inculpatul a discutat cu el, cât și cu - și, spunându-le că aprovizionarea cu de la societățile COM și să se facă în continuare, atât pe bază de aviz de însoțire a mărfii, cât și pe bază de factură. Acest lucru este confirmat în declarațiile sale și de - (fila nr. 183 -. 198 vol. I din dosar).

arată că prin aprovizionarea în acest sistem nu erau înregistrate în contabilitate cantități de de la unele transporturi, deoarece transportul era justificat doar pe bază de aviz de însoțite, fără a se mai întocmi apoi facturi pentru acele cantități de.

În acest fel se creau plusuri de, care erau valorificate prin depozitul B (o mică parte) și prin depozitul D (cea mai mare parte), fila nr. 176 - 180, 183, 185 vol. din dosar.

În sprijinul acestor afirmații sunt și cele declarate de -, care susține aceleași aspecte (fila nr 197 vol. din dosar).

Inculpatul precizează că din depozitul B cantitatea de vodcă și rom era trimisă la depozitul D cu autocamioanele. Pentru efectuarea transportului în siguranță, pentru a nu da de bănuit la un eventual control, se emitea un aviz de însoțire a mărfii în care se specifica cantitatea reală de vodcă și rom transportată la După vinderea băuturii la D, avizul în cauză era returnat la sediul central al, unde se menționa că este. Totodată, când se făcea transportul la D, se mai emitea un aviz, în care era menționată o cantitate mai mică de cu rom și vodcă, iar diferența de era menționată pe aviz ca ambalaj ( goale), fila nr. 176 - 178, 180, 185 - 188 vol. I, 720 - 747 vol. II din dosar.

Pentru susținerea celor afirmate, a prezentat organelor de cercetare penală un număr de opt file dintr-o agendă personală, în care a făcut însemnări cu privire la cantitățile de vodcă și rom primite în depozitul central al, însemnări care se coroborează și cu cele relatate de - și, precum și cu alte documente întocmite (fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 242 - 252 vol. I, 711 - 719 vol. II din dosar).

La data de 19.03.1997, a livrat fără forme legale, conform însemnărilor din agenda personală, o cantitate de 6720 de litri cu rom și vodcă (la aceste băuturi prețurile erau aceleași) dintr-un stoc de 17988. În însemnările din agendă se observă că marfa fără forme legale a fost adusă la 18.03.1997 cu autocamionul BT.80. cantitatea adusă fiind de 18000, din care s-au spart 12. Inculpatul consemnează în agendă cum a fost distribuit acest stoc, prin depozitele D și (fila nr. 185 - 188 vol. I, 716 - 717 vol. II din dosar).

Astfel, din acest transport, la 26.03.1997 au mai fost vândute, prin depozitul D, un număr de 4320 cu rom și votcă (fila nr. 716 vol. din dosar).

Se observă în însemnări că în această lună, la 26.03.1997, s-a mai primit fără forme legale cantitatea de 4688 cu rom și vodcă. De asemenea, din declarația inculpatului, coroborată cu însemnările din agendă, rezultă că la 31.03.1997 s-au livrat la depozitul D un număr de 3600 cu vodcă și rom fără forme legale. La 25.05.1997 s-au livrat iarăși, aceluiași depozit, 3600 de litri cu rom și vodcă; la 06.06.1997 au fost livrate 4800 cu rom și vodcă; la 07.06.1997 au fost livrate 1320; la 09.07.1997 au fost livrate 2880; iar la 12.07.1997 au fost livrate 648 cu rom și vodcă; fără forme legal (fila nr. 174 - 188 vol. I, 711 - 719 vol. II din dosar)

însemnările din cele opt file din agenda personală, rezultă că în depozitul central al, în luna martie 1997 au intrat 22688 de litri cu vodcă și rom; în luna mai 1997 - 11760; în luna iunie 1997 - 39360 cu rom și vodcă; în luna iulie 1997 - un număr de 13608 cu vodcă și rom; deci un total de 87416.

Din aceste cantități, un număr de 46152 au fost vândute prin depozitul D, iar 41264 cu rom și vodcă au fost vândute prin depozitul (fila nr. 711 - 719 vol. II din ).

poate continua cu avizele nr. -/ 19.06.1997, când în agenda personală a lui apar livrate la depozitul D un număr de 3600 litri cu rom și vodcă, iar în aviz apar livrate 600 cu rachiu de 24˚, 1200 cu vodcă și 1200 cu rom, iar la ambalaj apar livrate 6600, ori, făcând diferența, rezultă 3600 cu fără forme legale (fila nr. 711 - 719, 737 vol. II din dosar).

În cazul acestui aviz este edificator procesul verbal încheiat de, care a consemnat le sparte cu ocazia recepției mărfii. Inculpata specifică faptul că "LA CANTITĂȚII DE 6600 CU ", conform avizului (nota de transfer NT-1866, specificată în partea superioară a avizului -), deci chiar inculpata recunoaște că toate le care figurau atât cu, cât și ca "ambalaj", erau în realitate cu (fila nr. 713, 737 vol. II, 1080 - 1081 vol. III din dosar).

poate continua cu avizul nr. -/06.06.1997, în care se specifică faptul că au fost trimise la depozitul D un număr de 2400 cu vodcă, 960 cu rom, iar ca ambalaj 8160, ori făcând diferența rezultă 4800 cu fără forme legale, așa cum reieseă și din însemnarea făcută de la fila nr. 4 (patru) din agendă ( fila nr. 714 - 732 vol. II, 1089 - 1090 vol. III din dosar).

De asemenea, în avizul nr. -/ 01.07.1997 se specifică faptul că a fost transportată la depozitul D cantitatea de 500 bere, 2400 vodcă și 1200 rom, dar ca ambalaj apar transportate 7700 litri. Făcând diferența rezultă 3600 cu trimise fără forme legale, așa cum reiese și din însemnările din agenda lui (fila nr. 1072 vol. III din dosar).

Și de această dată, întocmește un proces verbal, în care consemnează spargerile și menționează că a recepționat cantitatea de 7700 cu conform avizului (fila nr. 174 - 188 vol. I, 662 - 703 vol. II din dosar).

Banii pentru aceste cantități de livrate fără forme legale la D, erau trimiși de, prin delegați, dar fără a fi menționați în documente contabile oficiale (monetare etc.), ci pe baza unor procese verbale în care specifica faptul că a lui o sumă de bani, iar delegatul semna de primire. bani erau dați de lui (fila nr. 174 - 188 vol., 711 - 719_ vol. II din dosar).

Același lucru se întâmpla și cu banii obținuți de din vânzarea băuturii fără forme legale din depozitul

Atât sumele de bani de la depozitul D, cât și cele de la depozitul B, apar înscrise în agenda personală a lui ( fila nr. 174 - 188 vol., 711 - 719_ vol. II din dosar).

a organelor de cercetare penală un număr de 35 procese verbale prin care confirmă faptul că a către sumele de bani, fila nr. 662 - 703 vol. II din dosar.

