Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 23/R/2008
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Săndel Lucian Macavei Monica
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, este reprezentat prin PROCUROR - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei penale nr. 608 pronunțată la data de 11.10.2007 în dosarul penal nr- al Curții de APEL CLUJ.
La apelul nominal se prezintă apărătorul ales al contestatorilor și, av. A din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind contestatorii și și intimații Direcția regională Vamală O, Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a comunicat de către contestatorul un CD precum și transcrierea de pe acest CD a convorbirii telefonice purtată între acesta și un polițist anchetator pe nume -.
De asemenea, s-a comunicat răspunsul solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în sensul că în dosarul nr.3500/P/2001 nu au fost adoptate soluții față de numitul și, în acest dosar efectuându-se cercetări privind modul în care un număr de 9 autoturisme, sustrase din străinătate, au fost înmatriculate ulterior în România. Totodată s-a comunicat și faptul că dosarul a fost soluționat șa data de 02.11.2004 unde a fost confirmată propunerea de scoatere de sub urmărire penală față de numitul.
Apărătorul contestatorilor, consideră că răspunsul comunicat este evaziv și nu s-a răspuns în concret solicitărilor. Astfel, solicită refacerea adresei pentru a comunica dacă cei doi contestatori au avut cauzalitate cu acel dosar de la
Reprezentantul Parchetului solicită a se reveni asupra acestei adrese întrucât există o hotărâre definitivă de condamnare,
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată apreciind că nu mai este necesară întrucât răspunsul comunicat este concludent.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul contestatorilor solicită admiterea contestației și rejudecarea cauzei pe temeiul de casare prev.de art.385/15 lit.d pr.pen. Solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației în anulare întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.386 lit.d pr.pen.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 821/28.04.2005 Judecătoria Baia Marei -a achitat pe inculpațiiAV.fiica lui și, născută la 01.08.1973 în I, cetățean român, are 2 copii, căsătorită, cu antecedente penale,. în I- - 3 . 4 și S M-
2..fiul lui G și, născut la 04.10.1955 în judo S M, cetățean român, 8 clase + Șc.profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii minori,. în S M,-, cu antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 penal.
A condamnat pe inculpații:
1. A, cu datele sus menționate, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- uz de fals prev. de art. 291 pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. la pedeapsa de 1 an închisoare,
- fals în declarații prev. de ar1. 292 pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare,
- fals privind identitatea prev. de art. 293 pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. la pedeapsa de 11 luni închisoare,
- înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,4 pen. (3 fapte j, la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate pedepsele de: 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 292 pen. și 11 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 293 pen. și a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 7 din aceiași lege.
În baza art. 85.penal a anulat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin. nr. 2933/31.05.2001 a Jud. I, def prin.pen. nr. 64/17.01.2002 a Trib. I și a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin. nr. 2071/05.04.2002 aJud.
A descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sent.pen. nr 2071/05.04.2002 a Jud. I în componentele de 2 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare.
În temeiul art. 85 pen. 33 lit. a, 34 lit. b penal a contopit pedepsele de 1 an inchisoare, câte 3 ani și 6 luni închisoare ( 3 fapte), 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an inchisoare, în cea mai grea de3 ani și 6 luni închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 penal.
În temeiul art. 88.penal a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 05.11.2002 până la 28.05.2004.
2., cu datele sus menționate, pentru:
- complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 pen. rap. la art. 291 pen. cu aplic. art. 41 al. 2.penal, la pedeapsa de 1 an și 8 luni inchisoare,
- complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals in declarații prev. de art. 26 pen. rap. la art. 292 pen. cu aplic. arl. 41 al. 2.penal, la pedeapsa de 1 an închisoare,
- complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de arl. 26.penal rap. la art. 293 pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare,
- participație improprie prev. de art. 31 al. 2 pen. la săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 pr.pen. din infr. prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c penal, pe o perioadă de 2 ani,
- complicitate lâ săvârșirea infracțiunii de inșelăciune prev. de art. 26 pen. rap. la art. 215 al. 1,2,4 penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate pedepsele de: 1 an inchisoare, aplicată pentru art. 26 pen. rap. la art. 292 pen. și 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru art. 26 pen. rap. la arl. 293 pen. și a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din aceiași lege.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b penal, a cotopit pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, 3 ani inchisoare, 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c penal, pe o perioadă de 2 ani, in cea mai grea de4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. cpenal pe o perioadă de2 ani.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 penal.
În temeiul art. 88.penal a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 07.11.2002 până la 28.05.2004.
În baza art. 14 pr.pen. rap. la art. 998. civil a obligat inculpata la despăgubiri civile după cum urmează:
- 7.500.000 lei cu dobânda legală până la data achitării efective a debitului către partea civilă SC "- " SRL, cu sediul în Viile S M- sau Viile S M,-,
- 313.631.683 lei, cu penalități de întârziere începând cu data de 15.05.2001 până la efectiva achitare a debitului, către SC " A VP" SRL H,-/60 sau H,- . 17 . 25, și în baza aceluiași text legal și cu aplic. art. 1003.civil, a obligat inculpații, în solidar la despăgubiri civile în sumă de 38.342.175 lei, cu penalități de întârziere începând cu data de 11.05.2001, până la efectiva achitare a debitului, către partea civilă SC " " SRL S M,-/77.
