Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 20/R/14.01.2008
Ședința publică din 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Morar Monica Rodina
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva deciziei penale nr. 402/A/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 penal și art.13 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile Statul Român prin Administrația Finanțelor Publice C, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și părțile responsabile civilmente SC Trans SRL și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au comunicat de către partea civilă motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind că pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit corect cuantumul sumei reprezentând pretențiile civile. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea soluției recurate ca fiind temeinică și legală raportat la latura civilă a cauzei care a fost soluționată în mod corect.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 286 din 16 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr- (format vechi 2467/2006), în baza art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41, alin.2, art.42 pen. și art.13 pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și a, născut la 25.03.1974 în comuna, județul C, de cetățenie română, fără antecedente penale, administrator Trans, căsătorit, posesorul, seria nr.-, eliberată de Poliția D, -, domiciliat în comuna, sat nr.85, județul C, la pedeapsa de 4 luni închisoare.1 pentru săvârșirea infractiunii de evaziune fiscală.
În baza art.81 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 5 luni - termen de încercare stabilit În condițiile art.82 pen. iar în baza art.359 pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și art.346 pr.pen. raportat la art.998 și urm. civ. s-a constatat recuperat parțial prejudiciul efectiv cauzat părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - pentru Statul Român, cu sediul în B,-, sector 5, B, la nivelul sumei de 2.200 RON, și în consecință, a fost admisă în parte pretențiile civile formulate, în sensul că:
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Trans la plata diferenței de 1283 RON, cu titlu de impozit pe profit, impozit pe venitul micro întreprinderilor și
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente C, Trans la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, respectiva majorărilor de întârziere, calculate asupra obligațiilor fiscale principale de plată stabilite prin raportul de expertiză, cu titlu de impozit pe profit, impozit pe venitul microîntreprinderilor și, după cum urmează: majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art.13 și art.13 din nr.OG26/2001, pentru modificarea nr.OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, de la data exigibilității și până la 31 decembrie 2002; dobânzi și penalități de întârziere, conform art. 13 și art.14 din nr.OG 61/2002, calculate de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2003; dobânzi și penalități de întârziere calculate conform art.114 și urm. art.120 din nr.OG92/2003, începând cu 1 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2006; respectiv majorări de întârziere calculate potrivit art. 115 din același act întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr.87/ 1994, cu aplicarea art.41 a1in.2), art.42 Cod penal, arătându-se totodată că, întrucât 1egea evaziunii fiscale a fost modificată prin Legea nr. 161/19.04.2003, sunt aplicabile și dispozițiile art. 13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă. Sub aspectul laturii civile, s-a precizat că inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu la nivelul sumelor amintite, de 24.918.649 lei vechi, reprezentând, 8.450.000 lei vechi, reprezentând impozit pe profit și 1.460.262 lei vechi, cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, pentru care Statul Român - prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de C, s-a constituit parte civilă.
Judecătoria D e j, prin sentința penală nr.139/2005, a dispus condamnarea inculpatului și obligarea la plata pretențiilor civile către Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, constând în sumele amintite plus penalități și dobânzi aferente, până la acoperirea prejudiciului, însă, prin decizia penală nr.253/A/2005 a Tribunalului Clujs -a dispus desființarea sentinței în întregime, cu trimitere spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de partea civilă, relativ la introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Trans și de obligare a inculpatului la plata sumelor datorate conform procesului verbal de control, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
De asemenea, s-a arătat că nu s-au efectuat verificări pentru a stabili cu certitudine prejudiciul și a lămuri diferențele dintre sumele stabilite prin procesul verbal de control și cele constatate de expert ale cărui explicații de la rubrica de observații din raport nu sunt de natură să afecteze valabilitatea procesului verbal de control în privința facturilor în discuție. Totodată, mențiunea expertului că există facturi fiscale ce erau înregistrate în contabilitate dar care, cu ocazia controlului, au fost trecute neînregistrate, în lipsa unei dovezi în acest sens, nu poate fi primită. Astfel, s-a concluzionat că se impune verificarea acestor chestiuni, precum și a împrejurării dacă societatea inculpatului era doar plătitoare de sau beneficia și de deduceri de, prin lămuriri cerute expertului sau efectuarea unei noi expertize, administrându-se orice alte probe pentru justa soluționare a cauzei.
