Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 384
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în P,-,.2..2, județul P, în P, Bd. -,.31A,.5, județul P și în P,-,.27D2,. A,.2, județul P, împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 1904 din data de 20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de neevidențiere prin acte contabile a veniturilor realizate, având ca urmare neplata obligațiilor fiscale, prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art.13, art. 37 al.1 lit.a, art. 41 al.2 și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 al.1 cu aplic.art.37 lit.a și art. 41 al.2
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, intimata - parte civilă P și intimata - parte responsabilă civilmente SC Serv SRL ( administrator judiciar SC SRL P).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită instanței a se avea în vedere declarațiile date de acesta dar și împrejurarea că i s-a spart apartamentul și i-au fost sustrase documentele firmei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate iar pe fond aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului care rezultă din probele administrate în cauză.
Consideră că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare este bine individualizată, cu respectarea disp. art. 72 și nu se impune redozarea acesteia.
Față de împrejurarea că acesta se află în stare de recidivă prev.de art. 37 lit.a nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1904 din 20 septembrie 2007 Judecătoria Ploiești în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal și infracțiunea prev.de art.290 alin.1 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea finală a disp.art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal, art.37 alin.1 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea finală a disp.art.33 lit.a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 16 august 1970, recidivist, stagiul militar nesatisfăcut, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, CNP -:
- pentru săvârșirea infracțiunii de neevidențiere prin acte contabile a veniturilor realizate, având ca urmare neplata obligațiilor fiscale, prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal, art.37 alin.1 lit.a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, faptă din perioada 28 februarie 2000 - 31 martie 2001 la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.39 alin.1, art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1668/23 iunie 1999 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.1214/24 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Prahova, reieșind astfel o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
- pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 alin.1 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, faptă din perioada 28 februarie 2000 - 31 martie 2001 la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Conform art.39 alin.1 și art.34 lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1668/23 iunie 1999 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.1214/24 decembrie 1999 Tribunalului Prahova, reieșind astfel o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal, cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a,b,c Cod penal.
Conform art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei finale, perioada executată de la 28 iunie 2001 la 30 aprilie 2002.
În temeiul art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a unui număr de 98 de facturi menționate în Anexa nr.1 la Raportul de Expertiză Contabilă Judiciară sub denumirea de "facturi vânzări înregistrate".
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 - 999 și art.1000 alin.3 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" Serv"SRL P, prin administrator judiciar ""SRL P să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice P, suma de 2.679.813.496 lei, precum și majorările de întârziere aferente acestui debit, până la plata efectivă a acestuia, cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 17 februarie 2003 lucrătorii de poliție din cadrul IPJ P, s-au sesizat din oficiu cu privire la încălcarea de către inculpatul, administrator al SC" Serv"SRL P, a prevederilor legii evaziunii fiscale cu ocazia comercializării de produse petroliere, astfel încât, pentru verificarea acestor aspecte s-a solicitat Direcției Controlului Fiscal P, verificarea activității comerciale desfășurată de societatea mai sus menționată, ocazie cu care s-a constatat că au fost desfășurate activități de comercializare a produselor petroliere, neînregistrate însă în contabilitatea proprie.
Astfel, în perioada 31 decembrie 2000 - 01 martie 2003, inculpatul a achiziționat de la diverși beneficiari produse petroliere în valoare totală de 4.314.554.372 lei, mărfuri care au fost înregistrate în contabilitatea firmei, ca fiind valorificate unor beneficiari care în realitate nu existau.
În fapt, inculpatul a livrat aceste produse altor beneficiari decât cei înregistrați în contabilitate, la care s-au găsit facturi emise de inculpat pe care erau înscrise alte produse decât cele reale.
Așa a procedat inculpatul cu cantitatea de 18.850 kg tip I în valoare de 137.224.275 lei de la SC""SRL P, în contabilitate menționându-se că marfa a fost valorificată către SC""SA contra sumei de 132.345.850 lei. În realitate, beneficiarul era SC" & "SRL care a plătit suma de 161.194.053 lei.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a livrat produse petroliere către diverși beneficiari fără a înregistra în contabilitate documentele de achiziționare care să ateste proveniența legală și calitatea produselor înscrise în facturi și de asemenea a achiziționat de la mulți furnizori produse petroliere, fără a le înregistra în contabilitate și pentru care nu au fost găsite documente care să ateste livrarea lor.