A respins pretențiile formulate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală O,-, jud.
În temeiul art. 348 Cod pr.penală a dispus anularea actelor false: carte de identitate seria - nr. -, eliberată pe numele (fila 400), contractele de vânzare-cumpărare între CASA IMPORT-EXPORT SRL - MILANO și SC COM SRL B M (I 22,116) și între BUDAPESTA și SC COM SRL B M (I 21 - vol. II ), facturile fiscale: nr. - (f 211-vol. II), nr. - (I 226-vol. II), nr. - (I 18-vol. II) și restabilirea situației anterioare privind autovehiculele respective.
În temeiul art. 191 pr.pen. a obligat inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de câte 28.000.000 lei.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25 iulie 1994, prin sentința civilă nr. 982/1994, Tribunalul Maramureșa dispus autorizarea funcționării SC SRL, având ca asociat unic, la aceea vreme, pe numitul.
În cursul anului 2000, la insistențele inculpatului, sora acestuia, numita, a preluat societatea comercială de la martorul. Astfel la data de 14.12.2000, conform Actului adițional (fila 134 - vol. 1 ) numita a preluat societatea comercială devenind asociat unic. Conform declarației acesteia (filele 369 și urm. - val. I/a), precum și a declarației martorei (fila 254 - vol. I/a) a făcut acest demers pentru fratele ei ". Imediat după ce a devenit asociat unic, respectiv a doua zi, în data de 15.12.2000, inculpatul a fost numit administrator al societății pe o perioadă nedeterminată, conform Convenției ( fila 220 - vol. 1 ), lucru confirmat ulterior și din Adeverința din 31.01.2001, emisă de SC SRL (fila 219 - vol. 1).
În perioada anilor 2000-2001, inculpatul a cunoscut-o pe inculpata, cu care a început să aibă relații apropiate. Inculpatul a prezentat-o pe surorii sale, respectiv numitei, iar ulterior i-a cerut să se retragă din societate, aceasta urmând să fie preluată de către, în calitate de asociat unic. Evident că numita a dat curs solicitării fratelui său, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menționat mai sus, preluase firma tot pentru el.
Astfel, la data de 14.03.2001, s-a întocmit Actul adițional, autentificat, prin care se retrage din societate și din administrarea ei, societatea urmând să fie preluată de către.
În momentul exprimării intențiilor și acordului de voință, a prezentat o Carte de Identitatea seria - nr. -, având o fotografie a unei persoane care semăna cu inculpata, însă cu numele" - " și cu date nereale, inclusiv adresa. Mai precis, pe Cartea de Identitate falsificată, figura" - " cu domiciliul fictiv în B M,-/10. La această adresă, locuiește însă o altă persoană, respectiv martorul C, care este proprietarul apartamentului și care la vremea respectivă a sesizat Poliția Municipiului B M ( fila 187 - voi. 1). În aceste împrejurări, cei doi inculpați, împreună cu, s-au prezentat la notar, unde inculpata a prezentat Cartea de Identitate falsificată, iar datele de pe această Carte de Identitate au fost introduse în Actul adițional. Apoi, a doua zi, la data de 15.03.2001, a fost întocmit actul constitutiv reactualizat al SC Com" SRL, în care sediul firmei a fost stabilit în B M,-/10 (filele 142 - 151 - vol. 1). După îndeplinirea acestor formalități, cei trei s-au deplasat la Registrul Comerțului, unde inculpata s-a legitimat tot cu Cartea de Identitate falsă (nume fals, adresă fictivă) și unde a completat fișa-specimen de semnături la 21.03.2001 cu numele fictiv "- ", executând și o semnătură specifică, care va apărea pe toate actele emise ulterior de societate (fila 182 - vol.1)
Anterior tuturor acestor demersuri, inculpata, la cererea inculpatului, primise deja o împuternicire de la, să efectueze anumite activități în numele societății (fila 195-vol.I).
Imediat după aceia, la data de 22.03.2001, inculpata, s-a deplasat la sediul Bank SA Sucursala B M, unde a completat o cerere, prin care a solicitat deschiderea unui cont de disponibilități în lei. Cererea a fost făcută în numele SC SRL, însă redactată și semnată de către "- ", n calitate de asociat unic ( fila 202 - vol. I ). În continuarea formalităților, inculpata a completat formularele pentru specimenul de semnătură (filele 203-204-vol. I) și a solicitat eliberarea unui carnet cu CEC-uri barate (fia 206 - vol. 1), toate cererile fiind, evident, semnate cu nume și semnătură fictive și sediu fictiv.
Inculpații, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, încercând fiecare, într-o manieră proprie, să-și construiască apărări, ce s-au dovedit a fi nefondate.
Cu privire la activitatea infracțională reținută la pct. II din rechizitoriu, instanța de fond a reținut că cei doi inculpați au fost trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, iar inculpatul și pentru infracțiunea prev. de art. 168 din Legea nr. 141/1997.