Sentința penală nr.295/2006 a Judecătoriei D e j, prin care s-a dispus din nou condamnarea inculpatului și obligarea acestuia în solidar cu societatea la plata sumei de 12.828.911 lei vechi, dobânda legală, cu titlu de despăgubiri către B, a fost desființată în întregime, trimitere spre rejudecare, pentru aceleași considerente, urmând a fi respectate indicațiile instanței de control judiciar.(fila 286)
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Dej sub nr- iar în faza de cercetare judecătorească s-au solicitat din nou expertului numit explicații suplimentare la raportul de expertiză contabilă judiciară.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu din ambele faze procesuale, instanța de fond a constatat că situația de fapt imputată inculpatului prin rechizitoriu a fost corect stabilită și dovedită pe deplin prin mijloacele de probă administrate. Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă și explicațiilor suplimentare la acest raport (fila 84 și urm. fila 321 și urm. dosar) veniturile realizate și neînregistrate de inculpat în contabilitatea firmei sale, pentru perioada supusă controlului, se cifrează la nivelul sumei de 13.115 RON (131.150.791 ROL), pentru care datorează bugetului de stat, cu titlu de obligații fiscale, următoarele sume: impozit pe profit, aferent veniturilor neînregistrate: 845 RON (8.450.000 ROL); impozit pe veniturile microîntreprinderilor, aferent acelorași venituri neînregistrate: 146 RON (1.460.262 ROL); colectată, aferentă veniturilor neînregistrate: 2492 RON (24.918.649 ROL). Așadar, rezultă un total al obligațiilor fiscale, aferente veniturilor neînregistrate de inculpat în evidența contabilă a societății, în sumă de 3.483 RON (34.828.911 ROL).
Cât privește documentele contabile (jurnale, fișe de cont, balanțe contabile) pe care s-au bazat raportul de expertiză și explicațiile suplimentare, acestea se referă exact la perioada despre care face vorbire și procesul verbal de control întocmit de organele fiscale. Astfel, din moment ce proba cu expertiză judiciară a fost administrată în faza de urmărire penală, raportul întocmit de expertul numit cuprinde constatări obiective de specialitate, având în vedere ansamblul probator de la dosar, (documente justificative, declarații, procese verbale anexe, cereri, adrese, documentele contabile de la sediul societății inculpatului, din cele arătate mai sus) inclusiv procesul-verbal de control fiscal dresat de inspectorii Serviciului de control fiscal nr. 1 din cadrul C, în atare situație, nu există nici un dubiu că sumele stabilite de expert corespund realității.
Este de observat și faptul că expertul contabil a răspuns la obiecțiunile formulate de partea civilă, făcând, în acest sens, referire la actele contabile examinate, pe baza cărora a conc1uzionat totalul obligațiilor fiscale, aferente veniturilor neînregistrate de inculpat în evidența contabilă societății, este cel menționat prin raport și anume, 3.483 RON (34.828.911 ROL).
Partea civilă nu a făcut referire la vreo probă din care să rezulte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a expertizei, pretinzând doar că aceasta a fost făcută cu părtinire, în timp ce, în realitate, din cuprinsul expertizei rezultă că a fost efectuată cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale incidente în cauză, pe baza acelorași documente avute în vedere și la întocmirea procesului verbal de control fiscal.
S-a mai arătat că procesul-verbal de control fiscal nu poate fi considerat în cauză nici măcar un act premergător începerii urmăririi penale, întrucât, deși a fost întocmit la cererea poliției în vederea culegerii de date și informații necesare verificării reclamației depuse de D, constatările făcute nu au fost consemnate de organele de anchetă sub forma procesului-verbal unic, reglementat prin dispozițiile art.224 alin.(3) din Codul d e procedură penală, relativ la efectuarea actelor premergătoare și care să poată constitui mijloc de probă.