Conform expertizei grafice întocmită în cauză, aceste procese verbale au fost scrise și semnate la rubrica "AM " de, fila nr. 662 - 668 vol. II din dosar.

Aceste sume de bani au fost e de în perioada martie - iulie 1997, perioadă în care, conform declarațiilor lui și, a funcționat acest sistem de fraudare conceput de, fila nr.174 - 188, 190 - 198 vol. I, 662 - 703, 711 - 719 vol. II din dosar.

Aceste sume de bani, consemnate în procesele verbale scrise de, apar în agenda personală a lui, fila nr. 669 - 703, 711 - 719 vol. II din dosar.

În sprijinul celor prezentate mai sus, stă faptul că ținea o evidență proprie în caiete în care consemna toate vânzările de mărfuri, pe fiecare zi și sumele de bani obținute, fila nr. 1187 - 1641 vol. III din dosar. În aceste caiete apar zilnic întocmite desfășurătoare ale vânzărilor de mărfuri pe facturi și valori. Deși această evidență contabilă este foarte meticuloasă, în ea nu apar menționate sumele de bani date pe proces- verbal către, fila nr. 1187 - 641 vol. III din dosar.

Astfel, exemplificăm cu luna martie 1997, când, conform evidenței lui, apare ca vândută, prin depozitul unde era gestionară, marfă în valoare de circa - lei, fila nr. 1324 - 1366 vol. III din dosar.

Apar ca predați în casierie, pe bază de chitanță, circa 64.000.000, iar redată delegaților, pe baza proceselor - verbale menționate în acest caiet, suma de circa 20.000.000 lei, cu un total de 84.000.000 lei. În agenda lui apar ca predați de către 20.192.160 lei, fapt care este echivalent cu suma consemnată în procesele verbale ă de către, fila nr. 908, 937 vol. II, 711 - 719 vol. II, 1324 - 1366 vol. III din dosar.

Se observă că dacă adunăm suma de bani care figurează ca ă oficial de la casieria și cu suma de bani reprezentând vânzarea de marfă fără forme legale, se obține totalul sumei de bani înregistrată ca vânzare în acea lună prin depozitul D, fila nr. 1324 - 1366 vol. III din dosar.

De asemenea, dacă adunăm cantitățile de primite fără forme legale de către, așa cum declară și cum rezultă și din agenda personală a acestuia, observăm că sunt 14640 cu cu prețul de 1550 lei/sticlă, deci o sumă de circa - lei, fila nr. 711 - 719 vol. II din dosar.

Această cantitate de 14640 rezultă și dacă se adună și cantitatea de dată "ca ambalaj" pe avizele de însoțire a mărfii în luna martie 1997, fila nr. 720 - 747 vol. II, 1121 - 1144 vol. III din dosar.

În ziua de 23.02.1998, a fost audiat de lucrătorii de poliție, ocazie cu care acesta a descris mecanismul prin care frauda cu ajutorul avizelor de expediere a mărfii, fila nr. 179 - 194 vol. din dosar.

În aceeași seară, a ridicat din depozitul lui avizele de expediere prin care s-a livrat marfă la depozitul D, fila nr. 180 vol. din dosar.

a readus, în dimineața zilei de 24.02.1998, cotoarele avizelor, dar a reținut avizele din perioada 15 martie - 02 aprilie; 20 mai - 27 mai și 02 iunie - 15 iulie 1997; perioada în care se livra marfa la D cu un aviz în care era consemnată cantitatea reală de marfă (folosit la justificarea pe timpul transportului) și care era ulterior și un aviz în care marfa fără forme legale era consemnată "ca ambalaj", fila nr. 178 - 179, 268 - 269 vol. din dosar.

Solicitând, la 27.02.1998, prin administratorul, să ne prezinte carnetele cu avize de însoțire a mărfii, în care ar fi trebuit să se afle și avizele "e", acesta ne comunică, la o săptămână, pe 05.03.1998, că până la acea dată nu s-a constatat lipsa vreunui document din evidența contabilă a societății. După alte patru zile, administratorul ne comunică faptul că avizele solicitate de organul de cercetare penală nu au fost găsite, fila nr. 309 vol. I, 731 - 733 vol. II din dosar.

Din declarațiile lui rezultă că el a completat facturi aduse de - și ceilalți delegați, "în alb", de la furnizorii din B, fila nr. 174 - 188 vol. din dosar.

Efectuându-se o constatare grafică s- reținut că inculpatul completat facturi pe numele celor 10 societăți comerciale din B, care figurau ca furnizori de băuturi alcoolice către B, fila nr. 338 - 412 vol. II din dosar.

Acest fapt este în sprijinul afirmațiilor celorlalți delegați, în special -, care arată că aprovizionarea cu băuturi alcoolice a se făcea numai de la COM și uneori de la, unde erau administratori - și - și că a livrau marfa doar pe baza unui aviz de însoțire, care era folosit la justificarea pe timpul transportului la B, după care acest aviz se returna la B și cu următorul transport se aduceau facturi "în alb" care erau completate la sediul cu cantități mai mici de băuturi alcoolice decât cele aduse în realitate, fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 242 - 252 vol. din dosar.

Din declarațiile lui - și a celorlalți delegați, rezultă că la COM numiții - și - completau arareori facturi sau chitanțe și lăsau aceasta pe seama unor muncitori aflați prin unitate sau pe seama delegaților de la, fila nr. 190 - 198, 242 - 252 vol. I din dosar.

În urma expertizării grafice a facturilor în cauză s-a constatat că inculpatul - semnat un număr de 20 facturi, emise de SC SE, SC SRL (inclusiv 4 chitanțe) și PRESS B, în valoare de peste - lei, și chitanțe, fila nr. 606- 610, 614, 625 vol. II din dosar.

De asemenea, s-a stabilit că - a scris și trei chitanțe, prin care specifica faptul că s-a primit de la suma de peste - lei, fila nr. 607 - 609 vol. II din dosar.

Examinând facturile se observă că acestea sunt emise de BAZIC, purtând ștampila acestei societăți, fila nr. 604 - 606 vol. II din dosar, și -, fila nr. 642 - 661 vol. 2 din dosar.

Cele două facturi sunt emise din același facturier, iar factura care este emisă la 05.03.1996 poartă o serie mai mare - - decât cea care figurează emisă ulterior, la 15.03.1996, și care poartă seria -, fila nr. 605 - 606 vol. II din dosar.

Chitanțele scrise de - figurează ca fiind emise de -, fila nr. 607 - 609 vol. II din dosar.

Inculpatul -, în declarațiile sale date inițial Gărzii Financiare, arată că nu a avut nici un fel de relații comerciale cu, fila nr. 213 - 217 vol. din dosar.