Instanța de fond a analizat textul de lege care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală și a constatat că această infracțiune, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 pen. nu subzistă, întrucât potrivit art. 7 din lege: " nerespectarea reglementărilor fiscale În domeniul vamal prin declararea inexactă sub orice formă a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire, in scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a obligațiilor fiscale, se sancționează potrivit legii ", respectiv Legea nr. 141/1997 și a Regulamentului de aplicare a acestuia.
Constatând că sustragerea bunurilor de la vămuire constituie contravenție, conform art. 386 lit. a din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 pen.
Din actele și probele de la dosar nu a rezultat cu certitudine că inculpatul s-a prezentat personal la autoritățile vamale cu documente comerciale falsificate. De asemenea nu s-a dovedit cu certitudine nici faptul că acesta s-a ocupat în mod direct de revânzarea autoturismelor, ci doar faptul că a pus la dispoziția altor persoane (, G) documentele necesare - ajutând în acest mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către alte persoane.
În aceste condiții instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 respectiv - participație improprie la această infracțiune.
Prin schimbarea încadrării juridice, nepusă în discuția părților, instanța a considerat că nu i s-a creat inculpatului nici o vătămare întrucât regimul sancționator este același.
În consecință, instanța i-a aplicat inculpatului pentru participație improprie, prev. de art. 31 al. 2 pen. la infracțiunea prev. de art. 178 din Legea 141/1997, pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c pen. pe o perioadă de 2 ani.
Sub aspectul laturii civile, în ce privește punctul 11 din rechizitoriu, întrucât temeiul în baza căruia Autoritatea Natională a Vămilor - Directia Regională Vamală O s-a constituit parte civilă în cauză îl putea reprezenta doar infracțiunea de evaziune fiscală, în cazul prev. de art. 386 lit. a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, fiind obligatorie confiscarea bunurilor și nu obligarea la plata drepturilor vamale, iar infracțiunea de prezentare a unor documente comerciale falsificate nu a cauzat în mod direct nici un prejudiciu, instanța de fond a respins pretențiile civile formulate în cauză.
Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă Direcția Regională Vamală O în reprezentarea ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor B și inculpații și.
Examinând apelurile declarate, Tribunalul Maramureș prin Decizia penală nr. 357/A/05.12.2005 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și cel al părții civile O condamnând inculpații și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic.art. 13 pen. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare, totodată obligând inculpații la despăgubiri către partea civilă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași decizie Tribunalul Maramureșa respins apelurile declarate de inculpații și ca nefondate.
În considerentele deciziei s-a retinut că:
Prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă realității și probelor administrate în sensul că în perioada anilor 2000 - 2001 cei doi inculpați au efectuat diferite activități comerciale printre care și vânzarea-cumpărarea de autovehicule, beneficiind de un certificat provizoriu de investitor în zona defavorizată în favoarea firmei administrată inițial de inculpat în baza căruia urma să beneficieze de facilitățile prev. de HG nr. 203/1999 respectiv de scutirea de taxe vamale pentru o serie de bunuri importate de acest gen de investitori.
S-a dovedit că după obținerea certificatului de investitor în zonă defavorizată și preluarea firmei de către un asociat cu nume fictiv și stabilirea unui sediu fictiv inculpatul a început să facă demersuri pentru introducerea în țară a mai multor autoturisme, importator fiind SC COM SRL, societate preluată de inculpata, autovehiculele urmând să fie scutite de plata taxelor vamale.
Cu privire la vânzarea-cumpărarea acestor autovehicule cei doi inculpați nu au făcut nici o mențiune în evidențele contabile ale societății deși le revenea obligația de a înregistra în documentele contabile ale societății orice bun care intra sau ieșea din patrimoniul acesteia, iar vânzarea ulterioară a autovehiculelor nu a fost evidențiată în contabilitate deși au fost emise facturi în numele societății.
Așa fiind tribunalul a apreciat că poate fi reținută în sarcina inculpaților și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală comisă prin ascunderea obiectului impozabil și prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 drept pentru care a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința instanței de fond și a dispus condamnarea inculpaților la pedepse de câte 2 ani închisoare și pentru infracțiunea mai sus amintită cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Reținând că soluția de condamnare a celor doi inculpați pentru celelalte infracțiuni este legală și temeinică întrucât a fost dovedită vinovăția acestora în săvârșirea respectivelor fapte, instanța în temeiul art.85.pen. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35.pen. (în ce o privește pe inculpata ) și în temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35.pen. (în ce-l privește pe inculpatul ) a dispus o nouă contopire a pedepselor inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c.pen. pe timp de 2 ani, iar inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de arl. 64 lil. c.pen. pe timp de 2 ani.
Tribunalul a mai dispus ca pedepsele principale aplicate inculpaților să se execute în regim de detenție, iar aplicarea pedepsei complementare să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului la rămânerea definitivă a hotărârii.
Tribunalul a mai reținut că, deși potrivit prev. art. 343 alin. 3.pr.pen. instanța era obligată să se pronunțe și cu privire la măsurile preventive luate față de inculpați aceasta a omis să dispună cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați în cursul judecății ca efect al înlocuirii măsurii arestării preventive a acestora.