În considerarea celor expuse, instanța de fond a constatat că proba cu expertiză administrată de parchet în faza de urmărire penală și explicațiile suplimentare date de expert asupra raportului în cursul cercetării judecătorești, au lămurit pe deplin existența prejudiciului efectiv cauzat de inculpat ca administrator, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a veniturilor realizate de societate la nivelul sumei de 13.115 RON (131.150.791 ROL), în sensul că datorează bugetului de stat, cu titlu de obligații fiscale, următoarele sume de bani: impozit pe profit: 845 RON (8.450.000 ROL); impozit pe veniturile microîntreprinderilor: 146 RON (1.460.262 ROL); colectată: 2492 RON (24.918.649 ROL), societatea fiind, evident, plătitoare de cu drept la deducere, în condițiile legii.
Desigur că, în noțiunea de prejudiciu, în sens larg, pe lângă paguba efectivă - damnum emergens, se include și beneficiul nerealizat - lucrum cesans, acoperit prin perceperea majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, calculate în speță, conform art.13 și art.131 din nr.OG26/ 2001, pentru modificarea nr.OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, de la data exigibilității obligațiilor fiscale și până la 31 decembrie 2002, dobânzilor și penalităților de întârziere, conform art.13 și art.14 din nr.OG 61/2002, care se vor calcula de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2003, dobânzilor și penalităților de întârziere calculate potrivit art. 114 și urm. art.120 din nr.OG92/2003, începând cu 1 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2006, respectiva majorărilor de întârziere calculate în baza art. 115 din același act normativ, începând de la 1 ianuarie 2006 și până la data executării integrale a debitului.
În ce privește fapta de evaziune fiscală imputată, examinând cererea inculpatului, formulată prin avocat (fila 30 dosar), de restituire a dosarului către parchet în vederea refacerii actului de sesizare instanța a dispus respingerea cererii, conform încheierii de ședință din 02.05.2007, având în vedere următoarele aspecte:
În lumina principiului aplicării legii penale mai blânde (mitior lex), consacrat prin dispozițiile art-13 alin.1) Cod penal, în cazul faptelor ce nu au fost definitiv judecate, dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Cât privește stabilirea în concret a legii penale mai favorabile, în lipsă de criterii legale, operațiunea are loc nu numai prin examinarea limitelor pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ci și a tuturor normelor și instituțiile incidente în cauză, de natură să influențeze răspunderea penală a inculpatului.
Art.13 din Legea nr.87/1994 a fost reformulat, operând extinderea obiectului infracțiunii. Practic, odată cu abrogarea în bloc a dispozițiilor art.13 - reținut prin rechizitoriu ca temei juridic pentru fapta de evaziune fiscală săvârșită de către inculpat - a avut loc o reașezare a textelor de lege, în așa fel încât, fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, având ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, a ajuns să fie încadrată distinct în dispozițiile art. 11, lit.c), din același act normativ. Astfel, în ce privește pedeapsa aplicabilă, comparând art.13 din vechea reglementare cu modalitatea infracțiunii prevăzute de art.11 lit.c) din noua reglementare se constată că pedeapsa s-a majorat de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei" la pedeapsa cu " închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi".
Totodată, s-au reglementat cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor, stipulându-se că: dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la J; dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă; respectiv, dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, modificându-se implicit condițiile înlocuirii răspund penale prev. de art.90 din Codul penal.
În speță, aceste cauze nu pot fi aplicate, cât timp prejudiciul produs de către inculpat bugetului de stat trebuia recuperat în întregime și cel mai târziu până la primul termen de judecată. Or, din actele dosarului, a rezultat că inculpatul nu a achitat în întregime prejudiciul efectiv, ultima plată fiind făcută după primul termen de judecată, respectiv la data de 04.04.2007(chitanță, fila 319) când s-au achitat sume cu altă destinație către bugetul de stat - și anume, cu titlu de amenzi și cheltuieli judiciare, iar nicidecum cu titlu de impozit sau, motiv pentru care nu poate beneficia, ca lege penală mai favorabilă, de dispozițiile Legii nr.241/2005, prin prisma cauzelor de nepedepsire ori de reducere a pedepselor.
