Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 387
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la 13.05.1983, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că acesta a fost arestat preventiv la data de 6.03.2008 și consideră că în cauza de față sunt îndeplinite disp. art. 160/2 pct.1 și 2 pr.penală, privind liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa nu sunt mai mari de 18 ani, nu există date că ar săvârși alte infracțiuni, adevărul s-a aflat și nu are ce zădărnici, nu are cum să altereze probele sau să le distrugă, a recunoscut comiterea faptelor, este infractor primar și este student în anul IV - cursuri de zi, la Facultatea de Inginerie Electronică.
Mai arată că, instanța de fond a dat o greșită apreciere, motivelor invocate de acesta, nu s-a avut în vedere nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care țara noastră este parte și nici Declarația Universală, potrivit cărora lipsirea de libertate reprezintă soluția extremă și se aplică cu totul excepțional.
Pe de altă parte nu s-a avut în vedere, pentru egalitate de tratament și identitate de apreciere, că, la fel ca inculpatul - față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se în vedere că este elev și urmează să susțină examenul de bacalaureat și recurentul este student și urmează să se prezinte la sesiunea de examene care se apropie și pe care nu o poate susține din penitenciar.
De asemenea, arată că inculpatului nu poate dovedi că ceea ce s-a întâmplat este doar un incident nefericit decât dacă i se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate atât oral cât și în scris la dosar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect reținând instanța de fond că nu sunt îndeplinite în totalitate disp. art. 160/2 al.2 pentru C.P.P. a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Mai arată că inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, există temerea că în stare de libertate ar putea continua activitatea infracțională, având în vedere și împrejurarea că acesta este și consumator de droguri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, nu se va mai repeta este student în anul IV la cursuri de zi și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în baza disp.art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și zis "", cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.1 și art.42 Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 ambii aflați în stare de arest în Arestul IPJ
Tribunalul pentru a hotărî astfel, a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, coroborate cu cele ale art.148 lit.h Cod procedură penală, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social ridicat, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați, respectiv trafic de droguri, infracțiuni care s-au înmulțit în ultima perioadă, afectând în special tinerii.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând în esență că sunt îndeplinite disp.art.160/2 pct.1 și 2 Cod procedură penală, privind liberarea provizorie sub control judiciar, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa nu sunt mai mari de 18 ani, nu există date că ar săvârși alte infracțiuni, adevărul s-a aflat și nu are ce zădărnici, a recunoscut comiterea faptelor, este infractor primar și este student în anul IV.
Instanța de fond a dat o greșită apreciere a probelor, nu a avut în vedere nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, lipsirea de libertate reprezintă soluția extremă și se aplică cu totul excepțional.
S-a susținut că nu a avut în vedere p, pentru egalitate de tratament și identitate de apreciere că inc. care se judecă în stare de libertate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat este nefundat, așa cum se va arăta în continuare:
Susținerile recurentului inculpat, sunt combătute de probele administrate în cauză.
Având în vedere aceste probe, se constată că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, au un ridicat grad de pericol social, determinat de împrejurările în care au fost comise, că pedeapsa pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, se apreciază că încheierea recurată este temeinică și legală, fapt pentru care Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, 13 mai 1983, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.o4.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./21.04.2008
dos.f-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Florentin Teișanu