În consecință, a fost desființată sentința primei instanțe și sub acest aspect, tribunalul dispunând menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de ambii inculpați.
Ca efect al soluției de condamnare al celor doi inculpați și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 a fost admis apelul declarat de partea civilă ANAF - Autoritatea Națională a vămilor B reprezentată de Direcția Regională Vamală O, a fost desființată sentința instanței de fond și sub aspectul laturii civile a cauzei și au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile solicitate de aceasta.
Cu privire la apelurile declarate de inculpații și tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate și le-a respins ca atare, considerând ă instanța de fond a analizat în mod judicios probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății referindu-se inclusiv la acelea la care fac referire inculpații în apelul declarat și despre care aceștia au afirmat că ar fi condus la o soluție de achitare pentru toate infracțiunile care li s-au reținut în sarcină.
Împotriva deciziei pronunțate au declarat recurs inculpații și solicitând desființarea deciziei ca nelegală precum și a sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursurile formulate în cauză Curtea de APEL CLUJ, prin decizia penală nr. 262/02.05.2006, a admis recursurile, a casat decizia Tribunalului Maramureș și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș pentru următoarele considerente:
Tribunalul Maramureș, procedând la soluționarea apelurilor formulate în cauză, a admis apelul parchetului, apreciind că inculpații se fac vinovați și de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 pen. și a procedat la condamnarea acestora pentru această infracțiune, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare. În condițiile în care Legea 87/1994 era abrogată la data condamnării inculpaților, prin art. 16 din Legea 241/15.07.2005, instanța era datoare a explica de ce a dat această încadrare juridică faptei, după ce analiza dacă infracțiunea pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată se regăsește în noua lege privind evaziunea fiscală, după care conform art. 13 Cod penal urma să analizeze care dintre cele două legi, în ansamblul lor, este mai favorabilă celor doi inculpați. Neprocedând în acest fel, Curtea de APEL CLUJa apreciat ca nemotivată reținerea art. 13 Cod penal.
De asemenea, ca urmare a condamnării inculpaților pentru evaziune fiscală, tribunalul a arătat că aplicarea pedepsei complementare sa va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, la rămânerea definitivă a hotărârii, fără a indica temeiul legal pentru această dispoziție, nici în considerente și nici în dispozitivul deciziei. Ori, hotărârile judecătorești trebuie să cuprindă în primul rând arătarea temeiurilor de drept care justifică soluțiile pronunțate iar considerentele hotărârii trebuie să arate motivele care au legitimat în fapt și în drept soluția adoptată.
În altă ordine de idei, Curtea de APEL CLUJa reținut că pedeapsa complementară a comunicării hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului se regăsește tocmai în noua lege a evaziunii fiscale, nefiind prevăzută de Legea 87/1994, ceea ce impunea cu atât mai mult indicarea precisă a textului de lege în baza căruia s-a dispus măsura complementară și cu referire la prevederile art. 13 alin. 2 Cod penal care arată că atunci când legea anterioară este mai favorabilă pedepsele complementare care au corespondent în legea nouă se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea nouă, nu se mai aplică. În aceste condiții, făcând aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal instanța nu putea combina dispoziții din mai multe legi, deoarece din textul menționat rezultă că urmează să se aplice o singură lege.
Prin decizia penală nr.63/A/07.03.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a și 382 al. 2.pr.pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată de Direcția Regională Vamală -, împotriva pen. 821/28.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare care a fost ființată în parte și judecând:
A fost condamnată inculpata,fiica lui și, născ. la 01.08.1973, domiciliată în S M-, și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din 1.87/1994 cu aplicarea art. 13 pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost menținută grațierea pedepselor de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 pen. și de 11 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 pen. atragând atenția inculpatei asupra consecințelor prev. de art. 7 din 543/2002.
În temeiul art. 85 pen. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare (aplicate prin prezenta), 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare (aplicate prin sentințe anterioare) inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a-c pen.
În temeiul art. 88 pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 05.11.2002 până la 28.05.2004.
A fost condamnat inculpatul,fiul lui G și, născ. la 04.10.1955, domiciliat în S M- (str. - - nr. 1) și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din 87/1994 cu aplicarea art. 13 pen. la 3 ani închisoare.
S-a menținut grațierea pedepselor de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 pen. raportat la art. 292 pen. și de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru irifracțiunea prev. de art. 26 pen. raportat la art. 293 pen. atragând atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 7 din 543/2002.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1an închisoare.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 07.11.2002 și până la 28.05.2004.
Cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a - c.pen.
În temeiul art. 140 lit. a pr.pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, față de ambii inculpați.