Cu toate acestea, în evidența contabilă a apar emise facturi de către această societate, chiar două facturi care au fost procurate de -, dar acesta declară că a pierdut acele facturi, sens în care dat un anunț în ziar, fila nr. 213 - 217 vol. I, 605 - 606, 660 - 661 vol. II din dosar.

Deși facturile apar emise în 04 și 05 martie 1996, anunțul în ziar apare abia în luna iulie 1996, fila nr. 660 - 661 vol. II din dosar.

Această motivare nu este plauzibilă deoarece, așa cum am arătat mai sus, - a livrat băuturi alcoolice către, fiind indicat în acest sens de către toți delegații și mai ales a desfășurat activitate în perioada când el afirmă că a avut suspendată activitatea, fila nr. 174 - 198, 22 - 219 și 242 - 252 vol. din dosar. Mai mult, chiar el a emis două facturi cu denumirea altei societăți tot în 605 - 606 vol. II din dosar.

În timpul cercetărilor a fost audiat și -, care, în prima sa declarație (ca martor), arată că abia din anul 1997 livrat COM băuturi alcoolice către, fila nr. 201 vol. I din dosar.

Inculpatul arată, în declarația sa din 08.12.1998, că a început să livreze băuturi alcoolice către B din 1997 și că până atunci nu a livrat nici o cantitate de, fila nr. 200 - 208 vol. din dosar.

de băuturi o stabilea cu telefonic și că s-a întâlnit personal cu acesta în vara anului 1997 la Hotelul De asemenea, inculpatul afirmă că nu a livrat nici o cantitate de băuturi alcoolice fără forme legale, fila nr. 207 - 208 vol. din dosar.

Cu toate acestea, în timpul cercetărilor, numitul a organelor de cercetare penală un număr de 8 avize de expediere (model vechi) și facturi fiscale și 6 chitanțe care sunt emise de COM în perioada octombrie 1996 - iulie 1997, în care figurează ca expediate un număr de - de litri cu rom și vodcă către Acestea au fost examinate grafic, constatându-se că au fost scrise de -, fila nr. 174 - 198 vol. și 614, 635 vol. II din dosar.

declară că acestea sunt unele din avizele pe baza cărora se făceau transporturile de băuturi alcoolice care nu erau evidențiate în contabilitatea și care se comercializau prin depozitele D și B, fila nr. 174 - 198 vol. din dosar.

La data de 09.12.1998, fiind audiat iarăși -, acesta revine asupra declarațiilor date anterior și arată că COM a livrat băuturi alcoolice către încă din anul 1996 și că a furnizat băuturi alcoolice, vodcă și rom, numai pe bază de aviz de expediere și că pentru aceste cantități de nu a mai emis facturi fiscale.

Inculpatul arată că a livrat de circa 10 ori băuturi alcoolice la doar pe bază de aviz și că nu a înregistrat în contabilitate aceste livrări, iar banii i-a cheltuit în scop personal, fila nr. 206 vol. I din dosar. Valoarea băuturilor de pe aceste avize este de - lei, fila nr. 626 - 633 vol. II din dosar.

În sprijinul declarațiilor lui, - și ale celorlalți delegați, în sensul că băuturile se aduceau de la B cu un preț pe aviz, iar pe facturi se trecea un alt preț, stă și comparația dintre avizele din 12.11.1996 și 01.11.1996, în care se specifică prețul de vânzare per sticlă de rom și votcă de 1450 lei, iar pe o factură, datată 28.11.1996 (nr. -), apare trecut prețul de 1119 lei, pe facturile nr. -, 249, 250 din decembrie 1996 apar prețuri de 1077 lei/sticlă, fila nr. 628, 631, 855, 857, 858 vol. II din dosar.

Pe avizul emis la 15.02.1997 apare ca preț de vânzare 1488 lei/ sticlă cu rom sau vodcă, iar în facturile nr. -, 884, 888 emise în februarie 1997 apar prețuri de vânzare de 1102 lei/ sticlă, fila nr 633, 646, 843, 854, 862 vol. II din dosar.

Inculpatul - arată că el livra băuturi alcoolice cu prețuri mai mici decât ale altor societăți (afirmă că mai puțin cu circa 100 lei), fila nr. 200, 208 vol. I din dosar.

La volumul de marfă distribuit prin, acest lucru era deosebit de însemnat.

Este de înțeles reținerea lui -, cât și a lui -, de a declara că au furnizat băuturi alcoolice în anii 1995 - 1996 prin COM, deoarece din cercetări a rezultat că COM a primit licența de fabricație a băuturilor alcoolice abia la 08.04.1997, fila nr. 84 vol. din dosar.

Cu privire la declarațiile lui, și a celorlalți delegați, în sensul că autovehiculele cu care se făcea transportul băuturilor de la B la B erau încărcate întotdeauna la capacitatea maximă și că după ajungerea la depozitul în facturi era trecută o cantitate de băuturi mai mică decât a fost adusă, exemplificăm următoarele:

- în factura nr. -/ 24.02.1997 se arată că au fost aduse 18000 cu vodcă și rom, iar în factura nr. -/ 14.01.1997 se consemnează că a fost adusă o cantitate de 15600, cu același mijloc de transport, fila nr. 430, 434 vol. II din dosar.

Autocamionul BT.01. figurează, în declarația lui -, ca având 9600 capacitate maximă de încărcare, iar în factura nr. -/ 17.01.1997 apare că a transportat 7200; în factura - fără dată, apare că a transportat 8450; pe facturile -, 905, 906 apare cu 9600; pe facturile -, 888, 889, apare cu 9450; pe facturile -, 868, 869 apare cu 8400; pe factura - apare cu 8400 și exemplele pot continua cu toate vehiculele folosite la transport, fila nr. 190 - 198 vol. I, 522, 524, 531, 533, 534 - 536, 795, 859 vol. II din dosar.

Delegații arată că diferența dintre numărul de care figurau în documente și numărul de care constituiau capacitatea maximă de încărcare, era marfă fără forme legale, fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 242 - 252 vol. din dosar.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că acele societăți comerciale, în afara și COM, nu au avut legături de afaceri cu B, așa cum rezultă din declarațiile administratorilor lor, iar - și, au administratorii cetățeni chinezi, care sunt dați în urmărire, fila nr. 42 - 166 vol. din dosar.

De altfel, în declarațiile lui și ale celorlalți delegați se specifică faptul că aprovizionarea se făcea doar dintr-un singur loc, de la COM de pe- din B, fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 242 - 252 vol. din dosar.

Inculpatul arată că el a completat facturi și pe numele altor delegați, ca și, ambii arătând că aprovizionarea cu marfă fără forme legale, cât și legale, se făcea într-un ritm alert, acest lucru rezultând și din examinarea facturilor din dosar.

Inculpata arată, în declarațiile sale, că ea primea marfa numai cu forme legale, dar acest aspect nu este adevărat, din considerentele arătate mai sus, fila nr. 228 - 234 vol. din dosar.