Din actul de control al P reiese că inculpatul a obținut în modalitatea descrisă anterior prin substituirea de produse suma de 929.270.855 lei și s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, prin înregistrarea în evidența contabilă a societății pe care o administra, a achizițiilor ș livrărilor de produse petroliere, suma de 3.508.971.487 lei.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară pentru stabilirea prejudiciului real cauzat de inculpat prin neînregistrarea în evidența contabilă a societății pe care o administra, a achizițiilor și livrărilor de produse petroliere, precum și veniturilor ilicite obținute prin substituirea mărfurilor în perioada ianuarie 2000 - martie 2001, din care a rezultat neînregistrarea în evidența contabilă a unui număr de 45 facturi fiscale de vânzare în valoare totală de 8.109.869.883 lei, pentru nu s-au virat obligațiile privind impozitul pe profit și TVA.
Prin aceeași expertiză s-a mai stabilit că, inculpatul achiziționa de la furnizori o cantitate de produse petroliere pe bază de factură și în aceiași zi întocmea două facturi de vânzare către beneficiari diferiți, una din ele având la bază factura furnizorului și fiind înregistrată în contabilitate iar a doua cuprindea aceeași cantitate de produs petrolier, cu o altă valoare și nu era înregistrată în contabilitate.
În acest fel inculpatul s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, cu suma de 1.471.343.618 lei din care 72.071,353 lei reprezintă impozit pe profit și 1.399.272.265 lei reprezintă TVA.
Din raportul de expertiză mai rezultă că inculpatul a obținut în mod ilicit suma de 1.208.469.878 lei reprezentând accize în sumă de 20.233.899 lei și cota în valoare de 1.188.235.979 lei.
Prejudiciul cauzat de inculpat nu a fost recuperat, iar din adresa Primăriei Mun.P - Serviciul Impozite și Taxe, reiese că acesta figurează în evidențele instituției cu un imobil situat în P,-,.2..2, cu valoare de impunere de 382.681.000 lei, împreună cu numita, în cota de fiecare astfel încât nu se poate aplica o măsură asiguratorie asupra acestui imobil.
Deoarece din declarațiile beneficiarilor mărfurilor distribuite de inculpat filele 614-649 nu rezultă că mărfurile respective au fost falsificate sau substituite, nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea prev.de art.297 Cod penal de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.
Întrucât în literatura juridică s-a stabilit că înregistrarea în contabilitate a unor facturi false pentru care nu au fost plătite obligațiile fiscale către stat, nu prezintă infracțiunea prev.de art.40 din Legea nr. 82/1991, instanța reținând în sarcina inculpatului numai infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.13 din Legea 87/1994, în conținutul căreia se regăsește și fapta de folosire a înscrisului falsificat, astfel încât nici infracțiunea prev.de art. 291 Cod penal nu-și găsește incidență în speță.
De altfel, pentru infracțiunile prev.de art.40 din Legea nr.82/1991, art.291 și 297 Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului prin rechizitoriu.
Pentru infracțiunea prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 se aplică disp.art. 13 Cod penal,legea penală mai favorabilă în raport de perioada infracțională și cu republicarea acestei legi în Monitorul Oficial nr.545/2003, precum și în raport cu apariția Legii nr.241/2005.
Deoarece activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 28.02.2000 - 31.03.2001, prin acțiuni sau inacțiuni ce prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, și care au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, instanța a apreciat că în cauză trebuie reținută la încadrarea juridică a faptelor disp.art.41 alin.2 Cod penal, ceea ce nu s-a făcut prin rechizitoriu, astfel încât în baza art.334 Cod pr.penală va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev.de art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 Cod penal și art. 37 alin.1 lit.a Cod penal și infracțiunea prev.de art. 290 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal cu aplicarea finală a disp.art. 33 lit.a Cod penal în infracțiunea prev.de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.37 alin.1 lit.a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev.de art. 290 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea finală a disp.art. 33 lit.a Cod penal.