Prin urmare, analizând legile succesive sub aspectul pedepselor prevăzute pentru fapta săvârșită, în speță apare ca fiind mai favorabilă Legea nr.87/1994, ce prevede pedeapsa mai ușoară a închisorii, alternativ cu amenda, de unde rezultă că încadrarea juridică dată de parchet prin actul de sesizare este corespunzătoare stării de fapt imputate și anume, art.13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.41, alin. 2), art.42 Cod penal, și art. 13 Cod penal.
Spre acest sfârșit, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului care, în perioada ianuarie 1999 - 30 septembrie 2003, în calitate de administrator al Trans, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis cu știință să înregistreze în contabilitate activitățile desfășurate, având drept urmare sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat cu sumele de 24.918.649 lei vechi, reprezentând taxa pe valoare adăugata, 80450.000 lei vechi, reprezentând impozit pe profit și 1.460.262 lei vechi, cu titlu de impozit pe veniturile microintreprinderilor, . elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr.87/ 1994, cu aplicarea art.41 alin.2), art.42 Cod penal, pentru care răspunde penal urmând să fie condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, conform art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, instanța de fond a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, ce nu poseda antecedente penale și care este cunoscut cu o conduită bună în familie și în societate, care a înțeles să recunoască fapta comisă, împrejurări ce vor fi reținute în favoarea sa ca circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a) și c) din Codul penal, cu consecința aplicării pedepsei de 4 luni închisoare, dozată În mod corespunzător, sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, în condițiile art.76 lit.e) Cod penal.
În raport de circumstanțele reale și personale menționate, instanța de fond a considerat că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpat și rară privarea de libertate, fapt pentru care, conform art.81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal, fiindu-i atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cerințelor impuse de lege pentru această instituție juridică.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că, prin activitatea sa, inculpatul a cauzat o pagubă bugetului de stat, care trebuie acoperită în integralitate, cu referire atât la prejudiciul efectiv produs, în sumă totală de 30483 RON (34.828.911 ROL), așa cum a rezultat din proba cu expertiză, reprezentând impozitul pe profit, impozitul pe venitul microîntreprinderilor și, cât și la câștigul nerealizat, prin perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere, respectiva majorărilor de întârziere, după caz, însă calculate asupra debitului principal de plată așa cum afoststabilit prin raportul de expertiză.
Deoarece, prin chitanța de plată seria 2 A nr.-/24.03.2006 și adresa nr. 14092/29. 06.2006, emise de Administrația Financiară D (filele 279-280) s-a făcut dovada achitării de către inculpat a sumei de 2.200 RON, reprezentând o parte din prejudiciul efectiv cauzat, în atare situație pretențiile formulate sub acest aspect de către partea civilă B pentru Statul Român, aufostadmise în parte, în sensul constatării recuperării parțiale a prejudiciului efectiv cauzat, urmând a se dispune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Trans, la plata diferenței de 1283 RON, precum și a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere calculate conform art.13 și art.131din nr.OG26/2001, pentru modificarea nr.OG11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, de la data exigibilității și până la 31 decembrie 2002, dobânzilor și penalități1or de întârziere, datorate conform art.13 și art.14 din nr.OG 61/2002, care se vor calcula de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2003, dobânzilor și penalităților de întârziere calculate potrivit art. 114 și urm. art.120 din nr.OG92/2003, începând cu 1 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2006, respectiva majorărilor de întârziere calculate în baza art.115 din același act normativ modificat, începând de la 1 ianuarie 2006 și la data executării integrale a debitului, toate acestea prin defalcare asupra obligațiilor fiscale principale de plată stabilite prin raportul de expertiză, cu titlu de impozit pe profit, impozit pe venitul micro întreprinderilor și
Împotriva sentinței penale nr.286/16 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Dej la data de 07 mai 2007 formulat apel inculpatul sub aspectul soluționării laturii penale solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 pr.pen. cu aplicarea art.18/1 și art.91 pen. (4)
În motivarea apelului dedus judecății, inculpatul prin apărătorul său ales a învederat în esență faptul că solicită a se avea în vedere că prejudiciul este relativ mic, inculpatul obligându-se să-l achite și totul s-a întâmplat din cauza unei neglijențe iar în ceea ce privește apelul declarat în cauză de către partea civilă C, lasă la aprecierea instanței soluția privind latura civilă a cauzei.(50)
Împotriva aceleiași sentințe penale la data de 07 mai 2007 formulat apel partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C sub aspectul soluționării laturii civile privind cuantumul total al prejudiciului.(6-7).