În legătură cu procesele verbale întocmite între ea și, inculpata arată că acestea reprezentau bani din vânzarea de marfă. Este evident acest lucru, numai că, așa cum am arătat mai sus, marfa era primită în depozit fără forme legale. În sprijinul acestei concluzii stă următorul fapt: procesele verbale prin care înainta bani proveniți din vânzarea mărfurilor primite cu forme legale erau întocmite între inculpată și delegatul căruia îi preda banii, aceste procese verbale fiind arhivate la sediul depozitului și pe baza lor se tăiau chitanțe la casieria, fila nr. 895 - 983 vol. II din dosar.

Aceste procese verbale erau menționate și în caietele în care inculpata ținea evidența contabilă zilnică a vânzărilor, desfășurată pe facturi și valoare, exemplu în acest sens fiind luna martie 1997, fila nr. 1186 - 1641, 1328 - 1364 vol. III din dosar.

Celelalte procese verbale prin care erau predați banii obținuți din vânzarea mărfurilor fără forme legale, erau întocmite între ea și și sumele de bani nu apar menționate în evidența zilnică a vânzărilor și nici nu este arhivat vreun exemplar la sediul depozitului sau al, fila nr. 669 - 703 vol. II, 1186 - 1641 vol. III din dosar.

Inculpata, în declarațiile sale, a încercat să acrediteze ideea că aceste procese verbale ar fi făcute din dispoziția lui, ori ca o modalitate de control a vânzărilor de vodcă și rom, dar acest lucru nu este credibil deoarece, bani erau din vânzarea băuturilor fără forme legale.

Apoi, încearcă să motiveze că bani ar fi dați delegaților pentru a achita marfa de la B, dar, așa cum rezultă din declarațiile acestora, banii dați ca avans pentru achitarea mărfii erau luați întotdeauna din casieria centrală, fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 228 - 234, 242 - 252 vol. I din dosar.

Faptul că bani erau obținuți din comercializarea mărfurilor fără forme legale rezultă și din aceea că în aceeași zi apar bani dați aceluiași delegat, odată cu procesul verbal consemnat în registrul de vânzări al inculpatei și o altă sumă dată pe bază de proces- verbal întocmit între inculpată și. În acest sens exemplificăm cu vânzările din 27.03.1997, când în caiet apar efectuate vânzări de - lei, din care sunt predați - lei delegatului, întocmindu-se proces verbal între el și. Pentru diferența de - lei, inculpata emite monetar. A doua zi face vânzări de - lei, din care predă - lei delegatului, iar pentru - lei emite monetar; iar o altă sumă de - lei o predă pe proces verbal între ea și, dar banii îi dă tot lui, fila nr. 711 - 719 vol. II, 1359 - 1362 vol. III din dosar.

Același lucru se întâmplă la 27.05.1997, când predă delegatului - lei și tot aceluiași delegat predă pe proces - verbal, încheiat între ea și, suma de - lei. Aceste sume apar și în agenda personală a lui, fila nr. 679, 711 - 719, 900 vol. II și 1428 vol. III din dosar.

Inculpata susține că nu urmărea depunerea acestor sume de bani la casierie, dar această afirmație nu poate fi acceptată în contextul în care ea ținea o evidență strictă a tuturor intrărilor și ieșirilor de marfă, consemnând și cele mai mici cheltuieli, ca spargerea unei cu sau cumpărarea unor materiale consumabile, fila nr. 685 vol. II, 1186 - 1641 vol. III din dosar.

În timpul cercetărilor s-a constatat că pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpații întocmeau la același transport de mai multe facturi, separat rom, separat pentru vodcă sau chiar câte două pentru același sortiment de, în contextul în care marfa era luată de la același furnizor, cu facturi din același facturier, fila nr. 439 - 440 vol. I din dosar, cu toate că în alte cazuri sunt trecute pe aceeași factură toate cantitățile de.

Revenind la avizele care au fost sustrase de, numitul arată în declarația sa că i-a spus că trebuia să dea foc acestor avize pentru a nu fi găsite de poliție, după care le-a luat el și nu le-a mai readus la depozitul lui, fila nr 181, 268 - 270 vol. din dosar.

În sprijinul faptului că avizele au fost sustrase de către stă și declarația contabilei -, care menționează că în ziua de 23.02.1998 a lucrat cu avizele luate de la și nu a constatat lipsa vreunui aviz, fila nr. 253 vol. din dosar.

i - a spus și lui - să nu declare la poliție nimic din ceea ce a făcut și să solicite ca declarațiile să fie făcute în prezența lui sau a unui apărător angajat de, fila nr.194 - 198 vol. din dosar.

În cadrul cercetărilor în cauză a fost efectuat un control tematic de către B, ocazie cu care s-a constatat lipsa avizelor de însoțire a mărfii din perioadele solicitate de organul de cercetare penală prin adresa din 25.03.1998, astfel că nu s-au putut reconstitui toate exemplarele cuprinse în cotoarele lipsă - cap. 3 din actul de control, fila nr. 284 - 309 vol. I din dosar.

Prin examinarea anexei nr. 2.2 din actul de control, se observă metoda de aprovizionare cu cantități de fără forme legale, prin menționarea în documente, de cantități mai mici de cu decât cele transportate în realitate. Menționăm că, precum și ceilalți delegați, arată același lucru în declarațiile lor, în sensul că se aduceau mărfuri de la B pe bază de aviz, în care erau trecute cantități reale, iar apoi la se întocmeau facturi fiscale care erau aduse "în alb" și în care se treceau cantități mai mici de.

Astfel, în anexa 2.2 apare că autocamionul BT.194. a transportat la 08.01.1997 un număr de 7200 cu vodcă și rom, ca și la 12.01.1997, după care la 05.02.1997 apare că a transportat doar 1441 cu lichior. La fel și autocamionul BT.01. care la data de 15.01.1997 figurează că a transportat 6800 cu lichior și vodcă, la 15.02.1997 9400 cu rom, vodcă și lichior, iar la 26.02.1997 a transportat 7000.

Toți delegații, inclusiv, declară că de fiecare dată mașinile veneau încărcate la capacitatea maximă, nefiind cazuri în care să vină cu încărcătura sub capacitate, fila nr. 174 - 188, 190 - 198, 242 - 252 vol. I din dosar.

De asemenea, s-a constatat că plata furnizorilor din B de băuturi alcoolice s-a făcut doar cu bani ridicați din casieria centrală, nu și din banii de la depozitul D, cum susțin și (pct. 4 din actul de control), fila nr. 284 vol. din dosar.

De asemenea, s-a constatat că în perioada martie - iulie 1997, de la depozitul B au fost transferate la depozitul D un număr de 44420 litri "ca ambalaj" în mod nejustificat, constatare care este de natură "a suspecta unitatea de operațiuni comerciale cu băuturi alcoolice și limitarea operațiunilor de reflectare în contabilitate doar a înregistrării ambalajelor" (pct. 7 din actul de control), fila nr. 285 - 286 vol. din dosar.