În temeiul art. 14.pr.pen. art. 1003.civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă ANAF Autoritatea Națională a Vămilor prin O după cum urmează:
- 2.782.984.351 lei (ROL) din care suma de 1.910.551.163 lei (ROL) reprezintă drepturi vamale, 872.393.188 lei (ROL) majorări de întârziere calculate până la 30.04.2001, și în continuare cu majorările de întârziere aferente debitului până la achitarea efectivă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.192 alin.2 au C.P.P. fost obligați apelanții inculpați la câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
În rejudecarea apelurilor declarate Tribunalul Maramureș, ținând cont de îndrumarea dată de decizia Curții de APEL CLUJ și în considerarea probelor administrate în cauză, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor B reprezentată de O ca fiind fondate și desființând în parte sentința penală nr. 821/28.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare, procedând la judecarea cauzei i-a condamnat pe inculpații și și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare, motivat de următoarele:
Infracțiunile de uz de fals prev.de art. 291.pen. cu aplic.art. 41 al.2 pen. fals în declarații prev.de art. 292.pn. cu aplic.art. 41 al.2. și cea de fals privind identitatea prev.de art. 293.pen. cu aplic.art. 41 al.2.pen. săvârșite de inculpata și infracțiunile de complicitate la uz de fals prev. de art. 26.pen. prap. la art. 291.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. complicitate la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 26.pen. rap. la art. 292.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. și complicitate la fals privind identitatea prev. de art. 26. raportat la art. 293. cu aplicarea art. 41 alin. 2. săvârșite de inculpatul rezultă din următoarea stare de fapt și sunt dovedite de următoarele probe:
La data de 25 iulie 1994 fost autorizată funcționarea SRL cu asociat unic în persoana numitului, societate care în anul 2000 fost preluată de numita la insistențele inculpatului. Prin actul adițional încheiat la 14.12.2000 (fila 134 vol. 1) a fost preluată această societate de noul asociat.
Din declarațiile numitelor și (filele 254 vol.Il a și 369 voI.) rezultă că acest demers a fost făcut pentru fratele lui numit" ". A doua zi după încheierea actului inculpatul a fost numit administrator al societății pe durată nedeterminată.
Inculpatul a cunoscut-o pe inculpata în perioada anilor 2000-2001 pe care a prezentat-o surorii sale, căreia i-a cerut să se retragă din societate, aceasta urmând să fie preluată de în calitate de asociat unic, demers care s-a și realizat la data de 14.03.2001 când s-a întocmit un act adițional de retragere - intrare a asociatului unic.
Cu această ocazie la întocmirea actului adițional a prezentat o carte de identitate care avea o fotografie asemănătoare cu inculpata emisă însă pe numele "- ", datele cuprinse în acest act fiind nereale, inclusiv adresa (s-a dovedit în speță că la adresa respectivă locuia martorul C ).
A doua zi după încheierea actului adițional s-a modificat și statutul societății SC COM SRL în sensul că s-a modificat sediul firmei la adresa indicată în cartea de identitate falsă.
După îndeplinirea acestor formalități cei trei, respectiv, și s-au deplasata la Registrul Comerțului unde inculpata, legitimându-se cu aceeași carte de identitate falsă, a completat fișa specimen de semnătură la data de 21.03.2001, cu numele fictiv "- " executând și o semnătură specifică care va apărea pe toate actele emise ulterior de societate.
Este de menționat că anterior acestor demersuri inculpata primise deja împuternicire de la (la cererea inculpatului ) pentru a putea efectua anumite activități in numele societății.
La data de 22.03.2001 inculpata a completat o cerere de deschidere a unui cont de disponibilități în lei la BANK SA Sucursala B M, cererea fiind făcută în numele SC COM SRL, semnătura fiind a numitei" - " în calitate de asociat unic. Toate formalitățile ulterioare în legătură cu contul bancar și eliberarea unui carnet de cecuri barate au fost făcute de inculpata sub numele de "- ".
Probele care dovedesc săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, pentru care au fost condamnați inculpații sunt următoarele:
- convenția de numire a administratorului societății în persoana inculpatului (fila 220 vol.I) precum și adeverința din 31.01.2001, emisă de SC COM SRL (fila 219 voI.I);
- împuternicirea dată inculpatei de către ( 195 vol.I)
- cererile și actele redactate și semnate de sub numele - în numele SC COM SRL către BANK SA Sucursala BM( filele 202-202 și fila 206 din volI);
- declarația inculpatei (344 vol.I/a) în care recunoaște că i-a fost pus la dispoziție de către un Ť. un buletin falsificat cu numele" - ", aceasta recunoscând că a semnat o filă CEC cu numele" - " prezentându-l la Bank, Camera de Comerț și Industrie și în fața notarului;
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 265. 016 din 15. 01.2003 ([.327-330 - vol.I/a) care concluzionează că la rubrica "semnătura trăgătorului" de pe filele CEC seria - -, - - și - - emise de Bank au fost executate de aceeași persoană, iar semnăturile nu au fost copiate de pe o filă pe alta prin metoda copierii directe;
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 266.034 din 8.11.2002 (313-318 vol.I/a) care indică faptul că semnăturile titularei "- " existente pe cererile de deschidere a contului SC COM SRL nr. 857/22.03.2001 adresată Băncii Bank Sucursala B M, pe fila CEC seria - - emisă de Bank, pe Contractul de comision din 10.03.2001, pe procesul verbal de predare-primire din 20.03.2001, pe Statutul SC COM SRL, pe Actul adițional, precum și pe specimenul de semnătură de la Registrul Comerțului din 21.03.2001 au fost executate de aceeași persoană;
- Raportul de constatare tehnico-științifică 266. 029 din 6.11.2002 (320-325 vol.I/a) din care rezultă că scrisul olograf existent pe cererea de deschidere a contului SC COM SRL nr. 857/22.03.2001, adresată de titulara "- " băncii Bank Sucursala B M, precum și pe anexa - specimene de semnături, a fost executat de inculpata.
