Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 654/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.654
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ioana Președinte Secție
GREFIER: -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de ANAF - DGFP B împotriva deciziei penale nr.252/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul intimatului - inculpat solicită respingerea recursului declarat de ANAF, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Arată că instanțele de fond și apel au respins pretențiile civile. Solicită respingerea recursului ca nefondat și plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se justifică pretențiile părții civile. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 252/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă - Direcția Generală a Finanțelor Publice cât și apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 129/05.03.2009 a Judecătoriei Moinești.
În cauză au fost aplicate dispozițiile art. 189 și 192 al. 2.
C.P.P.Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că prin 129/5 martie 2009 Judecătoriei Moinești pronunțată în dosarul -, inculpatul-,fiul lui G și, născut la 01.01.1972 în, cu același domiciliu,-, jud. B, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 1( un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13.p, art. 74 lit. c și art. 76 lit. d din
Cod PenalÎn temeiul art. 85.Cod Penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, la care s- aplicat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni închisoare, stabilit potrivit art. 82.Cod Penal, inculpatului atrăgându-i-se atenția cu privire la conținutul art. 83.
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă, în temeiul art. 14, 346.C.P.P. art. 998 și 1000 alin. 3.civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente " " srl la plata sumei de 4414,25 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român, prin ANAF B, cu acordarea majorărilor penalităților și dobânzilor aferente debitului până la achitarea integrală.
În temeiul art. 13 din Legea 241/2005, cu referire la Legea 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii către Oficiul național al registrului Comerțului a unei copii legalizate dispozitivului, în vederea efectuării mențiunilor necesare.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că:
La data de 20.11.2006 ANAF - DGFP - Baf ormulat plângere penală împotriva inculpatului întrucât acesta a refuzat să prezinte organelor de control documentele și actele de evidență contabilă și pentru evaziune fiscală. Ulterior, prin ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru prima infracțiune, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor pentru cea de-a doua.
În urma probelor administrate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt: Inculpatul este administratorul SRL, iar perioada supusă verificării de către organele fiscale a fost 08.08.2003 - 31.12.2004.
Pentru această perioadă s-a constat că firma respectivă a cumpărat de la DGFP B 2 carnete facturier, 2 carnete chitanțier și un registru unic de control pe numele.
După controlul efectuat i s-a solicitat lui - să pună la dispoziția organelor de control documentele de evidență contabilă și pentru că nu a făcut acest lucru s-a procedat la stabilirea veniturilor și a impozitelor prin estimare. s-a făcut pe baza unei facturi - respectiv cea cu seria - - nr. - din 02.07.2004 în valoarea de 11.930,45 lei emisă de SRL către SRL, factură ce nu a fost găsită în contabilitate.
Așa cum s-a arătat impozitele cuvenite statului au fost calculate prin estimare stabilindu-se un prejudiciu de 490.620,22 lei.
Inculpatul a susținut că a pierdut documentele firmei în anul 2005 în urma inundațiilor din vara respectivă, recunoaște că în perioada 2003-2005 cât a fost administrator, deși a ținut contabilitate nu a plătit nici un bilanț contabil și că factura respectivă nu a fost înregistrată în contabilitate.
Pentru stabilirea prejudiciului adus bugetului de stat s-a dispus în faza de urmărire penală,efectuarea unei expertize contabile, care pe baza facturii neînregistrate a stabilit un prejudiciu de 4414,25 lei, ce nu a fost recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și ca reprezentant al statului român.
Ambele apeluri au fost declarate în termen însă numai apelul părții civile a fost motivat în scris.
Apelanta parte civilă a criticat hotărârea primei instanțe deoarece în mod greșit s-a ținut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă care a avut ca obiectiv doar stabilirea prejudiciului creat bugetului de stat prin neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale seria - - - nr. - emisă de " SRL către " " SRL.
Ori, prejudiciul total înscris în cererea de constituire de parte civilă se referă la toate formularele cu regim special ridicate de la organul fiscal și neprezentate de către inculpat cu ocazia efectuării inspecției fiscale.
Apelanta parte civilă a cerut a se observa că inculpatul nu a dat curs solicitărilor organului de control și nu a prezentat documentele de evidență contabilă, declarațiile, bilanțurile contabile, rezultatul direct al unei asemenea conduite culpabile determinând constatarea producerii unui prejudiciu către bugetul de stat stabilit prin estimare, conform dispozițiilor art. 67 din OG92/2003, având ca bază de calcul facturile fiscale emise de " " SRL din carnetele facturier achiziționate.
Apelanta parte civile a criticat hotărârea primei instanțe pentru că nu ținut seama de conținutul raportului de inspecție fiscală nr. 3825/31 mai 2005 și de procesul verbal de constatare a faptei nr. 3781/30 mai 2005.
În final, apelanta parte civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente " " SRL la plata sumei de -,2927 lei la care se adaugă prin efectul legii obligațiile accesorii, de la scadență până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
Apelantul inculpat deși a fost legal citat nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-și motiva și susține apelul declarat în numele său de avocatul pe care l-a avut la fond.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește sporul aplicat cu prilejul contopirii, solicitând înlăturarea acestuia.
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei s-a constatat că este legală, temeinică și în mod corespunzător motivată.
Cererea de constituire de parte civilă se află la fila 56 dosar fond -.