Trebuie precizat că întocmirea celor 98 de facturi false menționate în anexa 1 la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat la urmărirea penală, falsul constând în aceea că în realitate nu s-au comercializat mărfuri din conținutul acestor facturi, pentru care deși au fost înregistrate în contabilitate, nu s-au plătit obligațiile fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped.de art.290 alin.1 Cod penal menționată în cele de mai sus și care în condițiile situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză, se află în concurs real cu cealaltă infracțiune prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal ceea ce atrage incidența disp.art. 33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
Având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța a reținut pentru fiecare din cele două fapte recidiva postcondamnatorie prev.de art. 37 lit.a Cod penal și al cărei prim termen îl reprezintă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1668/23.06.1999 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.1214/24.12.1999 a Tribunalului Prahova.
De subliniat că, inculpat a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză înainte de punerea în executare a acestei condamnări anterioare de 1 an și 6 luni închisoare, pentru care a fost încarcerat în perioada 28.06.2001 - 30.04.2002, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea disp.art. 39 alin.1 Cod penal rap.la art. 34 lit.b și art. 35 alin.1 Cod penal, dispunând după condamnare pentru fiecare din faptele din dosarul de față contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare,cu fiecare din cele două pedepse aplicate prin prezenta hotărâre, pentru ca în final să se dea eficiență disp.art. 33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal și 35 alin.1 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b și c Cod penal, prevăzută în mod obligatoriu a se aplica alături de pedeapsa principală de către disp.art. 13 din legea nr. 87/1994, în condițiile disp.art. 65 Cod penal și a disp.art. 53 pct.2 lit.a Cod penal.
Mai trebuie arătat că, la individualizarea pedepselor aplicate pentru faptele din prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere disp.art. 72 Cod penal respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii lor, prejudiciul creat în cuantum destul de mare și nerecuperat, forma continuată a infracțiunilor, respectiv perioada infracțională, persoana inculpatului care este recidivist, atitudinea sa procesuală relativ sinceră, precum și orice alte situații care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În funcție de toate aceste elemente, instanța de fond a stabilit perioada interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pedeapsa complementară a cărei executare va începe după executarea pedepsei principale.
Având în vedere că în speță sunt aplicabile concomitent dispoziții cu privire la stări agravante (infracțiune continuată), recidiva și concurs de infracțiuni, instanța va da eficiență după cum am arătat anterior și după cum s-a stabilit în literatura și practica judiciară, dispozițiilor cu privire la recidivă și ulterior celor cu privire la concursul de infracțiuni.
Față de elementele de individualizare enumerate anterior și de starea de recidivă a inculpatului, instanța a făcut aplicarea disp.art.71 și 64 lit.a,b,c, Cod penal respectiv pedeapsa accesorie care se aplică de drept în cazul alin.2 Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei principale, opinând astfel că executarea pedepsei principale să se facă în regim privativ de libertate, întrucât instanța și-a format convingerea că numai în acest fel, în cazul de față, scopul pedepsei educativ preventiv și sancționator poate fi atins.
Întrucât din pedeapsa ce reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii, inculpatul a executat perioada de la 28.06.2001 la 30.04.2002 și față de aplicarea disp.art. 39 alin.1 Cod penal instanța în baza art.36 alin.3 Cod penal va deduce din pedeapsa finală această perioadă deja executată.
În baza art.348 Cod penal s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a celor 98 facturi menționate în anexa 1 la Raportul de expertiză contabilă judiciară sub denumirea de,facturi vânzări înregistrate".
Pe latură civilă potrivit art.14 al art. 346 Cod pr.penală rap.la art.998-999 și art.1000 alin.3 cod civil instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Serv SRL P, prin administrator judiciar SRL P, să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice P, suma de 2.679.813.496 lei, precum și majorările de întârziere aferente acestui debit, până la plata efectivă a acestuia, cu titlu de despăgubiri civile.