Toate aceste probe științifice se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu comunicările SEIP M (159-161 voI.I și f 400 dosarul instanței) și cu extrasul de carte funciară CF nr. 10206/10 (192 vol.I).
Aceleași probe demonstrează existența elementelor constitutive ale infracțiunilor de complicitate la uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea săvârșite de inculpatul pentru care a fost condamnat de către instanța de fond.
Faptele inculpatei care, în calitate de administrator al SC COM SRL a emis file CEC fără a avea disponibilul necesar în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al. 1,2 și 4. și sunt dovedite cu: fila CEC seria - - în valoare de 3.500.000 lei refuzată la plată de către Bank la data de 24.05.2001 ([95 vol.I) completată de către inculpată în prezența martorului care a și declarat în acest sens în fața organelor de cercetare penală; fila CEC seria - - în valoare de 313.631.683 lei emisă de inculpată la 10.05.2001 introdusă la plată de către, aceasta fiind refuzată la plată pentru lipsă de disponibil în cont.
Fapta inculpatei care, în calitate de administrator al SC COM SRL a emis o filă CEC fără a avea disponibil în cont întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2 și 4. iar fapta inculpatului care a făcut demersuri pentru a contacta furnizorul și a obține un transport de beton, după care a însoțit-o pe inculpata în unde a predat fila CEC, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 4.pen.
Aceste fapte sunt probate de fila CEC seria - - completată pentru suma de 38.342.175 lei (10 vol.I) care a fost predată martorului care a dat-o mai departe conducătorului auto și care a predat-o administratorului. Aceasta din urmă a introdus fila CEC la plată fiind refuzată pentru lipsa disponibilului necesar din cont.
În ceea ce privește reținerea in sarcina inculpatului a participatiei improprii prev.de art. 31 al.2 pen. la infractiunea prev.de art. 178 din Legea 141/1997 după schimbarea incadrării juridice in temeiul art. 334 prpen. din infracțiunea prev.de art. 178 din Legea 141/1997, tribunalul constată că din probele administrate in cauză rezultă săvârșirea acestei infracțiuni, iar schimbarea incadrării juridice fără ca aceasta să fie pusă in discuția părților nu i-a creat inculpatului nici o vătămare, regimul sancționator fiind același.
Astfel, s-a dovedit că, anterior preluării societății de către, inculpatul începuse să facă demersuri la Agenția Regională de Dezvoltare C pentru obținerea in favoarea firmei a unui certificat de investitor in zonă defavorizată, făcând cereri oficiale in acest sens (210-212 vol.1) prezentând și un plan fictiv de investiții (213 volI).
După obținerea certificatului de investitor, și preluarea firmei de către un asociat cu nume fictiv - "- " - și stabilirea unui sediu fictiv - B M,- - care nu a fost notificat nicăieri, inculpatul a început să facă demersuri pentru introducerea in țară a mai multor autovehicule importator fiind SC COM SRL, in regim de scutire de taxe vamale.
Formalitățile vamale au fost făcute de alte persoane decât inculpații ( și G) cărora inculpatul le-a pus la dispoziție documentele necesare, declarațiile celor două persoane relevând modalitatea de colaborare cu inculpatul.
În aceste condiții, martorul a găsit clienți pentru un număr de cinci mașini pentru care a primit actele de la inculpatul, precum și delegațiile de a se prezenta la vamă.
Această stare de fapt este confirmată și de procesul verbal de control al Serviciului de supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor O in care se constată identificarea unui număr de 13 mașini aduse in țară, suma datorată ridicându-se la 2.782.984.351 lei (116, 118 voI.I), dar și de alți martori audiați in cauză, respectiv (262 vol, 1398 dosar instanță), (271 - vol.1/a și 460 dosar instanță) și (276 - vol.I/a).
Instanța de fond a achitat inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 12 din Legea 871/994 cu aplic.art. 13.pen. considerând că potrivit art. 7 din această lege nerespectarea reglementărilor fiscale in domeniul vamal prin declararea inexactă sub orice formă a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire, in scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a obligațiilor fiscale, se sancționează potrivit legii respectiv Legea 141/1997 și a Regulamentului de aplicare a acesteia, fapta constituind contravenție și nu infracțiune.
Cu privire la această situație, tribunalul constată că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic.art. 13.pen. și în consecință a condamnat inculpații la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare, pentru următoarele considerente:
După obținerea certificatului de investitor în zonă defavorizată și preluarea firmei de către un asociat cu nume fictiv - - - care s-a dovedit a fi inculpata, inculpații au început demersurile pentru aducerea în țară a mai multor autovehicule scutite de plata taxelor vamale conform HG nr. 203/1999, OUG 24/1998 și HG 525/1999.