În cuprinsul acesteia se arată că actul de sesizare al instanței a fost precedat de plângerea penală formulată de B, ca urmare a unei verificări efectuate de inspectori
Activitatea de control fiscal, prin procesul verbal de inspecție fiscală nr. 3825/31 mai 2005 stabilit sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat ca urmare a abaterilor săvârșite de către inculpat.
Structura prejudiciului a fost următoarea:
-,7500 lei - impozit profit suplimentar;
27369,8607 lei - dobânzi;
751,9193 lei - penalități de întârziere;
-,2100 lei - TVA de plată;
20801,0941 lei - dobânzi;
571,4586 lei - penalități de întârziere.
În dosarul de urmărire penală se află într-adevăr raportul de inspecție fiscală ( fila 15 - 28 ) cu anexele aferente.
În cuprinsul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară care nu este lovită de nulitate deoarece au fost respectate prevederile legale în materie.
La momentul respectiv partea civilă nu și-a exprimat părerea la stabilirea obiectivelor și nu a înțeles să formuleze obiecțiuni pe marginea concluziilor.
Expertiza a ajuns la același cuantum al prejudiciului privind factura seria - - nr. - emisă de către SC " " SRL către SC " " SRL.
Dacă reprezentantul legal al ar fi citit dosarul ar fi observat că inculpatul - a fost trimis în judecată doar pentru o factură, nicidecum pentru imprimantele cu regim special de care s-a făcut vorbire în actul de inspecție fiscală, ceea ce obligă partea civilă să se replieze.
Dacă a înțeles să se constituie parte civilă în funcție de concluziile raportului de inspecție fiscală, nicidecum de limitele rechizitoriului, trebuia să solicite o extindere a procesului penal.
Or partea civilă prin reprezentanții săi legali nu a procedat în acest sens.
Mai mult decât atât, nu a fost reprezentată la proces la nici un termen, deși în speță s-a dispus și rejudecarea pricinii, acordându-se multe termene.
Instanța de fond era obligată să țină seama de conținutul rechizitoriului pentru ca prin acel act a fost investită, nicidecum prin raportul de inspecție fiscală; sesizarea instanței pentru evaziune fiscală nu se face la plângerea părții civile.
Având în vedere cele de mai sus, apelul părții civile este nefondat și se va respinge ca atare.
Referitor la apelul inculpatului, având în vedere că nu a înțeles să se prezinte la proces la nici unul din termene și că a dovedit perseverența infracțională, reducerea pedepsei nu este cu putință, mai ales că nici în apel nu a făcut dovada achitării către stat a obligațiilor fiscale datorate.
Cum alte motive care să facă situația inculpatului mai ușoară nu există, apelul său este de asemenea nefondat.
Prin urmare ambele apeluri au fost respinse.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat a fost suportat din fondul special al
Ca efect al respingerii apelurilor lor, atât partea civilă cât și inculpatul au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat prilejuite de promovarea acestei căi de atac.
Împotriva deciziei a formulat recurs partea civilă AF. - Direcția Generală a Finanțelor Publice. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că "inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o factură", de fapt ne aflăm în situația că inculpatul a omis a evidenția în contabilitate actele de comerț efectuate în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, iar rezultatul direct al unei asemenea conduite culpabile a determinat constatarea producerii unui prejudiciu către bugetul de stat stabilit prin estimare, conform dispozițiilor art. 67 OG nr. 92/2003. inculpatul nu numai că nu a evidențiat aceste facturi în contabilitate în vederea stabilirii cu exactitate a veniturilor realizate dar nici nu a făcut dovada că aceste facturi nu au fost introduse în circuitul civil. S-a mai arătat că decizia recurată este nelegală întrucât la pronunțarea acesteia a existat un caz de incompatibilitate, același complet de judecată pronunțându-se și asupra apelului declarat împotriva sentinței penale nr.299/19.06.2008 a Judecătoriei Moinești pronunțată în aceeași cauză.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 9 al. 1 lit. b din legea 241/2005 constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate drepturi săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În speța de față, așa cum în mod justificat au reținut și primele două instanțe elementele constitutive ale infracțiunii mai sus menționate au fost întrunite numai în ceea ce privește factura cu seria -. - din 02.07.2004 emisă de SC SRL. Ori cu privire la restul facturilor, în număr de 100, care au fost achiziționate de societatea administrată de inculpat nu a fost făcută dovada că acestea au fost introduse în circuitul civil de către inculpat, sarcina probei în acest sens revenind organelor judiciare iar nu inculpatului cum în mod greșit susține recurenta. Doar în situația în care, pe baza probelor legal administrate, se concluziona că și restul facturilor au fost emise de către inculpat în derularea unor operațiuni comerciale ar fi fost incidente dispozițiile art. 67 al. 1 din OG nr. 92/2003 și s-ar fi putut proceda la estimarea prejudiciului prin estimare.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs invocat motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 47.C.P.P. are în vedere doar situația în care judecătorul desemnat cu soluționarea unei cauze s-a pronunțat anterior asupra fondului acesteia, ori în speță, prin decizia penală nr. 467/28.10.2008 a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe pe motiv de nelegală citare a SC SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Pentru considerentele expuse urmează a fi respins recursul în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. și obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 al. 2..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 395 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - parte civilă ANAF prin Direcția generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei penale nr. 252/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. -.
În conformitate cu dispozițiile art. 189 Cod procedură penală dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei către Baroul Bacău -..
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurenta - parte civilă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.sent.pen.
Red. Gh./
Red.
Tehnored.
Ex.2
19.11.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian, Ioana