Aceste, care figurează ca ambalaj, sunt returnate în aceeași zi la B, așa cum rezultă din actul de control, fila nr. 337 - 338 vol. din dosar.

Din actul de control rezultă că procesele verbale de predare a banilor între și nu figurează în contabilitate (pct. 10 din actul de control), fila nr. 286 vol. din dosar.

De asemenea, în actul de control se precizează că nu a solicitat copie de pe certificatul de plătitor TVA de la furnizorii de băuturi pentru facturile cu TVA cu o valoare peste - lei (pct. 11 din actul de control), fila nr. 287 vol. din dosar.

Sunt numeroase cazuri când se efectuau transporturi de cantități mari de băuturi, dar se întocmeau mai multe facturi, pentru a rezulta facturi fără TVA sub - lei/ factură.

Actul de control al B se referă la contabilitatea oficială, ori marfa fără forme legale nu era evidențiată în contabilitatea oficială, ci, așa cum am demonstrat mai sus, era contabilizată într-o evidență contabilă dublă, ținută de și. Parte din această evidență o constituie cele 9 (nouă) file din agenda lui, procesele verbale întocmite la predarea banilor "" dintre și, exemplarele e din avizele de expediere a mărfii în care apar cantitățile de marfă fără forme legale trimise la depozitul D și care în timpul cercetărilor au fost sustrase de către. De asemenea, o parte a acestei evidențe contabile a mărfii fără forme legale o constituie avizele în care marfa fără forme legale era consemnată ca "ambalaj". Tot o parte a acestei duble contabilități o constituie facturile prin care s-au consemnat cantități de mai mici decât cele transportate în realitate și prin acestea se creau plusuri de marfă.

Tot parte a contabilității duble sunt și cele 8 (opt) avize de însoțire și 6 (șase) chitanțe emise de -, care nu mai apar în evidența contabilă a, fila nr. 711 - 719 vol. II din dosar.

Întocmirea de documente contabile primare nedatate, fără numele codului fiscal al furnizorului, fără numele delegatului și numărului mijlocului de transport, constituie mijloace de a îngreuna eventualele verificări pentru depistarea evaziunii fiscale.

De asemenea, același lucru se poate spune și despre nesolicitarea copiei de pe actul care dovedește că furnizorul este plătitor de TVA.

Concluzionând cele prezentate mai sus, se poate afirma cu certitudine că modalitatea de fraudare a bugetului de stat și de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat este următoarea:

Inculpații - și - dispuneau de cantități de băuturi alcoolice produse din alcool procurat ilegal, pentru care nu plătiseră accize, TVA și alte impozite și taxe. De altfel, în declarația dată la procuror la 2.06.2004, inculpatul - arată că făcut rost de alcool,așa cum se făcea rost în acele timpuri,.

Pentru vânzarea acestor cantități de au intrat în contact cu inculpatul, căruia îi vindeau băutura respectivă la un preț mai mic decât cel practicat pe piață, dându-i posibilitatea să desfacă mai repede băutura. Parte din această era livrată cu așa-zise forme legale, cu facturi emise pe numele altor societăți comerciale, iar o parte era livrată cu forme legale, care ulterior erau distruse. Marfa fără nici o formă legală era valorificată prin depozitele en-gross B și D, banii fiind controlați strict de.

Și cealaltă cantitate de marfă care apare ca livrată de cele 10 societăți comerciale care nu au desfășurat activități comerciale cu este tot o marfă cu proveniență ilegală. De aceea, actul de control al Gărzii Financiare este întemeiat în ceea ce privește concluziile că prin comercializarea acestei mărfi nu s-au plătit accize și TVA în valoare de - lei.

În timpul cercetărilor doar inculpații și - au recunoscut faptele comise și au avut o comportare sinceră, încercând să ajute la descifrarea întregului mecanism infracțional pus la punct de, - și -.

Toți ceilalți învinuiți au încercat, prin diverse mijloace, să obstrucționeze cercetările, nevrând să declare cu privire la activitatea lor concretă.

La data de 23.06.2001, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani cu propunere de trimitere în judecată a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor.

În timp ce cauza se afla pe rolul Parchetului, inculpații au solicitat efectuarea unei expertize contabile, a cărei concluzii au determinat ca în cauză să se dispună scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor prin ordonanța nr. 130/P/1998 din 21.01.2002, în temeiul art. 10 lit. CPP.

Ulterior, la data de 27.09.2002, în baza Ordonanței nr. 1074/II/7, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa dispus infirmarea soluției și redeschiderea urmăririi penale pentru completarea cercetărilor.

Concluzia că ambalajele au fost înscrise în notele de transfer - avizele de însoțire a mărfurilor, fiind certificate prin semnătură atât de delegatul ce a efectuat transportul, cât și de gestionarul primitor, se contrazice cu declarațiile inculpaților și, precum și a martorilor și, care au declarat că niciodată nu se duceau cantități de ambalaj de la B la D, care ulterior să fie aduse înapoi la

Expertul contabil a concluzionat că la depozitul B inculpatul, ca gestionar, proceda la mărfurilor prin efectuarea unei verificări cantitative și calitative pe sortimente și compararea acestora cu datele înscrise în actul de însoțire prezentat de merceolog (factura fiscală sau aviz de însoțire).

Acest lucru este contrazis de însuși inculpatul care a declarat că transporturile de vodcă și rom se aduceau de la B pe baza unui aviz de însoțire în care erau trecute cantitățile de marfă cu un preț comparabil cu cel practicat și de alte societăți din domeniu. Acest aviz figura ca emis de COM sau și era folosit de delegați la justificarea transportului pe traseul B - Când se ajungea cu marfa în B, avizul de însoțire era returnat cu următorul transport la COM, iar de acolo se dădea delegatului exemplarul "albastru" al unei facturi "în alb" care purta ștampila altor societăți decât COM sau B și această factură era adusă la sediul În această factură se treceau prețuri mai mici decât cele din avize, dar aceste prețuri erau cele negociate între și - și -. În acest sens, la dosarul cauzei sunt probe materiale, respectiv facturile și avizele de livrare, precum și chitanțele de încasare banilor, unele dintre acestea întocmite sau semnate de către inculpații - și -.

S- reținut că prin actul de recepție întocmit de șeful de depozit avea loc descărcarea de răspundere a delegatului merceolog.

Acest lucru se contrazice cu declarația inculpatului, vis--vis de formularul "în alb" care se întorcea de la B, cu prețuri mai mici, pe baza căreia se făcea recepția mărfii. Pe cale de consecință, recepția efectivă a mărfii în depozit se făcea după completarea acestui formular "în alb".