S-a dovedit în cauză că SC COM SRL nu avea nici un fel de activitate, în cadrul societății neîntocmindu-se acte contabile, fapt ce rezultă din nota de constatare întocmită de Direcția Controlului Fiscal M și din adresa Administrației Financiare a municipiului BM( 110-112 vol.I).
Pe de altă parte autovehiculele introduse în țară, importator fiind COM SRL, nu au fost prinse în nici o evidență contabilă, iar ulterior au fost vândute către terțe persoane cărora li s-au prezentat facturi și documente ce purtau ștampila SC COM SRL pe unele dintre ele apărând semnătura în fals a asociatului unic - (f52- vol.II). Mai mult, o parte din mașini, au fost aduse în țară cu documente false, unele figurând ca fiind furate din străinătate conform comunicării SEIP
Având în vedere cele exprimate mai sus tribunalul a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate statului prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării conform art. 12 din Legea nr. 87/1994 (abrogată) sau n modalitatea omisiunii evidențierii în actele contabile sau alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, conform art. 9 al. 1 lit.b din Legea 241/2005 (legea în vigoare în prezent).
În aceste condiții, tribunalul comparând cele două acte normative aplicabile în speță raportat la data săvârșirii infracțiunii (2000-2001) și făcând aplicarea art. 13.pen. constată că legea mai favorabilă este Legea 87/1994 care prevede o pedeapsă mai mică - închisoare de la 2 la 7 ani față de închisoare de la 2 la 8 ani cât prevede Legea 241/2005.
La individualizarea tuturor pedepselor aplicate s-a avut în vedere pentru ambii inculpați gradul de pericol social al faptelor comise, prejudiciul cauzat și nerecuperat, poziția procesuală adoptată de inculpați, antecedența penală a acestora, modalitatea de săvârșire a faptelor, pedepsele aplicate fiind apte să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.
În ceea ce o privește pe inculpata Tribunalul a menținut grațierea pedepselor de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea in fracțiunii prev.de art. 292.pen. și de 11 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 293.pen. de către inculpată atrăgându-i atenția asupra consecințelor prev. de art. 7 din Legea 543/2002.
În temeiul art. 85.pen. art. 33 lit.a și 34 lit.b pen. tribunalul a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare (aplicate prin prezenta) și 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare (aplicate prin sentința anterioară), inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, interzicând inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit.a-c pen. în conformitate cu art. 71 pen.
Având în vedere că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în cursul procesului, în conformitate cu art. 88.pen. tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestul preventiv începând cu 05.11. 2002 și până la 28.05.2004.
În ceea ce-l privește pe inculpatul Tribunalul a menținut grațierea pedepselor de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26.pen. rap.la art. 292.pen. și de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26.pen. rap.la art. 293.pen. atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art. 7 din Legea 543/2002.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b pen. tribunalul a contopit pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Inculpatul fiind reținut și arestat preventiv în timpul procesului, tribunalul a procedat în temeiul art. 88.pen. la deducerea reținerii și arestului preventiv începând cu 07.11.2002 și până la 28.05.2004, interzicând inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a-c pen. conform art. 71.pen.
De asemenea, văzând că după revocarea măsurii arestării preventive, față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, termenul prevăzut de lege sau stabilit de organele judiciare fiind expirat la data pronunțării prezentei, tribunalul a constatat în temeiul art. 140 lit.a pr.pen. că această măsură preventivă a încetat de drept.
Constatând ca fiind temeinică și legală soluția instanței de fond în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei ca urmare a condamnării inculpaților pentru infracțiunile de înșelăciune, uz de fals, fals în declarații, fals privind identitatea, etc. tribunalul a menținut dispozițiile sentinței în acest sens și a procedat, ca urmare a condamnării inculpaților și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la obligarea acestora la despăgubiri civile către partea civilă ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor prin O conform dispozitivului, prejudiciul fiind în mod corect stabilit inclusiv majorările de întârziere.
Tribunalul a menținut restul dispozițiilor sentinței ca temeinice și legale.
Ca urmare a admiterii apelurilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare și a părții civile ANAF - B cu privire la condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de evaziune fiscală, a respins ca nefondate apelurile inculpaților pentru aceleași motive arătate mai sus.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei decizii au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând casarea hotărârilor recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că în dosar au fost audiați martori care susțin că nu inculpații au comis faptele și în subsidiar, aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentată pe o multitudine de probe, care coroborate în conformitate cu prevederile art.63 alin.2, care au conturat fără putință de echivoc vinovăția inculpaților trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pentru Cod Penal uz de fals prev. de art.291 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, fals în declarații - art.290 cu Cod Penal aplic. art.41, fals privind identitatea prev. de art.293 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal înșelăciune prev. de art-215 alin.1,2 și 4.Cod Penal (3 fapte) pentru inculpata și respectiv complicitate la săvârșirea infracțiunilor de uz de fals, fals in declarații, fals privind identitatea și înșelăciune precum și participația improprie prev. de art. 31 alin.2 la Cod Penal săvârșirea infracțiuni prev. de art.187 din Legea nr.141/1997 pentru inculpatul.