În motivarea apelului dedus judecății, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Caî nvederat în esență faptul că sentința apelată este netemeinică sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei având în vedere că în mod greșit s-a reținut că procesul verbal de control fiscal nu poate fi considerat nici măcar act premergător începerii urmăririi penale, fiind elocvente dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. Totodată s-a mai arătat faptul că inculpatul nu a achitat nici o sumă din prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului atât timp cât din chitanța de plată și adresa Administrația Financiară D rezultă clar că inculpatul a achitat suma de 2200 lei reprezentând amenzi și nicidecum parte din prejudiciul pe care l-a cauzat (16, 1 7).
Prin decizia penală nr.402 din data de 3.12.2007 a Tribunalului Clujs -a admis apelul ANAF și în baza art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. cu aplicarea art.998 civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală la nivelul sumei de 3483 lei RON.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. tribunalul l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 160 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Tribunalul a constatat că apelurile declarate de către inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, au fost promovate în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce a curs pentru aceștia care nu au fost prezenți la dezbaterea judiciară a fondului cauzei, în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. respectiv de la comunicare. (333 din dosarul penal nr- al Judecătoriei D e j).
Examinând sentința penală apelată din oficiu cât și prin prisma motivelor de apel, pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei cât și a dispozițiilor legale în materie, s-a apreciat că Judecătoria Deja administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală sub aspectul laturii penale căreia nu i se pot aduce corective însă sub aspectul laturii civile, aceasta a pronunțat o soluție netemeinică.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, incriminată de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. cu aplicarea art.13 pen.
Conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana inculpatului.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Așadar, în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Analizând întreg materialul probator, tribunalul a constatat că au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, pentru circumstanțierea corectă a elementelor de individualizare a inculpatului, probe ce au fundamentat concluziile instanței de fond și au permis o dozare corectă a sancțiunii, efectuându-se o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 pen.
În menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că în speță, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar conduita sinceră a acestuia a fost avută în vedere de către instanță la individualizarea pedepsei, fiind reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante care au condus la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea aspectului juridic invocat respectiv că inculpatul a dat dovadă de o conduită responsabilă ulterior comiterii faptei prin aceea că a recunoscut comiterea infracțiunii și a colaborat cu organele în drept, contribuind astfel la aflarea cu celeritate a adevărului în cauză, nu are antecedente penale fiind astfel la prima confruntare cu legea penală astfel că se impune considerarea că ar fi o simpla abatere care să genereze o sancțiune administrativă cu amenda se ajunge la aplicarea unei sancțiuni inexistente în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor cauzate și a persoanei inculpatului, conducând în final la eludarea scopului stabilit prin art.52 pen. Nu se justifică în speța dedusă judecății micșorarea pedepsei de 4 (patru) luni închisoare, prin acordarea unui mai mare efect circumstanțelor atenuante, care să conducă la achitarea acestuia și înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă potrivit dispozițiilor art.91 pen.
Cu privire la motivele invocate de către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut că acestea au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit, dispozițiilor art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face in modalitățile prevăzute de lit. "a" și "b" "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 -1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările in materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede că " orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara" și in art. 999 din același cod care prevede că " omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa".
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 și art. 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de" prejudiciu" fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi.
Or, în speță, din adresa nr.87112/29.11.2007 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C rezultă fără dubiu că suma de 2200 lei achitată de inculpat cu chitanța seria - nr.-/24.03.2006 și suma de 771 lei achitată de inculpat cu chitanța seria - nr.-/04.04.2007 reprezintă venituri din amenzi, aceste sume nefăcând parte din structura prejudiciului cu care această instituție s-a constituit parte civilă în cauză, așa cum s-a statuat prin procesul verbal de control nr.26559/1 0.12.2003 încheiat de consilierii Direcției de Control Fiscal C, ceea ce atestă faptul că în mod greșit s-a reținut că procesul verbal de control fiscal nu poate fi considerat nici măcar act premergător începerii urmăririi penale, în acest sens fiind elocvente dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen.