S-a concluzionat că inculpatul întocmea note de transfer, utilizând avize de însoțire, document semnat de acesta, de merceologul delegat pentru efectuarea transportului și de gestionarul depozitului din D, pentru primire.

susține că pentru efectuarea în siguranță a transportului de la B la D se emitea un aviz de însoțire a mărfii în care se specifica cantitatea reală de rom și vodcă. După vinderea băuturii la D, avizul în cauză era returnat la sediul central al B, unde se menționa că este.

Se reține că descărcarea din gestiune se făcea cu documente legale, însă este de remarcat că aceasta se făcea după sistemul descărcării mărfii între B și

Expertiza a concluzionat că există concordanță între sumele ridicate de merceologii delegați și facturile emise de unitățile furnizoare, pentru care acestea din urmă emiteau chitanțe.

Însă această concordanță nu respectă normele legale, în sensul că spre exemplu: în luna martie 1997, conform evidenței inculpatei, apar ca vândute prin depozitul unde era gestionară marfă în valoare de circa - lei. Din bani apar ca predați în casierie, pe bază de chitanță, circa - lei și ă delegaților pe bază de procese verbale menționate în acest caiet, suma de circa -0 lei, deci un total de - lei. În agenda inculpatului apar ca predați de către - lei, fapt care este echivalent cu suma consemnată în procesele verbale, ă de inculpata către inculpat.

Se observă că dacă adunăm suma de bani care figurează ca ă oficial de inculpata la casieria și cu suma de bani reprezentând vânzarea de marfă fără forme legale se obține totalul sumei de bani înregistrată ca vânzare în acea lună prin depozitul

Expertul contabil concluzionează că în urma inventarierilor efectuate de conducerea unității nu s-au găsit plusuri în gestiune.

La obiectivul 10 ("să se stabilească dacă reprezentantul firmei a participat direct sau a dat dispoziții scrise la întocmirea documentelor cu regim special care au vizat operațiuni comerciale ce au determinat nereguli în gestiune") - expertul contabil a concluzionat că din verificări nu a rezultat că administratorul ar fi dat dispoziții scrise sau verbale pentru activitățile comerciale.

Concluzia expertului contabil se contrazice cu toate declarațiile inculpaților și, care au declarat că toate operațiunile se făceau din dispoziția inculpatului .

La obiectivul nr. 14 ("să se stabilească dacă din analiza documentelor de evidență utilizate, a circuitului acestora, se confirmă posibilitatea ținerii și conducerii unei evidențe duble, care să faciliteze evaziunea fiscală") - expertul contabil a concluzionat că nu a fost posibilă conducerea unei evidențe duble care să faciliteze evaziunea fiscală.

Concluzia expertului contabil se contrazice cu înscrisurile ridicate de la inculpatul și inculpatul, care atestă existența unei evidențe duble.

De altfel, inculpatul a contestat procesul - verbal din 9 oct. 1997 al Gărzii Financiare - Secția B, la organele Ministerului d Finanțe, iar în dosarul 1333/1998 al Curții de Apel Suceava fost efectuată expertiză judiciară privind afacerile comerciale ale cu SC - SRL B, SC SRL B, SC COM SRL și SC -EX SRL B, pentru perioada 1996 - 1997, concluzionându-se că în cazul acestor operații comerciale, în mod evident sunt fapte prevăzute și pedepsite de Codul penal (fila 1681 - 1691 vol. IV dosar).

Prima instanță a înlăturat și concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (fila 248 - 254 ds cercetare judecătorească) precum și a martorilor, și, acestea fiind în totală contradicție cu restul probelor administrate și reținute în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.

În cazul inculpaților, și, prima instanță a avut de asemenea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal și faptul că inculpații sunt infractori primari.

În ceea ce-i privește pe inculpații și, prima instanță a reținut că nu există infracțiunea prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, respectiv fapta de sustragere de la plata obligațiilor fiscale prin efectuarea oricăror operațiuni în acest scop, deoarece în sarcina celor doi inculpați nu s-a reținut crearea unui prejudiciu, prejudiciu de care această infracțiune este indisolubil legată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că prin neidentificarea furnizorilor reali ai cantității de alcool comercializată de către SC SRL B s-a produs o evaziune fiscală în valoarea de 1.364.395.805 lei ROL reprezentând accize în sumă de 1.003.117.980 lei ROL și TVA în sumă de 361.278.825 lei. Pe parcursul soluționării cauzei s-au efectuat plăți aferente TVA rămânând de plată suma de 113.302.21 lei.

Constatând întemeiată acțiunea civilă prima instanță a admis-o și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B să plătească părții civile B suma de 111.642 lei RON precum și dobânzile aferente acestei sume, cu titlul de despăgubiri.

Considerând că prejudiciul creat statului a fost determinat în principal prin activitatea inculpatului prima instanță a procedat la înlăturarea sechestrului asigurător aplicată asupra imobilului proprietatea numiților G și.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, inculpatul și inculpata.

În motivarea apelului declarat de Parchet se arată că sentința atacată este nelegală întrucât greșit au fost achitați inculpații și, deoarece infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 27/1994 este una de pericol și nu de rezultat din moment ce legea cere să existe doar scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, iar nu și realizarea acestui scop. Cum cei doi inculpați au întocmit documentele de evidență conținând date nereale în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetului statului în sarcina lor trebuie să se rețină comiterea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal. Se mai arată în privința acestei infracțiuni că temeiul achitării este eronat, atât timp cât instanța nu a reținut inexistența faptei în materialitatea ei, ci doar lipsa unui element al conținutului juridic. Sentința este criticată și pentru netemeinicie, în sensul că inculpaților li s-au aplicat pedepse nejustificat de blânde în raport de valoarea prejudiciului și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.

În motivarea apelului declarat de inculpatul se invocă netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, deoarece:

1. Sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de art. 317 Cod penal, astfel încât se impune restituirea cauzei procurorului conform art. 333 Cod proc.pen pentru refacerea urmăririi penale. Astfel în dispozitivul rechizitoriului nu a fost descris conținutul constitutiv ale infracțiunii prev. de art. 10, 12 și 14 din Legea nr. 87/1994, art. 25 rap. la art. 2980 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, ci doar s-au enumerat aceste texte de lege după care s-a făcut mențiunea "constând în aceea că, în caliutate de administrator la SC SRL B, în perioada 1995 - februarie 1997, instigat la întocmirea de documente conținând date inexacte și a acceptat înregistrarea acestora în contabilitate, distrugând o parte în timpul cercetărilor, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul statului".

2. Urmărirea penală nu este completă deoarece nu s-au verificat susținerile constante ale inculpatului că aprovizionarea cu băuturi alcoolice a SC SRL B s-a făcut numai de la SC COM SRL B și SC S SRL B, având ca administratori pe inculpații și. Nici instanța nu a manifestat rol activ, deoarece trebuia verificat cine a ridicat de la Imprimeria Națională respectivele facturi fiscale, nu s-a efectuat un control fiscal încrucișat privind cantitățile de băuturi alcoolice achiziționate și vândute și modalitatea de plată pentru aceste cantități. Tododată organul de urmărire penale trebuia să identifice toate persoanele la care s-au referit delegații SC în vederea lămuririi împrejurărilor în care au fost întocmite facturile fiscale.