Deși partea civilă DGFP P prin cererea de constituire de parte civilă a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul disp.art. 25 alin.2 din Decretul nr.31/1954, instanța a apreciat că nu se impune citarea Ministerului Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în vedere disp.art.3 pct.56 din Hot. 208/17.03.2007 referitoare la organizarea și funcționarea MFP si ANAF, în vigoare la data efectuării urmăririi penale din care reiese că MFP reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor,precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Potrivit disp.art.24 pct.42 din aceeași hotărâre, ANAF reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin unitățile subordonate ale MFP în baza mandatelor transmise.
Din același act normativ rezultă că DGFP P, face parte din structura organizatorică ce se subordonează celor două organe centrale ale Administrației de
stat, motiv pentru care în raport de aceasta, s-au efectuat și actele de urmărire penală în cauză.
Astfel încât DGFP face parte din structura organizatorică a Ministerului Finanțelor Publice, a fost citată ca parte civilă în cauză și în această calitate a formulat cererea de constituire de parte civilă în numele acestui minister, după cum se poate observa din cuprinsul acestei cereri.
În consecință, instanța de fond a apreciat că obligațiile de colectare a taxelor și impozitelor de la contribuabili nu este o atribuire a ANAF, care așa cum am arătat, reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin unitățile subordonate ale MFP, în baza mandatelor transmise, ci a DGFP în speță DGFP P, citată ca parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia judecării apelului, apelantul-inculpat, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu și-a motivat apelul formulat.
Prin decizia penală nr.388 din 17 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1904 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea constatând că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că în perioada 31 decembrie 2000- 01 martie 2003 - 31 decembrie 2000 inculpatul as achiziționat de la diverși beneficiari produse petroliere în valoare totală de 4.314.554.372 lei, mărfuri care au fost înregistrate în contabilitatea firmei, ca fiind valorificate unor beneficiari care în realitate nu existau, a livrat aceste produse altor beneficiari decât cei înregistrați în contabilitate, la care s-au găsit facturi emise de inculpat pe care erau înscrise alte produse decât cele reale, obținând în mod ilicit suma de 1.208.469.878 lei, reprezentând accize în sumă de 20.233,899 lei și cota în valoare de 1.188.235.979 lei.
Faptele reținute în sarcina apelantului inculpat au fost corect încadrate juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.37 al.1 lit.a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev.de art.290 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, la aplicarea și stabilirea pedepselor ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială și partea specială a Codului penal, pentru infracțiunile săvârșite, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și în consecință, a stabilit pedepse orientate către minimul special, aplicându-i în final o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Se observă că adaptarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea criteriilor de individualizare legală, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 Cod penal.
Prin urmare, eventuala critică privind cuantumul pedepsei este neîntemeiată, pedeapsă într-un cuantum mai mic nefiind justificată, având în vedere faptele și modalitatea de săvârșire a faptelor.
De asemenea, în ceea ce privește latura penală instanța de fond a făcut o temeinică analiză și o justă apreciere a probelor, obligând inculpatul în solidar cu partea civilă responsabilă SC" Serv"SRL P, prin administrator judiciar ""SRL P, să plătească părții civile Direcția generală a Finanțelor Publice P, suma de 2.679.813.496 lei, precum și majorările de întârziere aferente acestui debit, până la plata efectivă a acestuia, cu titlul de despăgubiri civile.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare, ținând seama de faptul că instanța de fond nu a analizat profund declarațiile sale și că i s-a spart apartamentul de unde i s-au furat documentele firmei.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea disp.art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării acesteia.
Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul declarat este nefondat așa cum se va arăta în continuare.
Curtea apreciază că s-a reținut corect împrejurarea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății precum și vinovăția acestuia, așa cum a rezultat din probele administrate.
Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a disp.art.72 Cod penal, ținând seama de condițiile concrete în care a fost comisă infracțiunea, pericolul social ridicat al acesteia, dar și persoana inculpatului care este recidivist.
Se apreciază că pedeapsa aplicată este corectă și corespunde scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, fapt pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 august 1970, domiciliat în P,-,.12 H,.2 jud.P, în P Bd.-.31 .5 jud.P și în P,-.27 D2,.2,.A jud.P, împotriva deciziei penale nr.388 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.1904 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
2 ex./23.04.2008
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