Avându-se în vedere că inculpatul nu a achitat nici o sumă din prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului atât timp cât din chitanțele de plată și adresa Administrația Financiare D rezultă clar că inculpatul a achitat sumele de 2200 lei și respectiv, 771 lei reprezentând amenzi și nicidecum parte din prejudiciul pe care l-a cauzat, instanța de fond trebuia să admită pretențiile civile astfel cum au fost formulate și dovedite de către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, respectiv cuantumul total al prejudiciului.
Ca urmare în temeiul art.379 pct.2 lit."a" pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cad esființat în parte doar sub aspectul soluționării laturii civile penale privind cuantumul total al prejudiciului sentința apelată și în conformitate cu dispozițiile art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. cu aplicarea art.998 civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă: Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală la nivelul sumei de 3483 lei RON.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept, individualizarea pedepsei fiind corect soluționate, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.286/16 mai 2007 pronunțată în dosarul nr.792/2l9/2006 al Judecătoriei D e
Având în vedere că inculpatul a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. tribunalul l-a obligat pe acesta să plătească suma de 160 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea prezentului apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL, la plata sumei de 55.572,6735 lei, cu accesoriile aferente, calculate, până la data plății inclusiv.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că prejudiciul cazat părții civile se ridică la suma menționată în procesul verbal încheiat de organele de control financiar și nu la suma care a fost indicată de expert, care a luat în calcul facturile înregistrate de inculpat în contabilitate după efectuarea controlului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prejudiciul în sumă de 3.483 lei a fost stabilit prin expertiza întocmită de către expertul G în cursul urmăririi penale.
Cu ocazia judecării cauzei recurentul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a contestat acest prejudiciu, inclusiv în apelul soluționat prin decizia penală nr.253 din 6.06.2005, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicația, printre altele, de a se cere lămuriri expertului sau de a se dispune efectuarea unei noi expertize contabile, pentru a se stabili situația facturilor cu privire la care existau diferențe între procesul verbal de control fiscal și expertiză.
Cu ocazia rejudecării cauzei expertul a depus "Explicații suplimentare la raportul de expertiză contabilă" - fila 231-233 dosar nr.1692/2005 al Judecătoriei D e j, în care a arătat că nu contestă valoarea totală a prejudiciului stabilită în procesul verbal de control.
Cu toate acestea, instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata sumei de 1.283 lei, sumă menținută și cu ocazia noii rejudecări dispusă prin decizia penală nr.265 din 28.08.2006 a Tribunalului Cluj.
În apelul ce face obiectul prezentei cauze s-a lămurit faptul că sumele scăzute de instanțele de fond au fost achitate în contul unor amenzi stabilite inculpatului și nu în contul prejudiciului din prezentul dosar.
Cu toate acestea instanța de apel nu a analizat situația diferențelor dintre procesul verbal de control și expertiză.
Văzând că în cauză nu a fost efectuată o altă expertiză care să lămurească cu exactitate prejudiciul cauzat de inculpat statului și că expertul în explicațiile suplimentare date a învederat că nu contestă valoarea totală a prejudiciului stabilită în procesul verbal de control, curtea constată că recursul părții civile este întemeiat și urmează a fi admis în baza art. 38515pct.2 lit.d proc.pen. cu consecința casării parțiale a deciziei recurate, cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei.
Rejudecând cauza, în baza art.14, 346.proc.pen. art.998 civ. curtea îl va obliga pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL, să plătească părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 55.572,6735 lei, cu accesoriile aferente calculate până la data plății inclusiv.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de 100 lei ca onorar pentru apărător din oficiu, av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de către Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva deciziei penale nr.402 din data de 3.12.2007 a Tribunalului Cluj, pe care casează parțial, cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei.
Rejudecând cauza, în baza art.14, 346.proc.pen. art.998 civ. obligă pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL, să plătească părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 55.572,6735 lei, cu accesoriile aferente calculate până la data plății inclusiv.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 100 lei ca onorar pentru apărător din oficiu, av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
22.01.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Morar Monica Rodina