3. Inculpatul nu a săvârșit nici una din infracțiunile reținute în sarcina sa. Probele administrate nu-i confirmă vinovăția, iar simplul fapt că a fost administrator al SC SRL nu era de natură să ducă la reținerea în mod automat a infracțiunilor de evaziune fiscală și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În raport cu situația de fapt reținută de instanța de fond nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracțiuni de evaziune fiscală deoarece inculpatul nu a fost însărcinat cu întocmirea documentelor primare sau a documentelor de evidență contabilă și nici cu efectuarea verificărilor financiar contabile, iar situația reținută nu poate fi încadrată în modalitatea alternativă prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 - efectuarea oricărei operațiuni în acest scop. În ce privește infracțiunea prev. de art. 14 din Legea 87/1994 se constată că nu s-au întocmit evidențe contabile duble, ci există doar suspiciunea (născută pe baza declarației denunțătorului ) că inculpatul ar fi sustras niște avize de expediere a mărfii, iar textul sancționează doar distrugerea unor documente contabile, nu și sustragerea.

4. Faptele reținute de către instanța de fond ca infracțiuni (art. 10, 12 din Legea nr. 87/1994) în realitate nu sunt prevăzute de legea penală deoarece, după cum a arătat organul de control fiscal, SC nu putea să deducă TVA aferent intrărilor de bunuri, deoarece aprovizionarea nu s-a făcut pe bază de documente care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 25 pct. 13 lit. b din OG nr. 3/1992. Cum faptele reținute (ce în abstract s-ar încadra în prevederile art. 36 din legea nr. 354/2002) au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 354/2002, ele nu sunt prevăzute de legea penală.

Fapta comisă de inculpat ar fi putut constitui contravenția prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1980, însă inculpatul nu a cunoscut că marfa cumpărată nu aparținea în realitate societății comerciale în numele căreia s-a întocmit factura fiscală, astfel încât este dată eroare de fapt - cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. Chiar dacă nu s-ar reține eroarea de fapt nu mai este posibilă aplicarea sancțiunii contravenționale, deoarece aceasta s-a prescris.

5. În mod nelegal a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare din moment ce nu a săvârșit infracțiunile reținute de către instanța de fond. În legătură cu obligarea la plata accizelor se arată că nu a fost indicat temeiul legal care a stat la baza acestei soluții, că potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 42/1993 obligația de plată a accizelor revenea agenților economici care produceau și comercializau produsele prevăzute de lege, iar SC nu a produs (procesat) băuturi alcoolice, ci doar le-a cumpărat și revândut. Mai mult, în urma abrogării Legii nr. 42/1993 prin OUG nr. 82/1997 pentru băuturile alcoolice spirtoase produse în țară din alcool etilic alimentar, provenit din țară sau din import nu se mai datorează accize.

În motivarea apelului declarat de inculpata se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, întrucât nu a săvârșit nici una din infracțiunile reținute în sarcina sa și nu există probe care să confirme desfășurarea unor activități materiale specifice acestei infracțiuni. Totodată în ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală se face trimitere la motivarea apelului declarat de inculpatul. În consecință inculpata solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod proc.pen.

Prin decizia penală nr. 82 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Botoșania admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 842 din 31.03.2006 a Judecătoriei Botoșani, a desființat în întregime sentința apelată și, în temeiul art. 300 alin.2 Cod proc.pen, a dispus restituirea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în vederea refacerii rechizitoriului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Botoșani pentru continuarea judecării apelului.

Prin decizia penală nr. 267 din 28 mai 2007 Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul declarat de parchet, a casat decizia Tribunalului Botoșani nr. 82/13.04.2007 și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței de apel sub nr-.

În ce privește apelul declarat de parchet, procurorul de ședință a precizat motivele de apel în sensul că susține motivele aflate în scris la dosar, solicitând admiterea apelului declarat de parchet, casarea sentinței și pe fond, condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 12 din legea 87/1994, cu aplic. art. 13 Cod penal, în sensul aplicării legii mai favorabile, având în vedere modificările ulterioare ale legii. A mai solicitat înlăturarea dispoz. art. 81, 82 Cod penal și aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru toți inculpații și aplicarea art. 64 lit. c pentru inculpații administratori de societăți precum și încetarea procesului penal privind pe inculpatul, potrivit art. 10 lit. g Cod proc.pen.

Prin decizia penală nr. 26 din 25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani împotriva sentinței penale nr. 842 din 31 martie 2006 a Judecătoriei Botoșani.

S-a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, ca urmare a decesului inculpatului.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpații și.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală (în loc de art. 10 lit. a Cod procedură penală) au fost achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.

Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că în cursul judecării apelului a survenit decesul inculpatului, astfel încât se impune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod proc.pen.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații și în infr. prev. de art. 26.Cod Penal rap.la art. 12 din legea nr. 87/1994, este de observat că implică stabilirea faptului că ambii inculpați au acționat cu intenția de a-l sprijini sau ajuta în orice mod pe inculpatul la comiterea infracțiunii.

Or, din probatoriul administrat nu reiese că între inculpați să fi existat legături specifice complicității. Faptul că inculpatul s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice în maniera descrisă de prima instanță, de la societățile administrate de inculpații și nu este suficient prin ea însăși, să ducă la concluzia unei participări a acestora la activitatea infracțională. Prin urmare, va fi respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

Se constată că, deși prima instanță a reținut corect că pentru fapta prev. de art. 12 din legea nr. 87/1994 se impune producerea unui prejudiciu, a dispus achitarea inculpaților și în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.pen, deși soluția corectă era de achitare în temeiul art. 10 lit.d Cod proc.pen, din moment ce s-a constatat lipsa unui element constitutiv ale infracțiunii și anume existența prejudiciului.

Privitor la acest element este de precizat că din chiar formularea textului de lege ( sustragerea de la plata obligațiilor fiscale) reiese că infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 implică producerea unui prejudiciu, deoarece sustragerea de la plata unei obligații fiscale nu poate avea decât un singur rezultat - producerea unui prejudiciu bugetului de stat.

La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, cât și circumstanțele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.