Declarațiile martorilor la care s-a referit apărătorul ales nu se coroborează cu restul probatoriului administrat in cauză care, așa cum am arătat si anterior, stabilește vinovăția inculpaților și nefiind, susținute de restul mijloacelor de probă existente în prezenta cauză, vor fi înlăturate.
Solicitarea inculpaților, prin intermediul apărătorului ales, de a trimite cauza spre rejudecare având in vedere poziția procesuală exprimată de un martor nu poate fi primită având în vedere dispozițiile art-385/15 pct.2 lit. deoarece C.P.P. nu se încadrează în cazurile prev. de art.385/9 alin.1 pct.3-5 pct.6 teza a II-a, pct.7-10 și pct.21. motiv pentru care va fi respinsă. Astfel, nu ne aflăm în prezența vreunui motiv de nulitate absolută, dreptul la apărare al inculpaților a fost asigurată pe toată durata procesului și instanțele investite cu soluționarea cauzei au administrat un vast și complex probatoriu. În plus, părțile din proces au fost legal citate la toate termenele de judecată.
Încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților este una corectă având în vedere succesiunea legilor penale în timp și incidența legii penale mai favorabile. Apreciem și noi, asemenea instanței de apel că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.12 din Lg.87/1994, deoarece, din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia judecății, a reieșit că inculpații prin activitatea lor ilicită s-au sustras de la plata obligațiilor către stat.
De asemenea, în mod corect au fost grațiate pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev. de art.292.Cod Penal și 293.Cod Penal și respectiv complicitate la aceste infracțiuni având în vedere intervenția Legii nr.543/2002.
S-a apreciat că pedepsele au fost corect individualizate raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea de comitere a acestora - inculpata utilizând cărți de identitate falsificate pentru a realiza conținutul infracțiunii de înșelăciune, cuantumul prejudiciilor cauzate prin activitatea lor infracțională, conduita inculpaților care nu s-au prezentat in fața instanțelor de judecată și care prin diverse tertipuri au tergiversat soluționarea prezentei cauze și nu au recunoscut comiterea infracțiunilor și antecedentele penale ale inculpatei care a mai fost condamnată pentru fapte similare prin sentința penală nr.2933/2001 a Judecătoriei Iași și sentința penală nr.2071/2002 a aceleiași instanțe.
S-a considerat că și modalitatea de executare a pedepselor a fost aleasă in conformitate cu disp. art.52 Cod Penal având în vedere activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați și pentru a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor recurate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b a C.P.P. respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Potrivit dispozițiilor art.189 și art.192.2 a C.P.P. dispus obligarea inculpaților recurenți la plata onorariilor avocaților din oficiu deoarece aceștia au asigurat apărarea la patru termene de judecată și au pus concluzii orale în condițiile în care, apărătorul ales al inculpaților a întârziat în mod nejustificat la termenul de judecată în care au avut loc dezbaterile.
Împotriva deciziei curții au formulat contestație în anulare contestatorii și, arătând în motivare că instanțele au fost sesizate cu existența unui alt dosar, în legătură cu punctul doi al rechizitoriului, dosar nr.3500/P/2001, identic în ce privește obiectele delicte din prezenta cauză și anume autoturismele, dar instanțele nu au lămurit situația acelui dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Au invocat faptul că există două hotărâri definitive ce au soluții contrare pentru aceleași obiecte ale infracțiunii, că s-a comis o gravă eroare în ignorarea faptului indicat de ei, eroare ca adus la condamnarea lor și la obligarea la plata unor despăgubiri civil constând în taxe vamale pentru autoturisme ce au fost restituite către părțile vătămate și pentru care, având în vedere că s-a descoperit ulterior că erau furate, nu ar fi trebuit plătite taxe vamale.
În drept contestatorii au invocat prevederile art.386 lit.d pr.pen.
Pentru dovedirea susținerilor lor contestatorii au solicitat instanței efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea pentru a se comunica soluția dată în dosarul nr.3500/P/2001, cerere care a fost încuviințată.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa comunicat faptul că dosarul nr.3500/P/2001 a fost soluționat în data de 2.11.2007, confirmându-se propunerea organelor de urmărire penală de scoatere de sub urmărire penală față de numitul.
Prin urmarea susținerea contestatorilor că ar mai fi fost cercetați în dosarul susmenționat al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în legătură cu acuzațiile cuprinse în punctul doi al rechizitoriului nu au fost dovedite, în dosarul indicat de aceștia efectuându-se cercetări față de numitul și nu față de contestatori.
În consecință, neexistând dovada pronunțării față de contestatori a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, contestația lor întemeiată pe prevederile art.386 lit.d pr.pen. este nefondată și va fi astfel respinsă.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. contestatorii vor fi obligați să plătească suma de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii și AV. ambii domiciliați în S M,-, împotriva deciziei penale nr.608/R din 11 octombrie 2007 Curții de APEL CLUJ.
Obligă pe contestatori să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red./
22.01.2008 - 3 ex.
Jud.recurs:;;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Lucian Macavei Monica