Față de conduita anterioară săvârșirii infracțiunii și lipsa antecedentelor penale, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 76 lit. a Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Din analiza amplului material probator administrat în cauză reiese că săvârșirea faptelor arătate în hotărârea atacată, și încadrarea juridică dată relativ la inculpații și sunt corecte, ținându-se seama inclusiv de dispozițiile art. 13 Cod penal. Astfel s-au avut în vedere declarațiile inculpaților, declarații de martori, concluziile actului de control, documentele fiscale și concluziile raportului de expertiză contabilă. Contradicțiile dintre aceste mijloace de probă au fost evidențiate și înlăturate motivat. Toate acestea au condus corect la concluzia săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 10, 12, 14 din Legea nr. 87/1994, și de art. 25 Cod penal, rap. la art. 291 Cod penal, respectiv de art. 26 rap. la art. 10, 12, 14 din Legea nr. 87/1994 și de art. 290 Cod penal. Încadrarea juridică este corectă și prin prisma aplicării art. 13 Cod penal, dispozițiile Legii nr. 87/1994 fiind mai favorabile pentru inculpați. Referirile inculpaților apelanți la dispozițiile Legii nr. 354/2002 și ale Legii nr. 12/1990 nu au susținere în cauză, modalitatea săvârșirii faptelor conturând elementele infracțiunii de evaziune fiscală și nu ale altei infracțiuni fiscale sau ale unei contravenții.

În ce privește despăgubirile civile în mod justificat a fost obligat inculpatul la plata lor, din moment ce s-au reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Cuantumul acestora a fost stabilit defalcat (TVA și accize) și motivat, indicându-se inclusiv temeiul legal al obligării la plata. Referitor la accize, art. 1 din Legea nr. 42/1993 (în vigoare la acea dată) prevede cu claritate că pentru produsele prevăzute în anexă datorează accize inclusiv agenții economici care comercializează astfel de produse, situație în care s-a aflat și societatea administrată de inculpatul.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, precum și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, Parchetul a arătat că din probele administrate, reiese că inculpații și, prin activitatea desfășurată i-au înlesnit numitului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Lg. Nr. 87/1994, astfel că în cauză se impunea reținerea vinovăției acestora în forma complicității la această faptă.

Conținutul infracțiunii menționate anterior, se regăsește în cadrul infracțiunii prev. de art. 9 lit. b din Lg 241/2005. Întrucât între cele două reglementări există un regim sancționator diferit, pedeapsa mai blândă fiind cea din legislația anterioară, se impunea a se reține ca faptă infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 12 din Lg. Nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Prin urmare, greșit au fost achitați cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpații și au solicitat în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută, date fiind, în persoana judecătorilor ce au pronunțată-o ( și ) cazurile de incompatibilitate prev. de art. 47 alin.1 și 2 Cod penal.

Astfel, a au pronunțat atât decizia penală nr. 82/A din 13.04.2007 a Tribunalului Botoșani, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpații și și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva sentinței penale nr. 824/31.03.2006 a Judecătoriei Botoșani și s-a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 300 alin.2 Cod procedură penală, cât și prezenta decizie atacată.

În subsidiar, au arătat că greșit li s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în condițiile în care, din probele administrate, nu reiese vinovăția lor. Sub acest aspect, hotărârea a fost doar pe scurt motivată, în sensul că din analiza amplului material probator administrat în cauză reiese săvârșirea faptelor arătate în hotărârea atacată, iar încadrarea juridică dată este corectă, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului.

În plus, faptele reținute de către instanța de fond ca infracțiuni (art. 10, 12 din Lg nr. 87/1994) în realitate nu sunt prevăzute de legea penală, ci cel mult contravenția prev. de art. 1 lit. e din Lg. 12/1990, însă numai cu condiția de a se fi dovedit cu certitudine că sau șoferii delegați ar fi cunoscut că societatea furnizoare SC COM SRL B care, în realitate efectua și încasa prețul mărfii, nu avea nicio legătură cu societatea nominalizată de reprezentanții furnizorului, în numele căreia se efectua operațiunea, ceea ce nu s-a făcut.

În latura civilă a cauzei, în mod nelegal au fost obligați la plata de despăgubiri civile către partea civilă ANAF

Oral în instanță. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa susținut în plus primul motiv de recurs invocat de către inculpați, arătând că decizia atacată a fost dată cu încălcarea disp. art. 47 Cod procedură penală.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 3 teza finală, 13, 17, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală nr. 82 A din 13.04.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în ds. nr-, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 842/31.03.2006 a Judecătoriei Botoșani.

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și, în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, s-a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în vederea refacerii rechizitoriului.

Această decizie a fost pronunțată de către completul de judecată format din domnii judecători și.

Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel, printre altele, că: "dispozitivul rechizitoriului cuprinde încadrarea juridică a infracțiunilor, fără însă a preciza și în ce constau aceste infracțiuni"; "nu s-a arătat persoana instigată la săvârșirea infracțiunii de fals, iar în ce privește cele 3 infracțiuni de evaziune fiscală nu sunt descrise nici măcar sumar elementele acestora"; "nici din partea expozitivă a rechizitoriului nu reiese contribuția fiecăruia dintre inculpați la activitatea infracțională"; "procurorul s-a delimitat să descrie pe larg situația de fapt, fără a puncta faptele săvârșite de fiecare inculpat în parte și, mai ales,modalitatea în care fiecare dintre ei a prejudiciat bugetul de stat."; "se fac referiri la sustragerea de la plată a unor obligații fiscale, inclusiv TVA și accize, precum și la concluziile unui raport de expertiză, fără însă a se indica vreun prejudiciu, ori modalitatea concretă de producere a acestuia, raportat la cele 3 infracțiuni de evaziune fiscală, infracțiuni indisolubil legate de producerea unor prejudicii bugetului de stat".

După casarea cu trimitere a deciziei, în vederea judecării apelurilor, dispusă prin decizia penală nr. 267/28.05.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, cauza a fost repartizată aceluiași complet de judecată ce a pronunțat decizia penală nr. 82/2007.

În baza acelorași acte și lucrări ale dosarului apreciate anterior ca insuficient și imprecis reflectate în situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor descrise în rechizitoriu, completul de judecată mai sus menționat a pronunțat decizia recurată.

Potrivit art. 47 alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Prin urmare, față de prevederile textelor de lege anterior menționate, cei doi judecători, deveniți incompatibili, nu mai putea face parte din completul ce a pronunțat decizia supusă prezentului recurs, acesta fiind astfel pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor relative la compunerea instanței.

Prin urmare, hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, incidente fiind disp. art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Constatând astfel că în cauză este dat cazul de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 3 teza finală Cod procedură penală, recursurile fiind astfel întemeiate, Curtea, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵pct. 2 lit. c Cod procedură penală, le va admite.

Va casa în totalitate decizia penală atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor.

În rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de procuror și inculpații și, pentru a se pronunța în cauză o hotărâre legală și temeinică.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.09.1939 în localitatea -S, ci domiciliul în mun. B, str. -, --1, scara A,. 12, jud. B, CNP - și, fiica lui G și, născută la 17.11.1948 în com., jud. B, cu. În mun. D,- B, jud. B, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 26 A din data de 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.

Casează în totalitate decizia penală mai sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat intimat se va avansa din fondurile MJ către Baroul

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Jud. fond:

Jud. apel.;

Red. SV

Tehnored. BC

2ex/07.04.2008

Președinte:Samoilă Viorica
Judecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ilieș Titiana

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Suceava